ASOCIAŢIA CADRELOR MILITARE

DE CĂI FERATE ŞI TRANSPORTURI

 

 

 

CAVALERII ROŢII

ÎNARIPATE

 

 

 

 

 

ÎNAINTAŞI ŞI CONTEMPORANI

AI ARMEI CĂI FERATE ŞI TRANSPORTURI MILITARE

Ediţia a II-a

 

- 2007 -

 

 

 

 

 

 

 

Realizatorii ediţiei a II- a:

 

Colonel (r) Mihai Costache HUMĂ

Colonel (r) ing. Mihai Gheorghe GRIGORESCU

 

Au colaborat:

 

Iuliana Mihaela HERCAUD

Lucien Sylvain HERCAUD

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tuturor celor care au trudit la înălţarea şi afirmarea

armei căi ferate şi transporturi militare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

PREFAŢĂ

 

 

După unirea principatelor române, construirea liniilor de cale ferată a devenit o necesitate vitală pentru consolidarea şi apărarea tânărului stat. Încă în anul 1863, în mesajul tronului, Alexandru Ioan Cuza cerea parlamentului "Legea de concesiuni pentru căile ferate ale ţărei", iar Mihail Kogălnicenu, primul sfetnic al domnitorului, propunea în programul de guvernare, introducerea în ţară a cel puţin un început de cale ferată. Trecând peste corpurile legiuitoare, care tergiversau luarea unei decizii, Cuza va semna la 1 septembrie 1865 decretul prin care autoriza guvernul să încheie cu Compania Barcley – Stainforth convenţia de realizare a drumului de fier de la Bucureşti ( Filaret ) la Giurgiu.

Aşa a apărut prima cale ferată în România ( 31 octombrie 1869 ), Bucureşti – Giurgiu, în lungime totală de 69,8 km.. Apoi, în acelaşi an şi în anii imediat următori: Suceava – Roman, Vereşti – Botoşani, Paşcani – Iaşi, Buzău – Bucureşti, Buzău – Brăila – Galaţi, Galaţi – Tecuci – Mărăşeşti, Roman – Mărăşeşti, Piteşti – Bucureşti şi altele, unele dintre ele şi cu participarea Batalionului de geniu. Practic, în numai câţiva ani, calea ferată unea cele două foste principate de la Suceava până la Vârciorova prin Galaţi, Bucureşti, Piteşti. Marile manevre militare desfăşurate în toamna anului 1872 s-au sprijinit pe căile ferate existente şi au scos în evidenţă necesitatea creării unor structuri şi elaborarea unor reglementări specifice acestor activităţi în armata română. Chiar în acel an generalul Florescu, ministrul secretar de stat la departamentul de război, apreciind rolul trupelor de geniu în campanii, cerea ca acestea să fie pregătite şi pentru "construcţia, reparaţia şi demoliţia drumului de fier".

Pentru crearea armei căi ferate şi transporturi militare, primul pas l-a constituit Înaltul decret princiar nr. 3531 din 14 iulie 1873 prin care Batalionul de geniu se reorganizează pe patru companii dintre care cele trei de săpători aveau în structura lor şi lucrătorii de drum de fier. Al doilea pas l-a constituit Înaltul decret princiar nr. 1466 din 21 august 1873 prin care s-a aprobat Regulamentul asupra transportului materialului şi personalului militar pe drumul de fier. Acest document stabilea pentru prima dată relaţiile cadrelor şi unităţilor militare cu administraţiile căilor ferate pentru deplasările în interesul apărării naţionale. Momentele enunţate marchează începutul celor aproape 130 de ani de istorie comună a armei căi ferate şi transporturi militare, până la desfiinţarea în anul 2002 a brigăzii şi unităţilor militare de căi ferate. Succesiunea celorlalte momente din. evoluţia armei căi ferate şi transporturi militare sunt redate în sinopticele ( reperele istorice ) cuprinse în prezentul volum.

Preocupările anterioare ale generalilor C. N. Hârjeu, M. Chifiriuc, C. Nicolescu, ale coloneilor Fl. Hriţuleac, I. Stoica, I.Grigore şi a altora, a editării revistelor omagiale "În memoriam", a apariţiei multor articole, reportaje şi interviuri în mass-media ultimilor ani, au permis celor interesaţi de istoria armei transporturi militare şi drum de fier să realizeze o relativ bună cunoaştere a acesteia. Mai puţin au fost puşi în evidenţă oamenii, cei care, înfruntând deseori condiţii vitrege, au trudit pentru armă, au alăturat efortul lor la efortul general pentru cucerirea independenţei şi crearea statului naţional unitar român, în primul război mondial şi în ambele campanii ale celui de-al doilea, asigurând imensul volum de transporturi militare, construirea, repararea, restabilirea, întreţinerea şi menţinerea stării de viabilitate a căilor ferate şi lucrărilor de artă, precum şi paza şi apărarea acestora.

Pentru perioada interbelică şi cea de după a doua conflagraţie mondială, vorbind de armata noastră şi rolul ei în istoria contemporană a României, trebuie neapărat să includem şi multele sute de mii de militari feroviari care s-au alăturat eforturilor de refacere a distrugerilor de război, pentru refacerea economiei, apoi, instruindu-se pe şantierele ţării, au construit, reconstruit, dezvoltat şi modernizat întreaga reţea de aproape 22 mii kilometri de cale ferată românească pe care au pus-o la dispoziţia economiei şi nevoilor de apărare, au refăcut mii de kilometri de linii, sute de poduri, precum şi alte obiective înzăpezite, luate de furia apelor, căzute la alunecările de teren sau la cutremurele de pământ ucigătoare care au avut loc. Iată de ce, poate pe bună dreptate, se spunea că arma căi ferate a apărut odată cu calea ferată şi nu va putea dispărea decât odată cu aceasta. Se spunea...

Însumând scurte sinteze biografice a câtorva sute de cadre militare de căi ferate şi transporturi, monografia de faţă aduce la lumina cunoaşterii personalităţi care au făcut posibile apariţia şi dezvoltarea armei căi ferate şi transporturi militare în armata română, începând cu cele care au gândit, au proiectat şi au executat primele sectoare de cale ferată, au elaborat şi au pus în aplicare primele reguli militare de transport, până la cei care au adus reţeaua feroviară la nivelul existenţei sale de astăzi ( dar care au construit şi multe alte obiective economice de care nu avem motive de ruşinare ), cu gândul că, scoase din negura uitării, pot constitui imbold şi exemplu de viaţă şi trudă pentru generaţiile prezente şi viitoare de ofiţeri, subofiţeri şi maiştri militari din organele de transporturi militare.

Apariţia cărţii se doreşte a fi şi un omagiu adus constructorilor militari de căi ferate de toate gradele şi de toate specialităţile feroviare, a căror misiune istorică s-a încheiat la 31 martie 2002 când societatea românească, prin reprezentanţii ei aleşi sau numiţi în funcţii de conducere, a apreciat că nu mai are nevoie de serviciile lor. Dar care, atât cât a fost nevoie de ei ( unii câte 30-40 sau mai mulţi ani ), şi-au închinat viaţa armei pe care au slujit-o cu credinţă în condiţii, de cele mai multe ori, ieşite din cotidian, de pe şantierele de construcţii. Deopotrivă se doreşte un omagiu adus familiilor şi copiilor cadrelor militare de căi ferate deoarece ei au simţit cel mai mult absenţa tatălui care să le supravegheze copilăria, să-i îmbrăţişeze şi să-i felicite pentru reuşitele şcolare şi pentru faptele lor bune, să-i încurajeze în efortul de a depăşi greutăţile, de cele mai multe ori inerente vieţii de zi cu zi, sau să-i mângâie şi să le aline durerile pe patul de suferinţă.

Prezenta ediţie a monografiei "Cavalerii roţii înaripate", ca şi cea anterioară, este departe de a fi cuprins toate cadrele militare de căi ferate şi transporturi care ar fi avut dreptul să fie reprezentaţi în volum. Pentru cei trecuţi în nefiinţă "vina" aparţine lipsei noastre de documentare, dar pentru colegii noştri în viaţă vina le aparţine în întregime deoarece nu au răspuns repetatelor solicitări de a ne trimite CV-urile şi fotografiile lor

Mulţumim colegilor de armă care au răspuns invitaţiei de a ne scrie şi au acceptat relatarea unor crâmpeie din viaţa lor ( unele mai detaliate, altele mai sintetice ), contribuind şi la efortul financiar necesar tipăririi cărţii. O bună parte dintre anonimii, discreţii şi modeştii autori ai drumului de 130 de ani parcurşi de arma căi ferate şi transporturi militare sunt "desconspiraţi" aici. Sperăm să-i cunoaştem şi pe ceilalţi într-o a treia ediţie.

 

 

REALIZATORII

 

 

 

 

 

REPERE ISTORICE ( I )

Apariţia şi dezvoltarea armei căi ferate şi transporturi militare

1873 - 1945

 

 

 

 

1873 –Înaltul decret domnesc nr.1303 / 14 iulie "Se aprobă" raportul Ministrului secretar de Stat la departamentul de resbel care cere ca trei din companiile batalionului de geniu să fie instruite "spre a putea fi întrebuinţate pentru tot felul de lucrări ce se presint obicinuit în resbel, precum: ...construcţii, reparaţii şi demoliţii de poduri pe rezemători fixi şi mobili, construcţia, reparaţia şi demoliţia drumului de fer,...etc";

1873 –Înaltul decret domnesc nr. 1466 / 21 august "Se aprobă regulamentul asupra transportului materialului şi personalului militar pe drumul de fer";

1875 – Decizia ministerială nr. 66 / 29 decembrie, relativă la birourile ce compun Direcţia II din administraţia centrală a ministeriului de resbel, cu începere de la 1 ianuarie 1876, stabileşte trei birouri, dintre care Biroul III este: "Transporturi militare cu drumul de fer, pe apă şi pe uscat";

1875 – Decizia ministerială nr. 20 / 30 decembrie, relativă la determinarea cadrelor şi efectivelor batalionului de geniu conform bugetului pe anul 1876, stabileşte organizarea acestuia pe 5 companii, dintre care primele 4 sunt de "săpători, mineri, telegrafie şi drum de fer";

1880 – Înaltul decret domnesc nr. 2550 / 31 octombrie, aprobă, odată cu înfiinţarea celui de al doilea batalion de geniu, ( 16 noiembrie ) ca structura acestora să fie pe cinci companii, compania 2-a de căi ferate ( pioneri );

1882 – Ministrul de război hotărăşte ca "...pentru a asigura o mai bună instrucţie ...fiecare companie de căi ferate să fie detaşată timp de 6 luni anual pe liniile ferate ale statului";

1884 – Înaltul decret regal nr. 1070 / 27 martie, stabileşte creşterea numărului companiilor de Căi Ferate la 4;

1885 – Înaltul decret regal nr. 1276, sporeşte numărul companiilor de căi ferate la 6, apoi la 8 şi se despart definitiv de telegrafişti;

1887 – Înaltul decret regal nr. 15 / 18 ianuarie , în cadrul Regimentului de Geniu ia fiinţă primul Batalion de Căi Ferate;

1891 – Prin reorganizarea Marelui Stat Major, la 1 decembrie, se înfiinţează Biroul II "Organizarea şi serviciul etapelor şi drumurilor de fer. Transportul trupelor pe drumul de fer şi pe apă. Serviciul poştei şi telegrafiei militare";

1898 – Înaltul decret regal nr. 2082 / 30 mai aprobă "Regulamentul asupra transporturilor militare pe calea ferată"; se înfiinţează Comisia Superioară de Căi Ferate de pe lângă Statul Major General;

1900 - Decizia Comisiei Superioare de Căi Ferate / 2 martie, înfiinţează Comisiile Militare de Studii la Inspecţiile de Mişcare Bucureşti, Craiova şi Iaşi;

1908 – Înaltul decret regal nr. 985, începând cu 01 aprilie, Batalionul de Căi Ferate devine independent;

1911 – Înaltul decret regal nr. 1206 / 01 aprilie aprobă "Regulamentul asupra transporturilor militare pe calea ferată";

1912 – Se înfiinţează, începând cu 25 mai, Secţia a III-a Transporturi din Marele Stat Major ( denumire schimbată în anii următori, succesiv, în Secţia IV, Secţia II, Secţia VII, Secţia VI şi Secţia IX Transporturi );

1916 – Înaltul decret regal nr. 1542 din 09 aprilie, transformă Batalionul de Căi Ferate în Regimentul 1 Căi Ferate;

1916 – 1918 – Regimentul de Căi Ferate participă la război cu 32 ofiţeri, 7 subofiţeri, 99 gradaţi şi 800 soldaţi;

1919 – Înaltul decret regal nr. 4352 / 16 octombrie, înfiinţează Comandamentul trupelor de comunicaţii având în compunere Brigada de Căi Ferate şi Pontonieri (2 regimente de căi ferate şi un regiment de pontonieri). Regimentul 2 Căi Ferate funcţionează începând cu 1 decembrie.

1922 – Decretul nr. 2323 / 31 mai aprobă "Regulamentul asupra modului de plată al transporturilor militare pe calea ferată, executate atât în interes de serviciu, cât şi în interes personal";

1922 – Decretul nr. 2450 / 4 iunie aprobă "Regulamentul transporturilor militare pe calea ferată"; Comisiile Militare de Studii de la Inspecţiile de Mişcare se transformă în "Delegaţiile M.St.M. de pe lângă direcţiile regionale CFR".

1941 – Înaltul decret regal nr. 1798 / 21 iunie dispune mobilizarea întregii armatei române. Brigada de Căi Ferate se dislocă astfel: Comandamentul brigăzii şi Regimentul 1 Căi Ferate la Iaşi, Regimentul 2 Căi Ferate la Galaţi;

1942 – Decretul nr. 1343 / 6 mai ordonă înfiinţarea Regimentului 3 Căi Ferate cu garnizoana de pace la Sibiu;

1943 – Conform Ordinului de comandă nr. 3 / 15 noiembrie Brigada 303 Căi Ferate avea în subordine: Regimentul 1 Căi Ferate Focşani (141 ofiţeri şi subofiţeri, 4043 trupă); Regimentul 2 Căi Ferate Chitila (286 ofiţeri şi subofiţeri, 8898 trupă); Regimentul 3 Căi Ferate Sibiu (124 ofiţeri şi subofiţeri, 3529 trupă); 7 batalioane de pază, (265 ofiţeri şi subofiţeri, 10065 trupă); 18 Detaşamente de lucru (711 ofiţeri şi subofiţeri, 49230 trupă).Efectivele totale ale brigăzii: 800 ofiţeri, 647 subofiţeri şi 75765 trupă;

1944 – Se constituie la 10 octombrie Grupul Operativ al Brigăzii Căi Ferate sub comanda colonelului Traian Panaitescu (comandantul Regimentului 3 Căi Ferate) care face asigurarea de transporturi pe calea ferată în Ungaria, nord Austria, Cehoslovacia;

1945 – La 20 iunie trupele române de căi ferate se reîntorc în ţară; Brigada 303 Căi Ferate este organizată pe batalioane: Batalionul 1 Căi Ferate Focşani (comandant col. Alexandru Vlădescu), Batalionul 2 Căi Ferate Chitila (comandant col. Ion Bădiceanu), Batalionul 3 Căi Ferate Sibiu (comandant col. Traian Panaitescu), Batalionul 4 Căi Ferate Rm. Vâlcea (comandant col. Emanoil Lang), Batalionul 5 Căi Ferate Braşov (comandant col. Mihai Mihăilescu), un grup de 5 Batalioane Pază (comandantul grupului col. Nicolae Poenaru). Batalioanele de la Braşov şi Rm. Vâlcea au luat fiinţă prin transformarea a două regimente de pionieri;

 

 

 

ALEXANDRU IOAN CUZA

 

Născut : la 20 martie 1820, în oraşul Bârlad ;

Părinţii : Ioan Cuza – fost ispravnic de Fălciu şi Sultana Cuza – născută Cozadini, de origine greco – italiană, românizată ;

Studii : la pensionul francez din Iaşi, apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în anul 1835. Va studia dreptul (studii neterminate) şi va deveni membru al Societăţii economiştilor din Paris. În 1837 are gradul de cadet în armata Moldovei, iar în perioada 1840 – 1845 este membru al judecătoriei Covurlui ;

Câteva repere din istoria domniei lui Alexandru Ioan I :

La 1848, Alexandru Cuza a fost în primele rânduri. Participă la 27 martie 1848 la adunarea de la hotelul "Petersburg" din Iaşi în urma căreia este arestat şi exilat. La 15 mai 1848, este prezent la marea întrunire de la Blaj;

La sfârşitul anului1849 Cuza este preşedintele Judecătoriei Covurlui iar din 1851 este director în Ministerul de Interne al Moldovei ;

În 1855 este numit vornic iar în 1856 pârcălab de Galati. La 16 martie 1857 este reîncadrat în armată, dar va demisiona în acelaşi an, ca semn de protest faţă de greşelile ce se regăseau în listele electorale pentru alegerile în Divanul ad-hoc ;

Este ales deputat de Galaţi (1857), un an mai târziu este reîncadrat în armată cu gradul de colonel şi numit ajutor de hatman, apoi ales succesiv domnitor al Moldovei şi al Munteniei;

În calitate de domn al Principatelor Unite, apoi al României, va sprijini realizarea drumului de fier în ţara noastră. În mesajul I. S. Domnului, către Adunarea Electivă a României (Sesiunea 1863 – 1864), printre cele mai importante proiecte, enumera şi ..." Legea de concesiuni pentru căile ferate ale ţărei, pentru împrumut şi pentru institutele de credit, singurul mijloc de a da agriculturei, comerciului şi industriei nostre o energică şi repede dezvoltare ". Trecând peste corpurile legiuitoare, care tergiversau şi tot amânau luarea unei decizii, Cuza va semna la 1 septembrie 1865 decretul prin care autoriza Ministerul de Interne, Agriculturii şi Lucrări Publice să încheie cu Compania Barcley-Staniforth convenţia de realizare a drumului de fier de la Bucureşti (Filaret) la Giurgiu; Cu câteva luni înainte, la 20 iunie 1865, Cuza scrisese secretarului său particular de la Constantinopol că este hotărât să sprijine realizarea acestei linii afirmând : "numai de s-ar face drumul de fier , să nu mor înainte de a-l vedea şi în ţara noastră". Abdicarea lui Cuza la 24 februarie 1866 nu i-a permis acestuia să – şi vadă visul împlinit deoarece linia Filaret – Giurgiu a fost inaugurată la 31 octombrie 1869; Marele domnitor va fi adus pe drumul de fier, după decesul său la 15 mai 1873, de la Heidelber la Ruginoasa prin Viena, Lemburg, Cernăuţi şi Suceava.

Prin gestul său de voinţă şi implicarea directă a lui Alexandru Ioan Cuza în realizarea primului drum de fier în România putem conchide că el este de fapt ctitorul acestuia, este primul conducător de stat care a intuit rolul vital al transportului feroviar într-un stat ce se dorea modern şi voia cu ardoare să se dezvolte şi să progreseze. Având acest început, reţeaua feroviară s-a dezvoltat şi a făcut necesară apariţia transporturilor militare şi trupelor de căi ferate ca specialităţi distincte în armata română.

 

 

 

MIHAIL KOGĂLNICEANU

 

Născut : la 06 septembrie 1817, în oraşul Iaşi ;

Părinţii : Ilie Kogălniceanu – vornic şi Catinca Stavilla – descendenta unei familii genoveze stabilită în Cetatea Albă ;

Studii : la Iaşi şi la colegiul din Lunevill în Franţa, unde învaţă latina şi retorica. Din anul 1835 se află la Berlin, va învăţa germana şi se iniţiază în teologie. Ca student la Universitatea din Berlin, începe să publice studii diverse, în germană şi în franceză. La Berlin, aprecia Mihail Kogălniceanu "am avut fericita ocaziune şi putinţa de a-mi îmbogăţi mintea cu idei reformatoare..." şi conchidea că datorează perioadei berlineze "amorul pentru patria română şi spiritul liberal care m-a însufleţit în toate actele vieţii mele".

Câteva repere din activitatea marelui istoric :

Întors în ţară în 1940, Mihail Kogălniceanu se dedică publicisticii şi studiilor istorice. În 1840 înfiinţează publicaţia "Dacia literară" iar în 1843 "Arhiva Românească" şi "Propăşirea";

În anul revoluţionar 1848 scoate ziarul "Steaua Dunării" unde va publica "Dorinţale partidei naţionale din Moldova";

În mai multe legislaturi este ales deputat, iar în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859 – 1866) va fi prim-ministru şi ministru de interne (12 octombrie 1863 – 26 ianuarie 1865) şi va susţine marile reforme ale domnitorului: legea rurală, secularizarea averilor mănăstireşti, etc.

În calitatea sa de prim-ministru, după ce a citit mesajul Măriei Sale Domnitorului în faţa Adunării elective a României (Sesiunea 1863-1864), Mihail Kogălniceanu a prezentat programul guvernului spunând "Mesajul Domnesc este însuşi programul nostru"...şi în continuare..."Spre înflorirea mai cu deosebi a agriculturei nostre, noi vă vom propune introducerea în Ţeră a acelor aşezăminte bine-făcătore, care au schimbat faţa Europei: căile ferate şi institutele de credit".

În Adunarea electivă din 4 ianuarie 1865, dorinţa lui Mihail Kogălniceanu ca în ţara noastră să fie construit drumul de fier capătă un caracter imperativ : "Oricum, sesiunea aceasta nu va trece fără ca guvernul să propuie cel puţin un început de reţea care să facă să şuere locomotiva şi în partea aceasta a României, măcar pe linia de la Bucureşti la Giurgiu".

Şi după abdicarea lui Cuza , Mihail Kogălniceanu va deţine funcţia de ministru de interne (16 noiembrie 1868 – 24 ianuarie 1870 şi 11 iulie 1879 – 17 aprilie 1880) şi ministru de externe (17 aprilie – 24 iulie 1876) şi 3 aprilie 1877 – 15 noiembrie 1878) calităţi din care adus importante servicii statului român.

Pentru tenacitatea şi perseverenţa cu care a sprijinit realizarea drumului de fier în România, Mihail Kogălniceanu va rămâne în istorie ca un adevărat promotor al progresului tehnic , al noului în domeniul transporturilor. Drumul de fier din România datorează mult acestui adevărat bărbat de stat

 

 

 

ION CONSTANTIN BRĂTIANU

Fost Prim-ministru al României

 

Ofiţer, paşoptist, unionist, prim ministru şi un adept consecvent al dezvoltării feroviare în România.

Născut la 28 iunie 1821 la Piteşti, fiind al 5-lea copil al familiei Brătianu-Constantin, boier de ţară, ispravnic al judeţului Argeş.

După ce a absolvit, la Piteşti, clasele primare, intră în oştire, la 14 ani, ca junker (cadet) la Bucureşti şi apoi la Zimnicea în regimentul (escadronul) fratelui său mai mare, Teodor, viitor colonel.

La 3 aprilie 1838 este înaintat la gradul de praporcic (sublocotenent). Invitat la un bal de Alexandru Vodă Ghica, domnitorul văzând comportamentul ales al lui I.C. Brătianu, ar fi spus: ...Să ştiţi că are să iasă ceva din ofiţeraşul aceste...

În 1839 merge la Paris pentru completarea studiilor şi aprofundarea cunoştinţelor de artă militară. Intră în Şcoala de Stat Major, urmând cursurile teoretice şi participând la lucrări (aplicaţii) practice. Către sfârşitul anului 1847 se întoarce în ţară, începând cu ceilalţi paşoptişti, marea operă de pregătire şi înfăptuire a Revoluţiei Române.

După înfrângerea revoluţiei, I.C. Brătianu se refugiază la Paris. Frecventează cursuri la Sorbona şi College de France, fiind pasionat de istoria universală şi naţională.

Deşi a sprijinit actul Unirii Principatelor de la 24 ianuarie 1859 şi alegerea ca domnitor a colonelului Alexandru Ioan Cuza, I.C. Brătianu va avea consultări cu Napoleon al III-lea, în urma cărora el optează pentru alegerea unui principe străin dintr-o familie domnitoare apuseană.

Ca ministru de finanţe în guvernul din 1866, I.C. Brătianu întreprinde demersuri pentru construirea de căi ferate în România, contactând firma Strousberg din Prusia şi Ofenheim din Austria.

În 1870 publică la Paris lucrarea MISSIUNEA CĂILOR FERRATE ROMÂNE. STUDII POLITICE, ECONOMICE, SOCIALE ŞI TECNICE.

Începând cu 24 iulie 1876 I.C. Brătianu devine ministru - preşedinte al celui mai lung, mai mlădios, mai binefăcător şi mai vrednic guvern ce l-a avut România sub Carol I.

În războiul Neatârnării (1877-1878) I.C. Brătianu a îndeplinit, prin cumul, şi funcţia de ministru de război în locul titularului, generalul Alexandru Cernat, devenit comandant-şef al trupelor române din Bulgaria.

După obţinerea independenţei (9 mai 1877) şi încheierea războiului, printre preocupările importante ale guvernului liberal condus de I.C. Brătianu a fost răscumpărarea de către stat a liniilor ferate de la Societatea Acţionarilor Căilor Ferate Române. Răscumpărarea s-a făcut pe baza Legii nr.322, promulgată la 26 ianuarie 1880 şi a cărei convenţie anexată la lege prevedea că: De la 1 mai 1880 cel mult, ziua cedării administraţiei şi exploatării, statul român va administra singur şi exclusiv drumurile de fier de la Roman la Vîrciorova.... Direcţiunea drumurilor de fier va purta denumirea de Direcţiune Princiară a Căilor Ferate Române...

Pentru punerea în aplicare a Legii 322, Carol I a dat Decretul nr.1248 din 11 aprilie 1880, contrasemnat de I.C. Brătianu, prin care se desemna conducerea Direcţiei Princiare a Căilor Ferate Române: Ioan Calenderu, Eugeniu Stătescu şi colonel Ştefan I. Fălcoianu.

La 31 octombrie 1880 contrasemnează Înaltul Decret nr. 2550 prin care se înfiinţează primele două companii de căi ferate şi se aprobă detaşarea acestora pentru instruire, 6 luni pe an, pe liniile ferate ale statului.

Guvernul prezidat de I.C. Brătianu a preconizat, totodată, construirea în următorii ani a podului Regele Carol I de la Feteşti - Cernavodă (proiectat şi construit, între anii 1890-1895 de inginerul Anghel Saligny), a portului Constanţa, a docurilor şi antrepozitelor de la Galaţi şi Brăila, precum şi a fortificaţiilor şi construcţiilor de apărare a Cetăţii Bucureştilor, lucrări la care, în perioada 1891-1894 şi-a adus contribuţia şi sublocotenentul-şef de sector-Constantin Prezan, viitorul mareşal al României.

În ziua de 4/16 mai 1891 I.C. Brătianu a trecut în eternitate.

 

General ing. ŞTEFAN FĂLCOIANU

 

Născut la 6 iulie 1835. După terminarea studiilor liceale, se înscrie la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti pe care o termină în anul 1859, cu gradul de sublocotenent.

Între anii 1859-1864 îşi continuă studiile în străinătate la Şcoala Politehnică din Paris şi la Şcoala de Stat Major a Armatei Franceze, pe care le absolvă cu distincţii, întorcându-se în ţară cu titlul de inginer şi gradul de căpitan al Armatei Române.

Atât pe timp de pace, cât şi în timpul Războiului de Independenţă, a ocupat funcţii importante în ierarhia militară; el este cel care a publicat pentru prima oară în limba română Tabelele de Calcule Logaritmice.

Spirit organizator remarcabil, este numit de Guvernul României în importante funcţii administrative: director în Ministerul Agriculturii şi al Lucrărilor Publice (1873) unde a intrat pentru prima oară în contact cu problemele căii ferate. Director al Poştelor şi Telegrafului din România (numit la 5 mai 1876), şeful Comisiei Guvernamentale de trasare a frontierei româno-bulgare, calitate în care la 4 august 1878 a prezentat un amplu studiu geo-politic al Dobrogei.

La 13 septembrie 1876 este numit membru al Academiei Române, fiind membru fondator al Societăţii Politehnice din România.

La 23 aprilie 1880 prin Decretul Princiar nr. 1248, Căile Ferate din România au fost unificate prin înfiinţarea Direcţiei Princiare a Căilor Ferate Române, condusă de colonelul Ştefan Fălcoianu împreună cu juriştii I. Kalinderu şi Eugen Stătescu, funcţie pe care o va deţine între 11 aprilie 1880 şi 15 aprilie 1883. În această perioadă, împreună cu ministrul de război şi inspectorul geniului, înfiinţează primele companii de căi ferate care se vor instrui executând, pe bază de convenţie, lucrări în folosul Căilor Ferate Române.

De fapt, la 7 mai 1880, Ştefan Fălcoianu a preluat o administraţie a cărei personal (cu regulamentele aferente) funcţiona deja de 8 ani.

Personalul superior şi mediu era aproape în totalitate străin (austrieci şi germani). Modul de comportare al conducătorului Fălcoianu în relaţiile cu acest personal prin care angajaţii străini erau trataţi ca funcţionari de stat, a determinat pe majoritatea să continue activitatea şi o parte să rămână definitiv în ţară. În asemenea condiţii exploatarea nu a suferit de loc şi personalul a putut fi înlocuit treptat.

Proba cea mai elocventă este actul oficial apărut în 28 ianuarie1885 sub semnătura ministrului D. Sturdza şi a directorului general M. Capuţineanu, prin care erau enumerate nominal funcţiile de conducere ocupate de personal străin.

În 1886, din totalul de 2077 persoane angajate, 699 erau străini, iar în 1896, din totalul de 5312 angajaţi, numai 641 erau străini. Pentru munca depusă, la 6 martie 1883 a fost înaintat la gradul de general.

Între 21.10.1895-11.12.1899, va fi din nou timp de 4 ani ales în funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Căilor Ferate Române.

Împreună cu Gheorghe Duca şi C. Olănescu elaborează Legea nr.810 pentru exploatarea căilor ferate ale statului, din 31 martie 1883 baza juridică pentru conducerea căii ferate (dezbătută în cameră şi votată la 31 ianuarie 1883).

Înfiinţează Şcoala Superioară de Mişcare Bucureşti.

La 31 octombrie 1881 se inaugurează calea ferată Buzău - Mărăşeşti, prima linie din România realizată cu forţe proprii de tehnicieni şi ingineri români.

Contribuie la elaborarea Legii nr.1887 din 28 iunie 1882 pentru unificarea tuturor căilor ferate ale statului, fostele Direcţii Bucureşti - Giurgiu, Iaşi - Ungheni şi Ploieşti-Predeal devin secţii ale Direcţiei Princiare a Căilor Ferate Române.

În anul 1882 Teodor Dragu introduce la calea ferată frâna cu aer la trenuri şi încălzirea cu abur a trenurilor de călători. Se înfiinţează Atelierele Căilor Ferate Române Turnu-Severin.

A decedat în anul 1905.

 

 

 

General de divizie ANTON BERINDEI

 

S-a născut la 6 ianuarie 1838 în Bucureşti. După terminarea studiilor secundare, a urmat, în anii 1858-1860, Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu de la Metz (Franţa), obţinând gradul de sublocotenent la 1 decembrie 1860, locotenent la 1 decembrie 1862 şi căpitan la 24 ianuarie 1865, în Statul Major al Geniului.

La 1 martie 1866, căpitanul Anton Berindei a fost mutat în Batalionul 1 Geniu, încredinţându-i-se comanda companiei de pontonieri, apoi cea de ajutor al comandantului batalionului. Odată cu avansarea la gradul de maior (24 septembrie 1868), a fost transferat în Statul Major al Geniului, unde a funcţionat până la 6 iulie 1872, când a fost înaintat în gradul de locotenent-colonel şi mutat în adjutanţa Ministerului de Război (1872-1875).

Trecut în neactivitate în 1875, revine în armată în aprilie 1877, participând la Războiul de Independenţă din 1877-1878. A făcut parte din comisia care a condus lucrările pentru construirea podului de peste Dunăre de la Siliştioara - Măgura. De asemenea, ca şef al geniului Armatei române de operaţii, a condus nemijlocit lucrările genistice de la Plevna. La 28 noiembrie / 10 decembrie 1877, a asistat la momentul predării lui Osman Paşa.

Pentru meritele dovedite pe câmpul de luptă, Anton Berindei a fost avansat colonel la 1 decembrie 1877 şi decorat cu "Steaua României" în grad de ofiţer, "Virtutea Militară" de aur. Crucea "Trecerea Dunării", "Apărători Independenţei" şi ordinul rus "Sf. Vladimir" clasa a III-a.

După război, a avut cinstea de a fi primul inspector al geniului (1879-1881), contribuind la adoptarea primelor măsuri privind dezvoltarea şi perfecţionarea activităţii trupelor de geniu, în consens cu concluziile şi învăţămintele rezultate din Campania 1877-1878. Prin Înaltul Decret nr. 2550 din 31 octombrie 1880 a fost înfiinţat Batalionul 2 Geniu compus din 5 companii (1 de telegrafişti,.1 de căi ferate, 2 de săpători - minari şi 1 de pontonieri), sub comanda maiorului C. Candiano. Batalionul 1 Geniu avea aceiaşi structură.

De la 1881-1882, a servit ca secretar general al Ministerului de Război. Concomitent, a făcut parte din comisia română însărcinată cu întocmirea unui proiect de ansamblu privind întărirea ţării cu lucrări de fortificaţie şi de căi ferate, având o prestaţie remarcabilă, atât în timpul elaborări lui, cât şi în cursul dezbaterii în Comisia de Apărare a Ţării (ianuarie 1883).

Un aport deosebit a avut în organizarea şi executarea lucrărilor de fortificaţii, hotărâte de forurile de decizie ale ţării. Iniţial, în calitate de comandant al Regimentului 1 Geniu (1884-1885), destinat, prin Ordinul Ministerului de Război nr. 5875 din 28 iunie 1884, să execute lucrările de fortificare a Bucureştiului, a organizat şi condus nemijlocit realizarea acestora. A proiectat şi condus lucrările de construire a liniei ferate de centură (72 km. + 15 km. linii de garare), cu eforturile nemijlocite ale companiilor de căi ferate.

La 24 aprilie 1885, a fost avansat la gradul de general de brigadă şi însărcinat cu comanda Diviziei 1 Infanterie, apoi a Diviziei 8 Infanterie.

În 1893, i s-a încredinţat din nou funcţia de inspector general al geniului, înlocuindu-1 pe generalul Ion Argetoianu. Doi ani mai târziu, la 1 ianuarie 1895, a fost avansat la gradul de general de divizie şi numit comandant al Corpului 1 Armată.

Între 25 noiembrie 1896 şi 10 aprilie 1899, a îndeplinit funcţia de ministru de război.

După eliberarea din funcţia de ministru de război a fost guvernator al Cetăţii Bucureşti, din nefericire doar o jumătate de an, întrucât, la 31 octombrie 1899, a trecut în nefiinţă.

 

 

 

 

 

 

 

General de divizie CONSTANTIN POENARU

 

Născut la 8 aprilie 1842 în Bucureşti, a urmat cursurile militare de ofiţeri (1859-1861) şi ale Şcolii de Stat Major din Paris. Sublocotenent în 1861 a ajuns căpitan în 1868, fiind inclus în Corpul de Stat Major al Diviziilor 1 şi 4 Militare Teritoriale (ultima după 1870). Comandant al Batalionului de Geniu între 1872-1877, când în companiile de săpători apar lucrătorii de căi ferate.

La începutul Războiului de Independenţă avea gradul de maior. Locotenent-colonel în vara 1877, a comandat Regimentul 8 Infanterie de linie în cea de-a treia bătălie de la Plevna (30 august / 11 septembrie 1877), precum şi în cursul acţiunilor de încercuire şi blocare a Plevnei şi Vidinului (septembrie 1877-februarie 1878). În cea de-a treia bătălie de la Plevna a condus primul eşalon al coloanei de asalt a Diviziei a 3-a, având în subordine pe maiorul George Şonţu şi căpitanul Nicolae Valter Mărăcineanu; trupele sale au trecut la asalt la ora 13.15, au traversat cumplita "Vale a Plângerii", au cucerit primele poziţii de la Griviţa 2, dar nu au reuşit să-1 izgonească pe inamic din redută din cauza sprijinului slab oferit de artilerie şi de rezerve (eşalonul doi nu a "alimentat" asaltul decisiv).

Pentru destoinicia şi bravura cu care şi-a condus subordonaţii în luptă, a fost decorat cu "Steaua României" în grad de ofiţer, "Virtutea Militară" de aur, Crucea "Trecerea Dunării" şi "Apărătorii Independenţei".

Inspector al armei Geniului în 1880, comandant al primului regiment de geniu din armata română în 1882, în care funcţionau 4 companii de căi ferate, reorganizate apoi în primul Batalion de Căi Ferate organic, al Şcolii Militare de Ofiţeri în 1884 şi al Corpului 1 Armată în 1896, profesor de artă militară la Şcoala Militară de Ofiţeri şi la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti.

A fost numit ministru de război, cu gradul de general de brigadă, la 12 iunie 1894, funcţie pe care a deţinut-o până la 3 octombrie 1895; şef al Marelui Stat Major era generalul Iacob Lahovari, apreciat organizator şi matematician. Au activat împreună pentru desăvârşirea programului de reformă militară iniţiat în anii 1879-1882, concurând la pregătirea Legii de organizare a Marelui Stat Major din 6/18 mai 1895 prin care structura acestuia căpăta o formă modernă definitivă: serviciul de stat major la nivelul Marelui Stat Major; serviciul de stat major al marilor unităţi; serviciul geodezic şi topografic. Din 1894, Marele Stat Major funcţiona ca serviciu special autonom, separat de celelalte direcţii din Ministerul de Război.

Şef al Marelui Stat Major între 1898-1901, generalul de divizie (din 1900) Constantin Poenaru şi-a continuat colaborarea cu generalul Iacob Lahovari, transferat în funcţia de ministru de război. A coordonat elaborarea planurilor de mobilizare (Regulamentul asupra mobilizării armatei din 1900) şi a unor regulamente de luptă a infanteriei şi cavaleriei. De asemenea, a condus grupul de experţi care a elaborat ipoteza din 1900 de eliberare prin luptă armată a Transilvaniei de sub ocupaţie austro-ungară. Se preconiza o ofensivă energică, pe direcţii convergente, cu o grupare principală (2 corpuri de armată în zona Predeal, Predeluş Bratocea, Buzău) şi o grupare secundară (2 corpuri de armată în zona Oituz, Uz, Trotuş). Totodată a pregătit instalarea unui dispozitiv de supraveghere şi siguranţă la frontiera cu Austro-Ungaria, prin dispunerea a câte unui batalion de infanterie în dreptul fiecărei trecători montane din Carpaţii Orientali şi Meridionali.

La nivel organizatoric, între contribuţiile generalului Constantin Poenaru se pot înregistra: adâncirea procesului de permanentizare a infanteriei (regimentul de infanterie alcătuit din 2 batalioane de linie şi 1 "cu schimbul")-1899; sporirea numărului batalioanelor de vânători în 1900; revizuirea schemei de organizare a Marinei (diviziile de "Mare" şi de "Dunăre")-1898; modificarea Legii de organizare a Serviciului sanitar-1900 (spitalele divizionare); înfiinţarea Şcolii de tragere a artileriei de la Comana-1901; reorganizarea cavaleriei teritoriale şi permanente în 1900 (s-au înfiinţat 3 regimente de călăraşi cu efective permanente şi se menţineau în structura armatei 8 regimente de călăraşi "cu schimbul").

 

General de divizie IOAN CULCER

 

Născut la Tg. Jiu la 17 august l853. Absolvă la 1 august 1873 Şcoala Militară din Bucureşti fiind înaintat la gradul de locotenent. Continuă studiile la Paris la Şcoala Politehnică pe care o absolvă în 1876.

Participă la Războiul de Independenţă ca ofiţer în Compania de săpători a Batalionului de Geniu în operaţiile de la Vidin şi Plevna. Avea în subordine şi lucrătorii de drum de fier.

După război continuă studiile în Franţa la Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu de la Fontainebleau, pe care o termină în 1880.

Întors în ţară şi înaintat la gradul de căpitan, a fost un distins profesor la Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu, la Şcoala Superioară de Război şi la vechea Şcoală de Poduri şi Şosele de la Bucureşti. În cursul activităţii sale didactice a fost autorul a numeroase manuale, cursuri şi instrucţiuni.

În anii 1887-1888 a fost primul comandant al Batalionului de Căi Ferate. Alte funcţii deţinute: şeful Direcţiei Geniu din Ministerul de Război; şef de secţie în Marele Stat Major; şeful statului major al Corpului 1 Armată şi comandant al Regimentului 1 Geniu.

În 1900, cu ocazia conflictului româno-bulgar, colonelul Ioan Culcer este însărcinat cu organizarea defensivă a capului de pod de la Cernavodă. În 1901 este numit comandantul Brigăzii 17 Infanterie, iar apoi, cu gradul de general, secretar general al Ministerului de Război, comandant al Diviziei 9, comandant al Corpului 3 Armată şi, ulterior, al Corpului 5 Armată.

În războiul româno-bulgar din 1913 a fost numit comandantul Corpului de Operaţii din Dobrogea. În 1916, în calitate de comandant al Armatei 1 organizează apărarea Olteniei.

În 1918 a fost numit ministru al lucrărilor publice în guvernul generalului Averescu.

A încetat din viaţă în 1923.

 

General de divizie CONSTANTIN N. HÂRJEU

 

Născut la 10 decembrie 1856 în Bucureşti, Constantin Hârjeu se detaşează prin multitudinea preocupărilor şi realizărilor sale de concepţie, de comandant strălucit şi pedagog, scriitor şi gânditor militar.

Absolvă Şcoala de Infanterie şi Cavalerie (1876) şi după ce participă la Războiul de Independenţă ca sublocotenent, comandant de pluton în compania a 3-a săpători-minari la asediul Plevnei, urmează Şcoala Politehnică din Paris (1880) şi apoi Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu din Fontainebleau (1882).

Deoarece toate studiile le-a terminat cu calificative excepţionale, începând de la gradul de locotenent (1879), a fost avansat până la gradul de general de divizie. la alegere (înainte de îndeplinirea stagiului în grad). Concomitent cu comanda la subunităţile de geniu a desfăşurat şi o activitate didactică susţinută ca profesor de fortificaţii la Şcoala de Ofiţeri, la Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu, la Şcoala Superioară de Război, precum şi la Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri (viitoarea Politehnică), unde a predat cursul de geometrie descriptivă.

A îndeplinit funcţiile de comandant al Batalionului de Căi Ferate (între anii 1888-1889), comandant al Regimentului 1 Geniu, şef al geniului la Corpul 3 Armată, directorul geniului în Ministerul de Război, Comandant al Brigăzii 9 Infanterie, al Diviziei 6 Infanterie şi al Corpului 1 Armată, Guvernator al "Cetăţii Bucureşti" şi, în două rânduri ministru de război (1912 şi 1918).

De asemenea, a fost şeful misiunii militare în Germania şi Franţa, însărcinat cu supravegherea construcţiei, montarea şi armarea cupolelor la fortificaţiile din Bucureşti şi a zonei fortificate Focşani, Nămoloasa, Galaţi. În 1900 a fost-numit preşedintele comisiei care a organizat secţiunea militară la expoziţia universală de la Paris.

Manifestându-şi dezacordul faţă de unele laturi ale doctrinei militare româneşti oficiale şi mai ales fată de ordinul de desfiinţare şi dezarmare a "Cetăţii Bucureşti" la finele anului 1915 îşi prezintă demisia din armată consacrându-se activităţii militare teoretice.

Cei care 1-au cunoscut mărturisesc că: "la generalul Hârjeu nu trece nici o zi fără lectură sistematică, fără o cugetare scrisă" şi trebuie să fi fost adevărat din moment ce în perioada 1880-1920 a dat publicităţii peste 300 lucrări, din care 9 manuale şi cursuri didactice la care se adaugă câteva mii de pagini rămase în manuscris.

Răsfoind opera sa, rămâi profund impresionat de ascendenţa vertiginoasă până la deplina sa formare ca gânditor de certă valoare, făcând din dragoste pentru ţară şi armată, un adevărat cult.

Opera sa cuprinde lucrări de teorie militară generală, studii de tactică, de pedagogie şi psihologie militară, de istorie militară, precum şi lucrări cu caracter tehnico-militar, cursuri (de fortificaţii, de comunicaţii, telegrafie militară, de căi ferate, topografie militară, de geometrie descriptivă), lucrări apreciate de contemporani ca "nişte capodopere ale epocii în care a trăit". În 1887 scrie lucrarea "Întrebuinţarea căilor ferate în războiul 1877 - 1878".

Meritul său, concepţional, în acest domeniu, îl reprezintă apariţia, în anul 1902, a monumentalei lucrări "Istoria armei geniului".

În această lucrare, bazată pe o largă informare, redă, în date şi fapte, organizarea, încadrarea, dezvoltarea şi acţiunile trupelor de geniu, despre care spunea: "Create pentru a satisface nişte trebuinţe de folos obştesc, trupele de geniu, organizate milităreşte, nu au întârziat de a lua caracterul unor trupe adevărat tehnice şi de a deveni un factor important al armatei noastre folositoare în timp de pace. indispensabile în timp de război", apreciere care, de-a lungul anilor, şi-a păstrat pe deplin valabilitatea şi actualitatea.

Valoarea deosebită a operei sale ştiinţifice, ca şi personalitatea omului de înaltă cultură, au fost apreciate de Academia Romană care, la 27 mai 1909 îl primeşte pe generalul Constantin Hârjeu în rândurile sale, ca membru corespondent la Secţia istorică.

Moare la 21 mai 1928.

 

General de divizie SCARLAT PANAITESCU

 

Născut la 30 ianuarie 1867, în Iaşi.

Studii: Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu (1883-1885), şef de promoţie;

Şcoala Politehnică, Facultatea de Ştiinţe de la Sorbona (1885-1889);

Şcoala de Aplicaţii de Artilerie şi Geniu din Fontainebleau (1889-1891),

Stagiu de pregătire la observatorul de la Montsouris (1891-1892).

Cariera militară: Grade: sublocotenent - 1 iulie 1885; locotenent - 1 februarie 1888; căpitan - 8 aprilie 1892; maior - 8 aprilie 1898; locotenent colonel - 10 mai 1904; colonel - 7 aprilie 1909; general de brigadă - 1 aprilie 1914; general de divizie - 1 septembrie 1918.

Aprilie 1908 - aprilie 1912 este primul comandant al Batalionului Căi Ferate independent.

Funcţii: comandant de companie, batalion, regiment, brigadă în arma geniului; şef al serviciului de geniu la mari unităţi de infanterie; ofiţer de stat major în Administraţia Centrală a Ministerului de Război; şef al Serviciului Fort. (1916-1918); profesor la Şcoala Militară de Artilerie şi Geniu (1892-1893; 1912-1913).

După trecerea sa în rezervă, la cerere (1918), Scarlat Panaitescu a fost profesor de astronomie, geodezie şi cartografie la Universitatea din Iaşi până la moartea sa în 22 martie 1938.

 

 

 

 

 

 

General de brigadă ION MACRI

 

De la terminarea Şcolii Militare de Ofiţeri din Bucureşti şi până la 16 august 1916, cariera sa militară s-a desfăşurat numai în unităţi militare de căi ferate ceea ce i-a uşurat mult sarcina, atunci când a fost chemat în fruntea administraţiei Căilor Ferate Române în momentele grele de la sfârşitul primului război mondial.

Sublocotenent în Regimentul 1 Geniu comandă Compania 10 Căi Ferate, avansat la gradul de căpitan şi apoi de maior, este adjutant al comandantului Batalionului 1 Căi Ferate. Odată cu avansarea la gradul de locotenent colonel, trece la comanda acestui batalion.

Avansat la gradul de colonel, prin transformarea batalionului în regiment, este numit primul comandant al Regimentului 1 Căi Ferate (1915-1916).

Ia parte la primul război mondial unde luptă pe frontul de la Flămânda, Mărăşeşti şi Oituz în fruntea Brigăzilor 42, 11, 14 şi 7 Infanterie.

După terminarea războiului revine în cadrul trupelor de căi ferate, iar după avansare la gradul de general de brigadă, timp de 1 an, între 23 decembrie 1919 şi 15 decembrie 1920, va fi chemat în fruntea administraţiei Căilor Ferate Române aflată în refacere unde se va lupta cu lipsa de combustibil, cu refacerea materialului rulant şi cu punerea în funcţiune a liniilor distruse în timpul războiului.

După plecarea din calea ferată a revenit în cadrul armatei, până la trecerea sa în rezervă.

La iniţiativa sa, în anul 1920, se înfiinţează Casa Muncii Căilor Ferate Române.

 

General de brigadă GEORGE GHIŢĂ NEGOESCU

 

Născut: la 3 ianuarie 1869 la Craiova, jud. Dolj.

1 septembrie 1884: elev la Şcoala Militară Craiova

1 august 1889: sublocotenent la Şcoala Artilerie şi Geniu

10 mai 1892: locotenent la Regimentul 1 Geniu

10 mai 1896: căpitan la Regimentul 1 Geniu

A participat la înfiinţarea Batalionului de Căi Ferate, fiind şeful serviciului ambarcamente.

21 aprilie 1908: este numit comandant de companie în Batalionul de Căi Ferate.

10 mai 1910: maior în Batalionul de Căi Ferate.

În 1913, prin Ordinul confidenţial al ministrului apărării naţionale nr.554/12.12.1913, se afirmă că ofiţerul s-a achitat foarte bine de lucrările pregătitoare de legare a liniilor ferate româneşti de cele ruseşti pentru caz de război.

1 octombrie 1914: locotenent colonel în Batalionul 5 Pionieri

1 noiembrie 1916: colonel în Direcţia Superioară de Fortificaţii

10 aprilie 1920-aprilie 1924: general, comandantul Brigăzii de Comunicaţii

20 decembrie 1919-aprilie 1920: detaşat la campania de supraveghere a minelor de cărbuni din Banat şi Transilvania.

1 octombrie 1928: trecut în rezervă de la Inspectoratul Tehnic al Geniului

 

General de brigadă CONSTANTIN GH. TEODORESCU

 

Născut: la 8 decembrie 1871, la Verneşti, jud. Argeş.

1 iulie 1890: Şcoala de Ofiţeri

15 iulie 1892: sublocotenent Regimentul 1 Geniu

10 iulie 1895: locotenent instructor la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie

10 mai 1901: căpitan la Regimentul 1 Geniu

1 aprilie 1911: maior la Şcoala de artilerie şi geniu

1 aprilie 1915: locotenent colonel în Direcţia IV Geniu

1 noiembrie 1916: colonel în Direcţia Superioară Fortificaţii din Marele Cartier General.

1 aprilie 1919: general într-o Brigadă de specialitate

1 aprilie 1924: comandant al Brigăzii de Căi Ferate

1 octombrie 1931: trecut în rezervă.

Decoraţii: "Steaua României"; "Coroana României".

A decedat la 24 mai 1935

 

General de divizie MIHAIL IONESCU

 

Născut la Galaţi în anul 1876, după absolvirea Liceului la Galaţi în anul 1896, termină Şcoala de Ofiţeri de Infanterie din Bucureşti.

A absolvit Şcoala Superioară de Război lucrând în Marele Stat Major de la gradul de locotenent până la gradul de general de divizie unde s-a ocupat de problemele transporturilor militare pe cale ferată.

Împreună cu alţi specialişti, elaborează şi conduce programul de transporturi militare în campania armatei române din anul 1913 şi în primul război mondial (1916-1918), când în calitate de şef al Secţiei Transporturi şi Comunicaţii Militare (01.08.1915-28.06.1917), intră în contact direct cu cele mai importante probleme ale Administraţiei Căilor Ferate Române.

După generalul Ştefan Fălcoianu şi generalul Ion Macri, este cel de-al treilea general al armatei române chemat la conducerea căii ferate.

La 31 ianuarie 1922, după încetarea delegării sale la conducerea Căilor Ferate Române, este numit subşef al Marelui Stat Major cu problemele de transporturi militare.

La 3 februarie 1927 este numit din nou Subsecretar de Stat fiind însă nevoit să demisioneze după 2 luni, odată cu căderea guvernului Averescu.

Autonomia administraţiei Căilor Ferate Române s-a obţinut foarte greu, din motive politice. Se elaborează o lege nouă care se votează surprinzător la 4 februarie 1927. Această lege schimbă radical principiile legii anterioare. Posturile de director general şi subdirector general se desfiinţează. Conducerea se va asigura prin “subsecretariatul de stat al Căilor Ferate". Este adus înapoi generalul M. Ionescu, care rezistă numai două luni. Alexandru Cottescu, Preşedintele Consiliului de Administraţie întocmeşte un memoriu, care începe cu "...ideea conducătoare a noului proiect de lege este anihilarea oricărei urme de autonomie.."

În condiţiile unei crize puternice, la 28 ianuarie 1931 este numit pentru a treia oară director general al Căilor Ferate Române, când prezintă un program solid pentru reorganizarea administraţiei Căilor Ferate Române. A fost ales preşedinte al Consiliului de Administraţie al Căilor Ferate Române, mai mulţi ani consecutivi, perioadă în care: se introduc vagoane de clasa a IV-a pentru transportul călătorilor în vagoane de marfă amenajate cu bănci de lemn, vagoane introduse în trenurile de călători; se refac podurile dunărene şi se deschide linia Roman - Băceşti (1921); se pun în circulaţie trenurile rapide Traian (Bucureşti - Timişoara) şi Ştefan cel Mare (Bucureşti - Cernăuţi).

 

General de corp de armată onorific GHEORGHE TUDOR COATU

 

Născut: 9 martie 1885, în Bereşti, jud. Tutova.

1 septembrie 1906: elev la Şcoală Militară de Artilerie, Geniu şi Marină.

1 iulie 1908: sublocotenent la Batalionul de Căi Ferate

1 octombrie 1911: locotenent la Batalionul de Căi Ferate

1 aprilie 1916: căpitan la Regimentul de Căi Ferate, comandantul Companiei 2.

1 septembrie 1917: maior la Marele Cartier General

23 mai 1923: locotenent colonel în Marele Stat Major

1 octombrie 1925: comandatul Regimentului 2 Căi Ferate

10 mai 1929: colonel în Marele Stat Major

10 octombrie 1936: comandant Brigadă 3 Pionieri

1 februarie 1937: general de brigadă

1 noiembrie 1937: este numit comandantul Brigăzii de Căi Ferate

17 octombrie 1940: trecut în rezervă prin demisie.

februarie 1947: general de divizie

25 noiembrie 1947: general de corp de armată onorific.

Decoraţii: Crucea comemorativă 1916-1918; Ordinul "Steaua României" cavaler; Ordinul "Steaua României" ofiţer; "Coroana României".

Campanii: 15 august - decembrie 1916, cu Compania 2 Căi Ferate, comandant de linie pe sectorul de cale ferată Piteşti - Costeşti.

A fost căsătorit, de religie creştin ortodox.

 

Colonel VASILE MIHAI BRĂILOIU

 

Născut: la 28 decembrie 1888 în Brezoaiele, jud. Dâmboviţa

1 octombrie 1909: elev la Şcoala de Artilerie şi Geniu

1 iulie 1911: sublocotenent în Batalionul Căi Ferate

1 noiembrie 1914: locotenent în Regimentul de Căi Ferate

1 aprilie 1917: căpitan în Regimentul de Căi Ferate

1 aprilie 1920: maior în Marele Stat Major

1 octombrie 1929: locotenent colonel în Inspectoratul General al Geniului

16 octombrie 1935: colonel în Corpul 6 Armată

1 octombrie 1936: colonel în Brigada de Comunicaţii

1 noiembrie 1940-1 septembrie 1942: comandantul Brigăzii de Căi Ferate

În anul 1942 este trecut în rezervă şi apoi reactivat colonel în Inspectoratul General al Geniului şi la Brigada de Căi Ferate

1946: trecut în rezervă

Decorat cu ordinul "Coroana României".

 

General de brigadă TEODOR CRISTESCU-OREZEANU

 

Născut la 11 august 1889, comuna Hurezani, judeţul Gorj, fiul lui Ioan şi al Elisabetei.

Studii: Liceul Gheorghe Lazăr Bucureşti, Şcoala Militară de Artilerie, Geniu şi Marină Bucureşti (octombrie 1910-iulie 1911).

Stagii în armata germană, sublocotenent în Regimentul I Căi Ferate Berlin, Şcoala Militară din Anklam - Prusia (1911-1913). Încadrat la Batalionul Căi Ferate Bucureşti în 1913 (sublocotenent)

Absolvent al Academiei Militare Tehnice din Charlottenburg-Berlin (1913-1914), apoi încadrează funcţii în Batalionul şi Regimentul de Căi Ferate Bucureşti 1914 - 1916 (locotenent) şi 1917 - 1918 (căpitan).

Cariera militară s-a desfăşurat integral în ramura transporturilor militare pe calea ferată împărţită între comandamentele de armă, Marele Cartier General şi unităţi de front.

Între anii 1918-1920 urmează Şcoala Superioară de Război, iar stagiile în serviciul de stat major le face în Regimentul 1 Căi Ferate.

Este autorul Manualului tehnic al ofiţerului de căi ferate, singura lucrare de acest gen pusă la dispoziţia ofiţerilor în ziua mobilizării pentru primul război mondial (1916).

Subşef şi şef al Biroului de Mişcare şi Căi Ferate Înguste, şef al Biroului Tracţiune şi Întreţinere Linii din Marele Cartier General, este în mai multe rânduri profesor pentru Cursul de Transporturi Militare la Şcoala Superioară de Război.

Şeful Secţiei a VI-a transporturi militare din Marele Stat Major al armatei în două perioade: 1 februarie 1934-1 aprilie 1935 şi 1 noiembrie 1938-1 octombrie 1940.

În perioada 1935-1938 Comandant al Regimentului 1 Pionier Gardă Bucureşti, la iniţiativa sa unitatea a executat în regie terasamentele pentru construcţia căii ferate Constanţa - Mangalia iar cu fondurile obţinute a construit cazarma regimentului de la Cernica Bucureşti.

La 27 septembrie 1940 colonelul Teodor Cristescu-Orezeanu este numit la conducerea Căilor Ferate Române într-un moment în care în jurul României apăreau primele semne de război.

În aceste condiţii este explicabilă din nou prezenţa în capul acestei instituţii a unui ofiţer superior care tot timpul în cariera sa a colaborat cu administraţia Căilor Ferate Române.

A fost un ofiţer capabil fără a neglija însă şi influenţa rudeniei sale directe cu conducătorul statului român, mareşalul Ion Antonescu.

Sub conducerea sa Căile Ferate Române au traversat timp de 4 ani poate cele mai grele momente din istoria sa.

La 26 septembrie 1944, Generalul Teodor Cristescu-Orezeanu a fost schimbat din funcţie şi de aici viaţa sa a urmat cursul trist al multor ofiţeri superiori din armata română.

Realizări deosebite: dublarea căii ferate Câmpina - Braşov (10.01.1941); se deschide feribotul Giurgiu - Ruse (08.06.1941); se construiesc noi linii de cale ferată: dublarea Buzău - Mărăşeşti (31.07.1942); Ţăndărei - Lunca Dunării (10.12.1942); Bucureşti - Craiova (12.08.1944); varianta Homorod (03.11.1943); se înfiinţează Spitalul CFR nr.2 Bucureşti (07.05.1943)

Decorat cu "Coroana României" şi "Steaua României" în anul 1923, pentru devotamentul său şi priceperea cu care a condus transporturile militare operative pe căile ferate în timpul campaniei militare din primul război mondial (1916-1919).

 

General de brigadă IOAN DUMITRU GRIGOROVICI

 

Născut: la 30 iulie 1891 la Iaşi.

A absolvit Şcoala Specialişti Geniu 1923 şi Politehnica de la Charlottenburg.

1 octombrie 1914: soldat la Batalionul 3 Pionieri;

1 octombrie 1915: sublocotenent în Batalionul 3 Pionieri;

1 aprilie 1917: locotenent în Batalionul 3 Pionieri;

1 octombrie 1919: căpitan în Regimentul de Geniu;

25 martie 1928 maior în Regimentul 2 Geniu;

1 iunie 1936: locotenent colonel în Inspectoratul Geniului al Ministerul Apărării Naţionale;

8 iunie 1940: colonel în Direcţia Fortificaţii a Ministerul Apărării Naţionale;

1 octombrie 1943: este numit comandant al Brigăzii de Căi Ferate, după ce timp de aproape doi ani a fost comandantul Regimentului 2 Căi Ferate;

18 noiembrie 1944: trecut în rezervă şi avansat general.

Decorat: cu "Coroana României" cu spade.

 

Generalul de brigadă ION I. POPESCU

 

Născut în 1892, la Giurgiu.

A absolvit Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, Geniu şi Marină, promoţia 3 iulie 1914. A urmat, ulterior, Şcoala de Aplicaţie a Geniului (1922), Cursul pentru ofiţeri superiori (de informaţii) de la Făgăraş (1924).

Ca elev al şcolii de ofiţeri, a luat parte la cel de-al doilea război balcanic (1913), în campania României împotriva Bulgariei, dusă pentru reinstaurarea păcii.

În primul război mondial, ca locotenent şi sublocotenent, a fost şeful secţiei distrugeri din Compania 2 a Regimentului de Căi Ferate. A îndeplinit misiuni importante - unicat în arma căi ferate - pe reţeaua feroviara din Dobrogea, Muntenia, Moldova, Oltenia şi Transilvania.

În anul 1916, în cadrul măsurilor luate de Comandamentul militar român privind retragerea în Moldova, a comandat detaşamentul de distrugeri care, în prima parte a lunii octombrie, a întrerupt circulaţia feroviara dintre Feteşti şi Cernavodă, distrugând cu exploziv o deschidere a podului metalic de peste braţul Borcea.

Ulterior, la 10 noiembrie, a distrus podul de cale ferată de peste Olt, - la Stoeneşti; în continuare, a executat misiuni la evacuarea materialelor şi instalaţiilor feroviare de pe linia Slatina - Piteşti. A condus lucrările efectuate la podul feroviar de peste Ialomiţa.

La 18 noiembrie, a ajuns la Focşani cu detaşamentul din subordine. Aici, între 21-25 decembrie, a scos din funcţiune podurile feroviare de peste râurile Suşiţa şi Putna.

În anul 1917, după refacerea Companiei 2 la Roşieşti, unde se afla sediul comandamentului Regimentului de Căi Ferate, în luna ianuarie, s-a deplasat cu subunitatea la Iaşi. Până la 26 iunie, a îndeplinit misiuni în Triajul Socola, apoi, a executat lucrări de terasamente pe linia Târgu Frumos - Cuza Vodă.

In lunile iulie-august, a pregătit pentru distrugere podurile de cale ferata din zona Vereşti. La 9 septembrie, a fost avansat la gradul de căpitan. A rămas aici în zonă până la sfârşitul anului 1917.

În anul 1918, în ianuarie, a fost numit comandantul Companiei 2 a Regimentului de Căi Ferate. În cadrul măsurilor de prevenire a unui eventual atac german din Galiţia spre sud, a pregătit, cu compania, distrugerea podurilor feroviare de la Dorohoi, Truşeşti, Vereşti, Leorda şi Botoşani.

A rămas aici până la sfârşitul războiului cu compania din subordine.

În noiembrie, a refăcut şi dat în circulaţie, cu compania sa, cinci poduri feroviare distruse de trupele inamicului în retragere pe sectorul Ghimeş - Asău.

În ultima parte a lunii, se afla, cu compania, la Sibiu, unde a luat în exploatare şi supraveghere circulaţia trenurilor de pe liniile Făgăraş – Sibiu - Copşa Mică – Teiuş - Alba Iulia, unde mergeau românii la 1 decembrie, la Marea Adunare Naţională.

În anul 1919, a participat la războiul de apărare a României împotriva agresiunii Ungariei - Republica Sfaturilor, condusă de Bela Kun.

În acest război a luptat efectiv Grupul de Manevră de Nord al armatei române. Căpitanul Popescu I. Ion a fost şeful biroului de transporturi militare al Grupului de Manevră de Nord: până la 1 septembrie 1919, a îndeplinit misiuni de specialitate pe teritoriul Ungariei; în perioada 10 aprilie - 20 iulie, a reparat liniile ferate din regiunea Debreţin. De asemenea, a organizat şi condus cu pricepere transporturile de trupe şi materiale necesare trupelor române.

Biroul transporturi a avut sediul la Debreţin, de unde a condus executarea transporturilor militare spre Ungaria şi, respectiv, spre ţara.

În august 1919, a executat lucrări pentru repararea podului feroviar peste Tisa, de la Szolnok; a organizat transporturile de evacuare din Ungaria spre ţară, desfăşurând o activitate admirabilă pentru readucerea trupelor române spre patrie.

Începând cu 28 octombrie, a executat lucrări pe liniile ferate ale Centurii Capitalei şi pe Platoul Cotroceni.

A îndeplinit serviciul in Regimentul 1 Căi Ferate până în 1924; când a fost numit profesor la Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, unde a funcţionat până în anul 1926.

În perioada 1926-1934, a îndeplinit, succesiv, funcţii în Ministerul de Război şi la Inspectoratul General al Geniului.

A fost şeful Secţiei 1 (cu birourile adjutantură, informaţii, cifru şi organizare-mobilizare), precum şi secretarul Comitetului Consultativ al Geniului.

În anul 1930, a elaborat "Cursul de căi ferate pentru uzul şcolilor militare de geniu", care a fost apreciat mult.

Între anii 1934-1939, a fost, succesiv, comandant de batalion în Regimentul 2 Căi Ferate (1934-1937), apoi al Regimentelor de pionieri 4 Cernăuţi şi 6 Alba Iulia.

În perioada 1939-1944 (august), a fost şef al geniului la un corp de armată şi, apoi, la o armată.

În anul 1944 (de la 23 august până la 25 noiembrie), a comandat Brigăzile 1 şi, apoi, 2 Pionieri-de la Focşani şi Bucureşti.

La 25 noiembrie 1944, a fost numit comandantul Brigăzii 303 Căi Ferate, înlocuindu-1 pe colonelul Ioan Grigorovici. A îndeplinit această funcţie până în mai 1945.

A sprijinit activitatea Grupului operativ al Brigăzii de Căi Ferate. A condus cu pricepere efectivele care au îndeplinit misiuni de specialitate în ţară, în uriaşul efort naţional de refacere economică şi ducere a războiului spre Vest, în Coaliţia Naţiunilor Unite.

Cât a fost comandantul brigăzii, efectivele subordonate au executat un volum uriaş de lucrări pe teritoriul ţării printre care construirea liniilor ferate noi de la Bucureşti spre Urziceni şi Videle, Făurei - Tecuci, Iaşi - Dorohoi şi Buhăieşti - Roman.

La 12 mai 1945, generalul de brigadă Popescu I. Ion a fost numit directorul general al Inspectoratului General al Geniului, la Direcţia Pionierilor, unde a funcţionat până la sfârşitul anului 1946, când a fost trecut în rezervă la vârsta de 54 de ani.

A fost un ofiţer deosebit. A avut o carieră militară exemplară. A apărat România în patru campanii militare. Ca militar de elită al armatei noastre, este un exemplu strălucit, demn de urmat, pentru urmaşii mai tineri ai generalului.

A decedat în 1984, la Bucureşti, la venerabila vârsta de 92 de ani.

 

General de brigadă ION GHEORGHE

 

Născut: la 8 februarie 1893, în Piteşti.

Studii: Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Geniu, Germania (1911-1913);

Şcoala Superioară de Război, promoţia a 28-a (1920-1922).

Cariera militară. Grade: sublocotenent - 23 iunie 1913; locotenent - 1 iulie 1916; căpitan - 1 septembrie 1917; maior - 24 noiembrie 1923; locotenent colonel - 1 aprilie 1932; colonel - 24 ianuarie 1938; general de brigadă - 20 martie 1943.

Funcţii: comandant de pluton şi companie în Regimentul de Pontonieri, cu această unitate luptând în războiul de reîntregire (1916-1919); profesor la Şcoala Superioară de Război, specialitatea "Tactica geniului" (1927-1929; 1931; 1932-1934): comandant al Batalionului. 1 Pionieri (1929-1930); director general al geniului în Ministerul Apărării Naţionale (1931-1932); ataşat militar în Turcia (1934-1938); comandant al Regimentului 2 Căi Ferate (1938-1940); locţiitor al şefului de stat major al Armatei 3 dislocată în Moldova (1940); şef al Sectorului 3 Construcţii Fortificaţii, în Bucovina şi nord-estul Moldovei (1940), unitate ce şi-a retras parţial forţele în sudul Bucovinei după ultimatumul sovietic din 26 - 28 iunie 1940. La începutul lunii septembrie 1940 a fost numit ataşat militar în Germania (1940-1944) şi apoi ambasador al României în această ţară (1943-1944). La 23 august 1944 a refuzat să formeze un guvern filogerman, aşa cum i-au solicitat autorităţile de la Berlin, rămânând în Germania occidentală, unde a fost internat în diverse lagăre anglo-americane. Autorităţile de la Bucureşti l-au condamnat la moarte în contumacie.

De-a lungul carierei sale militare, generalul Ion Gheorghe s-a evidenţiat şi ca un teoretician profund, domeniul de investigaţie reprezentându-1 arma geniului şi, în general, fenomenul politico-militar contemporan lui.

A decedat în anul 1957.

 

Colonel NICOLAE CRĂCIUN COJOCARU

 

Născut: la 8 iulie 1894 la Săgeata, jud. Buzău.

1 mai 1915: sublocotenent Batalionul 5 Pionieri

1 iulie 1916: locotenent Batalionul 5 Pionieri

2 august 1919: căpitan-inspector tehnic al geniului în Batalionul 6 Pionieri

10 octombrie 1927: maior în Batalionul 6 Pionieri

2 iulie 1936: lt.col. în Regimentul 4 Pionieri şi apoi ajutor tehnic la Regimentul 2 Căi Ferate

8 august 1940: colonel - ajutor comandant la Şcoala de aplicaţie Geniu

iulie 1942-august 1943: comandantul Brigăzii Căi Ferate

1943: trecut în rezervă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

General de brigadă (C.F.) NICOLAE-TRAIAN I. PANAITESCU

 

Născut la 24 octombrie 1894, comuna Ciomăgeşti, fosta plasă Olt, azi judeţul Argeş.

Părinţii: ţărani înstăriţi, bunicul său fiind împroprietărit de A.I. Cuza în 1864.

Studii: liceul la Brătianu în Piteşti, cu bacalaureatul în 1914

1914-1917 la 15 octombrie 1914 este soldat în Batalionul de Căi Ferate, apoi urmează Şcoala de Ofiţeri de Rezervă de Geniu obţinând gradul de sublocotenent; este concentrat şi apoi mobilizat la Batalionul 1 Pionieri până la 27 martie 1917 când este avansat locotenent şi mutat în Regimentul Căi Ferate-înfiinţat în august 1916.

1917-1918 comandant de pluton în Compania 1 din Regimentul de Căi Ferate, participă la dublarea liniei ferate Tg. Frumos-Cuza Vodă, pregăteşte pentru distrugere lucrările de artă de la Liteni, de pe sectorul Dolhasca - Fălticeni, depourile Iţcani şi Frasin. În perioada iulie 1917-octombrie 1918 este şeful diviziei mişcare pentru staţiile Iaşi şi Bălţi; este decorat cu Coroana României cu spade în grad de cavaler şi trecut definitiv în rândul cadrelor militare active.

În anul 1919-este detaşat la Tighina, la Bg.20 Infanterie, unde pregăteşte şi distruge podurile peste Nistru; în continuare, pe Tisa, participă la distrugerea podurilor de la Szegedin şi Szentes ca şi la refacerea podului de la Szomok peste acelaşi râu.

1920-1929 este mutat la Regimentul 2 Căi Ferate (recent înfiinţat), absolvă Şcoala Specială de Geniu şi este numit comandantul Companiei .3 Exploatare Căi Ferate. Urmează şi absolvă Şcoala Politehnică (1929); participă la modernizarea şi dezvoltarea Gării de Nord în Bucureşti - ca student practicant şi este un timp profesor la Şcoala de Ofiţeri de Geniu la cursul de căi ferate.

1930-1937 urmează cursul pregătitor de ofiţeri superiori, este avansat maior şi îndeplineşte funcţii şi misiuni pe linie de transmisiuni.

1938-1941 revine în Regimentul 2 Căi Ferate. Avansat locotenent-colonel este numit la comanda detaşamentului Valea Sadului (3 companii) cu care execută calea ferată şi podurile spre pirotehnia armatei, lucrările la depozitul de la Jucu de Jos şi poligonul Sudiţi. In perioada 1939-1940 ţine loc la comanda regimentului. Îndeplineşte misiuni în subordinea Direcţiei Geniului, pentru fabricarea şi recepţionarea minelor anticar, dar şi foarte multe alte misiuni.

1941-1942 este numit comandantul Detaşamentelor de Căi Ferate (18, cu peste 48.000 de oameni).

1942-1945 la 1 iunie 1942 este numit comandantul Regimentului 3 Căi Ferate, nou înfiinţat şi asigură exploatarea reţelei de căi ferate în Ardeal, Banat, Oltenia şi vestul Câmpiei Române. Este avansat colonel; execută lucrări pe linia Bucureşti-Caracal-Craiova. Aici este vizitat de mareşalul Ion Antonescu; execută şi lucrări pe linia nouă Deva-Brad

In perioada 1944-1945 - este comandantul Grupului Operativ al Brigăzii de Căi Ferate şi participă la război, în campania din Vest. Mai multe despre această etapă în volumul "O viaţă închinată armei“ed.1995, apărut sub îngrijirea col. (r) Ion Stoica.

Avansat la gradul de general de brigadă, dar este trecut în rezervă datorită opiniilor sale politice, în anul 1947.

A decedat la 11 iulie 1973 şi este înmormântat la Dănicei, jud. Vâlcea.

 

 

 

 

 

 

 

 

General de brigadă (C.F.) ADRIAN TEODOR PETRUC

 

Născut: la 23 iunie 1899, în comuna Toporăuţi, judeţul Cernăuţi (sub ocupaţie austriacă)

Părinţii: tata-preot ortodox, 9 copii-4 băieţi, 3 au făcut carieră militară, dintre care doi au ajuns generali: Adrian-căi ferate şi Teodor-jandarmi.

Studii: liceul Aron Pumnul din Cernăuţi, unde învăţase şi Mihai Eminescu cu 50 de ani în urmă.

1916-1918 urmează şi absolvă Academia Militară Tehnică - secţia căi ferate, din Molding-Austria. Numit comandant de pluton în regimentul austriac de căi ferate, îndeplineşte misiuni pe frontul italian .

Tânărul ofiţer a făcut parte din Garda Naţională Română din Viena, care a avut un rol important pentru Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

1919-1930 ofiţerul solicită şi este primit în armata română, la început în Regimentul 113 Infanterie, iar la 1 noiembrie 1919 a fost numit comandant de pluton, cu gradul de sublocotenent în Regimentul 2 Căi Ferate din Bucureşti; urmează şi absolvă Şcoala Specială de Geniu şi este promovat comandant de campanie, funcţie pe care o îndeplineşte până în anul 1930; în această perioadă îşi definitivează studiile civile: obţine diploma de inginer hotarnic şi inginer constructor. Urmează Facultatea de Litere şi Filozofie, absolvită în anul 1927

1930-1938 îndeplineşte, succesiv, funcţiile de comandant de companie în Regimentul 4 Pionieri, comandant de batalion în Regimentul 2 Transmisiuni şi ajutorul comandantului Sectorului 2 Lucrări din Direcţia Fortificaţii.

1938-1941 revine în Brigada de Căi Ferate, şef al biroului tehnic în Regimentul 2 Căi Ferate şi, ulterior, şeful biroului tehnic al Brigăzii de Căi Ferate. Este şi profesor la Şcoala de Ofiţeri de Geniu. Contribuie la proiectarea şi executarea liniei de cale ferată Deva - Brad; se preocupă de dotarea unităţilor şi subunităţilor de căi ferate cu scule, maşini, utilaje şi agregate moderne specifice misiunilor ce le vor îndeplini; elaborează norme, instrucţiuni şi cursuri pe linia pregătirii trupei şi cadrelor.

1941-1945 paralel cu funcţia de locţiitor tehnic al Brigăzii de Căi Ferate este numit comandantul Comandamentului Detaşamentelor de Căi Ferate (în număr de 29, cu peste 56.000 oameni) acţionând pentru normalizarea şi refacerea căilor ferate din Basarabia, Bucovina şi ţinutul Herţa, eliberate de sub ocupaţia sovietică. A asigurat cu detaşamentele din subordine şi viabilitatea comunicaţiilor din ţară. A contribuit la înfiinţarea Regimentului 3 Căi Ferate; în perioada martie-iulie 1945 a îndeplinit funcţia de reprezentant român la comandamentul Trupelor de Căi Ferate al Frontului 2 Ucrainean şi comandantul unui batalion construcţii căi ferate; revenit în ţară conduce 4 batalioane de căi ferate pentru refacerea complexelor feroviare

Bucureşti şi Galaţi, precum şi tunelele Predeal, Apaţa şi Teiş.

1946-1958 este numit comandantul Brigăzii de Căi Ferate. Avansat general la 23 august 1949; s-a preocupat de organizarea şi dotarea trupelor de căi ferate, înfiinţarea învăţământului militar de căi ferate (el însuşi fiind profesor la 8 promoţii de ofiţeri); a reglementat relaţiile Brigăzii de Căi Ferate cu Ministerul Căilor Ferate asigurând baza legală a instruirii trupelor şi cadrelor, precum şi condiţii omeneşti de cazare, hrană, asistenţă medicală.

A fost trecut în rezervă la 28 mai 1958 deoarece nu a vrut să se înscrie în partid şi pentru că a intra în conflict direct cu şeful secţiei politice, colonelul Cojocaru Vasile.

A decedat la 29 septembrie 1981 şi este înmormântat la Cimitirul Militar Ghencea.

 

 

 

 

Colonel ing. ORESCU DUMITRU TRAIAN

 

Născut: la 9 februarie 1910, în municipiul Bucureşti;

Tata: funcţionar public;

Studii: Liceul Militar Dealul, cu bacalaureat în 1928;

1928-1930: urmează Şcoala de Ofiţeri de Geniu şi primeşte gradul de sublocotenent. Este numit la Regimentul 5 Pionieri Focşani;

1931-1933: urmează cursurile şcolii Superioare de Geniu.

Repere importante din activitate:

1934-1941: avansat locotenent, este mutat în Regimentul 2 Căi Ferate; în această perioadă, în afară de instruirea trupelor, a participat la construirea liniilor din Depozitul de materiale speciale Sebeş Alba, a căii ferate înguste Căpruţa - Gurahonţ şi a căii ferate Deva - Brad;

1941-1943: cu gradul de căpitan, comandă Compania 8 Construcţii, care normalizează şi repară calea ferată Izmai - Româneşti (Basarabeasca) - Cetatea Albă, apoi, în Transnistria, calea ferată îngustă Trihati - Limanul Bugului;

1943-1944: revine în ţară şi participă la construirea căii ferate Urziceni - Făurei pe porţiunea Făurei - Pogoanele de 34 km. Ia parte şi la construirea liniei ferate Bucureşti - Videle, precum şi la realizarea ecartamentului lărgit (1524 mm) pe sectorul de cale ferată Ploieşti - Bucureşti;

1944-1945: participă la campania din Vest cu Compania.10 Construcţii din Regimentul 2 Căi Ferate şi execută lucrările necesare refacerii podurilor şi liniilor de cale ferată pe direcţia Arad – Oroshasza – Szentes - Csongrad, primind mulţumiri repetate din partea comandantului grupului operativ - col. Traian Panaitescu şi al comandanţilor ruşi;

1945-1946: revine la sediul Regimentului 2 Căi Ferate, şeful serviciului tehnic. Dă examen la Institutul de Construcţii Bucureşti şi obţine diploma de inginer;

Este pentru un timp comandantul Liceului Militar Industrial (în cazarma Leul);

1946-1950: timp de un an este şeful Biroului 4 Materiale în Comandamentul Trupelor de Geniu. Apoi este numit şeful biroului geniu şi transmisiuni din Ministerul de Interne.

Trecut în rezervă în decembrie 1950, lucrează 2 ani în corpul de control al D.G..C.M., apoi ca inginer în ICM 5 şi în Direcţia Generală a Lucrărilor de Construcţii-Montaj.

Se pensionează în 1972. Este avansat colonel (r) în anul 1990

A decedat în anul 2001 în Bucureşti.

 

Colonel ing. GHIŢĂ STERE AUREL

 

Născut: la 6 martie 1908, comuna Stâlpu, judeţul Buzău;

Părinţii-ţărani, 5 fraţi şi două surori (cel mai mare dintre aceştia);

Studii Liceul Alexandru Haşdeu din Buzău cu bacalaureat în 1929;

Şcoala de Ofiţeri de Geniu, avansat sublocotenent la 01 iulie 1931;

Repere importante din activitate:

1931-1936: îndeplineşte funcţii în unităţi de geniu (un an la Regimentul 7 Pionieri din Timişoara - colonel Coatu; după 2 ani la Şcoala Superioară de Geniu, revine la Regimentul 7 Pionieri şi apoi la Regimentul de Pontonieri din Brăila;

1936-1937: este mutat la Regimentul 2 Căi Ferate Chitila (comandat de colonelul Grigorovici Ioan), repartizat în Batalionul de Poduri comandat succesiv de maiorii Bădiceanu şi Cernescu Nicolae. Este avansat locotenent; comandă compania 12 poduri, participă la aplicaţii de specialitate la podul Cozmeşti peste râul Siret şi pe linia de cale ferată nouă: Bucureşti – Urziceni - Făurei;

1937-1941: urmează Politehnica, curs de zi, cu rezultate foarte bune, diploma de inginer constructor, este avansat la gradul de căpitan şi revine în Regimentul 2 Căi Ferate; în perioada studenţiei este şi conducător de proiect pentru ofiţerii de la Şcoala Superioară de Geniu;

1941-1944: se mobilizează cu compania 22 poduri în staţia Prahova, apoi se dispune la Huşi şi de aici trece Prutul, la Fălciu, cu trenul de lucru, şi reface podurile mici şi mijlocii distruse total pe linia Fălciu - Romaneşti şi de aici la Tighina şi mai departe, peste Nistru, până la Odesa; s-a lucrat zi şi noapte, lumină de la grupurile electrogene, materiale din zonă şi de pe trenul de lucru al companiei. - la podul mare de la Tighina, peste Nistru, s-a lucrat împreună cu compania 21 poduri - comandată de cpt. Caban Virgil (comandantul Batalionului de Poduri: cpt. ing. Cernescu); s-au refolosit, în premieră, grinzile căzute în albia râului; la Cetatea Albă predă compania locotenentului Cârligea Ion, revine în ţară, la sediul regimentului, fiind numit şeful serviciului tehnic al acestuia; în această calitate asigură conducerea tehnică a executării podurilor de pe linia nouă de cale ferată Bucureşti – Urziceni - Făurei (mai puţin cele de peste râul Ialomiţa-executate de întreprindere civilă, ing. Capriel V.);

1944-1946: la cererea colonelului Grigorovici Ioan - comandantul Brigăzii de Căi Ferate acceptă funcţia de şef al serviciului tehnic al brigăzii şi asigură din această funcţie participarea trupelor de căi ferate la lucrările de pe Bumbeşti - Livezeni şi Salva - Vişeu;

1946-1948: prin demisie, trece în rezervă şi, împreună cu alţi doi ingineri formează o antrepriză de tuneluri şi poduri, lucrând, ca antreprenor, la viaductele Maramureş, Dragoş Vodă şi Dragoiasa (cu înălţimi de 25-30 m) şi tunelul Maramureş de 2,2 km lungime, executat în numai 18 luni (5.2 ml/zi viteza de lucru); în acelaşi timp conducea şantierele de la tunelurile Boju I şi II şi viaductul Similoiu; este arestat timp de 6 luni şi ţinut în beciurile siguranţei pentru faptul că fratele, pilot la Buzău, dezertase şi trecuse la lupta de partizani anticomunişti (de la Salva ajunge la Buzău prin escortă din post în post de poliţie);.

1949-1952: este angajat ca inginer constructor la canalul dobrogean;

1953-1968: este adus la Ministerul Căilor Ferate şi îndeplineşte pe rând funcţii importante, astfel: inspector general adjunct în Inspectoratul General din Construcţii; director general adjunct la Direcţia Generală a Construcţiilor (în acest timp este şi titularul Cursului de Tuneluri din Politehnica Bucureşti); şef serviciu tunele şi inginer principal în Direcţia Generală a Construcţiilor;

1968-1971: pensionat la limita de vârstă, mai lucrează 3 ani ca specialist la Magistrala I a Metroului bucureştean.

A decedat la 10 aprilie 1998 (90 ani, o lună şi 4 zile).

 

Colonel ing. MANOLESCU VASILE

 

Născut: la 29 decembrie 1911, la Giurgiu;

Părinţii: negustori, al patrulea copil, are un băiat şi doi nepoţi;

Studii: Liceul cu bacalaureat în 1930, la Giurgiu;

1930-1932-Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu;

Repere importante din activitate:

1932-1933: avansat sublocotenent şi numit în Regimentul 2 Căi Ferate (comandant lt.col. Alinescu Barbu), comandant de pluton, în compania comandată de cpt. Nutescu, participă la instrucţie în cazarmă şi pe şantier;

1933-1935: urmează şi absolvă Şcoala de Aplicaţie de Geniu;

1935-1937: urmează şi absolvă Şcoala de Mişcare a Căilor Ferate Române, devenind impiegat de mişcare-specialist (alţi colegi la tracţiune-3 ani);

1937-1941: revine în Regimentul 2 Căi Ferate, este avansat locotenent şi în compania comandată de cpt. Ştefănescu construieşte calea ferată la Depozitul de Muniţii de la Gurasada, apoi în Târgovişte şi Depozitul de materiale de la Gâtcău-Ardeal, etc. pentru un timp este ajutorul şefului mobilizării şi realizează în 1941 mobilizarea a 10.000 de oameni, în 30 companii-în diferite garnizoane;

1941-1944 : la început comandă compania instrucţie (sub supravegherea ofiţerilor nemţi) având comandant de pluton pe sublocotenentul Istrate Jaques şi Dragomirescu Virgil. Apoi comandă subunităţi pe front, în Basarabia şi la Odesa. În ţară revine în iulie 1942 lucrând la varientări în zona Ploieşti. În 1943 este vărsat cu compania la Regimentul 3 Căi Ferate, revine la Regimentul 2 Căi Ferate şi cu compania sa intră în subordine germană executând lucrări peste Bug şi Nipru. Revenit în ţară, este numit comandantul companiei. mişcare, cu sediul la Podul Grant, asigurând exploatarea centurii capitalei şi a sectorului Bucureşti - Ploieşti;

1944-1946: este şeful biroului mobilizare a Regimentului 2 Căi Ferate. Avansat maior în 1945.

1946-1948: este numit comandant de batalion;

1948-1950: este şeful biroului 4 geniu la Direcţia Personal a Ministerul Apărării Naţionale Este avansat locotenent-colonel;

1950-1955: este şeful de stat major al Brigăzii de Căi Ferate comandată de generalul A. Petruc; în 1952, prin examen, obţine diploma de inginer. Este avansat la gradul de colonel.

1955-1958: este profesor la catedra militară a Institutului de Căi Ferate (şef de catedră era colonelul Luculescu). În luna iunie 1958 este trecut în rezervă.

1958-1977: cu diploma de inginer constructor de drumuri, lucrează la Secţia Tehnică de Investiţii a Capitalei, expert tehnic la Banca de Investiţii şi şeful serviciului tehnic la Direcţia Financiară a capitalei.

Se pensionează în 1977. A decedat în 1998, este înmormântat la cimitirul Străuleşti.

 

Colonel COLBAZI S.TEODOR

 

Născut: la 1 martie 1913, Comăneşti jud. Bacău;

Tata: de profesie funcţionar la Creditul Carbonifer;

Studii: şcoala primară şi liceul cu bacalaureat, la Bacău în 1931;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu 1931-1933;

Repere importante din activitate:

1933-1938: avansat sublocotenent, este repartizat la Regimentul 2 Căi Ferate îndeplinind funcţia de comandant de pluton în Compania 8 Construcţii (comandant companie locotenent Popescu Alexandru-promoţia 1928); urmează şi absolvă cursurile şcolii de Aplicaţii ale Geniului (1934-1936), participă la manevrele Diviziei 1 Infanterie şi manevrele regale din Bucovina executând misiuni pe linie de transmisiuni; participă cu Compania 9 Construcţii la repararea şi modernizarea liniei de centură a Bucureştiului, în folosul unităţilor şi depozitelor armatei. Toate lucrările au fost proiectate şi executate de locotenentul Colbazi S. Teodor; alte linii la manutanţa armatei, la fabrica de pulberi Dudeşti şi gara Căţelu, precum şi la fabrica de spirt Bragadiru - o lucrare foarte complexă;

1939-1941: după executarea mobilizării, cu Compania 7 la Constanţa, execută refacerea liniei Constanţa - Mamaia în folosul flotilei de hidroaviaţie şi a uzinei electrice a oraşului. Apoi alte misiuni la Târgovişte, Craiova, Sudiţi - Jegălia, Tulcea - Tulcea Port - toate construcţii noi, proiectate şi executate de ofiţer. Alte misiuni foarte importante: pregătirea pentru distrugere: Boteni – Bazargic - Medgidia; linii de garaj la Vlădeni Ardeal (Compania 10); pregătirea pentru distrugere a podului Cernavodă; dezvoltarea staţiilor pe linia Piteşti - Piatra Olt; a îndeplinit şi funcţia de şef al Biroului Tehnic (octombrie1940 - iunie 1941);

1941-1942: după mobilizare, cu Compania 10 Construcţii Căi Ferate trece Prutul pe la Ungheni, stabileşte punctul de comandă la Pârlaţi fără garnitura de vagoane deoarece podul fusese distrus (lucrau pentru refacere companiile de poduri); s-au refăcut liniile şi staţiile de cale ferată şi s-a readus calea la ecartamentul 1435 mm în prima etapă până la Călăraşi Târg pe lungimea de 10,360 km; a fost decorat cu "Coroana României" în grad de cavaler cu spade şi panglică de virtute militară; în continuare compania se deplasează la Chişinău unde construieşte rampa şi drumul de acces pentru trenul "Patria" al mareşalului Antonescu; apoi se deplasează la noi misiuni pe linia Tighina - Basarabeasca (staţiile Sălcuţa, Liişoara, Căuşani şi altele); în septembrie Compania 10 trece în Transnistria şi participă la refacerea direcţiei de cale ferată Bugaz-Baraboi-Suhoi-Liman-Odesa-Zavasta; compania s-a deplasat la Cetatea Albă şi de aici la Bugaz unde a trecut Limanul Nistrului cu un ferry-boat improvizat; şi aici s-a lucrat sub bombardamentul inamicului;

1942-1944: după Odesa, Compania 10 se retrage la sediul Regimentului 2 Căi Ferate unde ofiţerul a îndeplinit şi funcţia de şef birou tehnic al regimentului; la 1 iulie 1942 se înfiinţează Regimentul 3 Căi Ferate, sub comanda colonelului Panaitescu Traian. Căpitanul Colbazi S. Teodor este numit comandantul Companiei 5 Construcţii şi în acelaşi timp şef al biroului tehnic şi al biroului instrucţie (a îndeplinit şi alte funcţii). Participă la rectificarea cursului râului Buzău, refacerea terasamentului şi a liniei ferate Buzău-Nehoiu; în octombrie 1942 Regimentul 3 Căi Ferate se mută la Sibiu. În paralel cu alte funcţii administrative, execută cu Compania 5 liniile ferate necesare depozitului de artilerie de la Sebeş Alba. La 31 martie 1943 revine la Regimentul 2 Căi Ferate; cu Compania 3 Exploatare aflată la Tiraspol execută misiunile specifice; la 22 ianuarie 1944 ia comanda Companiei 2 Instrucţie de la sediul Regimentului 3 Căi Ferate; la 13 septembrie 1944 este numit comandantul Companiei 13 Transmisiuni cu care se deplasează pe frontul de vest, la Timişoara, pentru refacerea telecomunicaţiilor feroviare, apoi la Arad, Curtici, Bekescsaba, Sajol (pe Tisa) şi altele; compania intră în subordinea Grupului Operativ al Brigăzii de Căi Ferate, iar comanda o ia locotenentul Dragomirescu Virgil (promoţia 1941); avansat maior în 1945, este numit comandant Batalion Instrucţie şi şef al Biroului Instrucţie din Regimentul 2 Căi Ferate;

1948-1950 :este şef serviciu tehnic al Brigăzii de Căi Ferate;

1950-1952: este inginer şef al Brigăzii de Căi Ferate;

1952-1953: este şeful catedrei militare la Institutul de Căi Ferate Bucureşti;

23 dec.1953-1975: după ce a fost trecut în rezervă, lucrează ca subinginer la exploatări miniere şi ICM 5 Bucureşti. Începând cu 1962 este dispecer la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Naţionale Bucureşti

La 1 aprilie 1975 este pensionat La 9 octombrie 1990 este avansat la gradul de colonel

A decedat la 19 septembrie 2003 .A fost înmormântat la Cimitirul Militar Ghencea

 

Colonel ing. GHIUŢĂ CONSTANTIN GHEORGHE

 

Născut: la 26 octombrie 1913, în comuna Bereşti, jud. Bacău;

Părinţii: Constantin şi Florica, muncitori, a avut 4 copii;

Studii: Şcoala primară în satul natal (5 clase) şi în Bacău (1 clasă); apoi Liceul de băieţi "Ferdinand I" din Bacău 1924-1931;

Şcoala de Ofiţeri Activi de Geniu Bucureşti 1931-1933;

Şcoala de Aplicaţie Geniu Bucureşti (1934-1936);

Academia de Studii Economice, Facultatea de Planificare, cu examenul de stat în 1949,

Academia Tehnică Militară; absolvită în 1953;

Repere importante din activitate:

1933-15.11.1941: repartizat la Regimentul 1 Căi Ferate Focşani, în funcţiile de comandant de pluton şi de companie a executat o serie de lucrări de căi ferate (proiectare, refacţii şi lucrări noi) pentru deservirea la o serie de obiective militare şi civile ca: Buzău, Fântânele (Bacău), Trifeşti (Roman), Socola (Iaşi), Vaslui, Jegălia, Mamaia Băi, Focşani, Malnaş-Băi, Doaga, precum şi lucrări de sporirea capacităţii secţiunilor de linii de cale ferată Predeal - Braşov, Iaşi - Buhăieşti, Vaslui - Roşiori, Crasna - Huşi, Buhăişti - Roman;

15.11.1941-01.09.1943 urmează cursurile Şcolii Superioare de Război, devenind ofiţer de stat major. Între anul I şi II face stagiul la Regimentului 25 Infanterie Vaslui, cu care face campania din est unde este rănit;

01.09.1943-05.02.1945: cu gradul de căpitan comandă compania de elevi activi din Şcoala Ofiţeri de Geniu;

05.02.1945-01.06.1945: face stagiul pe frontul de vest, ca ofiţer de stat major în comandamentul Diviziei 1 Cavalerie, ca şef al Biroului 4 în Cehoslovacia. Este decorat şi avansat la excepţional la gradul de maior;

01.06.1945-09.12.1949: întors în ţară lucrează în centrala Ministerului Războiului la Direcţia Personalului, la un Birou de studii, timp de 4 ani;

09.12.1949-03.09.1953 revine în unităţile de căi ferate, mai întâi la Chitila, apoi în comandamentul brigăzii, ca şef birou şi şeful cursurilor de perfecţionare comandanţi companie şi batalioane;

03.09.1953-01.03.1956: (circa 3 ani) este detaşat la Ministerul Căilor Ferate ca locţiitor comandant a unei Brigăzi de Lucru Căi Ferate - asimilat cu funcţia de Director General Adjunct în acel minister. Răspunde de activitatea tehnică de producţie şi de spate a circa 20.000 de lucrători răspândiţi pe şantierele din toată ţara, pe întreaga reţea a Ministerului Căilor Ferate;

01.03.1956-31.03.1960: revine în Brigada de Căi Ferate şi aceasta trece la Ministerul Căilor Ferate, având dublă subordonare (Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerului Căilor Ferate) este încadrat ca inginer şef al brigăzii, răspunde de întreaga activitate tehnică şi mai ales de producţie, brigada devenind unitate de sine stătătoare (întreprindere productivă) cu gospodărire chibzuită (autogestiune) cu şantiere în întreaga ţară; între timp a terminat şi cursurile fără frecvenţă ale Academiei de Studii Economice (ASE) - Facultatea de planificare, cu examenul de stat în 1949 şi a dat examenul direct la Academia Tehnică Militară; în 1953 a devenit inginer militar de construcţii căi ferate;

La 31.03.1960 este trecut în rezervă, cu gradul de colonel.

Se angajează imediat ca inginer proiectant la Institutul de Proiectări Proiect Bucureşti, unde timp de circa 15 ani elaborează ca şef de proiect numeroase studii de sistematizare în municipiul Bucureşti, dintre care mai importante sunt: Detaliile de sistematizare a celor 8 zone industriale: Obor, Pipera, 23 August - Republica, Dudeşti, CET Vitan, Progresul, Jilava, Militari, precum şi studiile de prognoză până în anul 2000 a dezvoltării social economice a municipiului Bucureşti; în ultimii 2 ani (1966-1968) lucrează ca inginer la Consiliul Popular al municipiului Bucureşti la secţiile de sistematizare şi planificare;

Ca militar a fost decorat cu: Ordinul "Meritul Militar" cls. III, Ordinul "Steaua României" cls. V, medalii "Crucea de Război" Cehoslovacia;

A decedat la 25.12.1988 şi este înmormântat la cimitirul Belu ortodox.

 

Locotenent colonel CÂRLIGEA ALEXANDRU ION

 

Născut: la 24 octombrie 1912, în Bucureşti

Tata: linotipist la Adevărul şi Dimineaţa

Studii: Liceul "Gh. Şincai", cu bacalaureat în 1932. Lucrează un an corector la ziarul Adevărul;

1933-1936 după un an la Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri, urmează Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu;

În 1936, , împreună cu colegul său, slt. Giumale V. Ioan, este repartizat la Regimentul 2 Căi Ferate Chitila. La început este comandantul plutonului minare şi distrugeri căi ferate, apoi cu Compania 5 Căi Ferate (cpt. Rauţă Octavian) participă la întreţinerea liniilor ferate ce deserveau unităţile militare din Bucureşti;

1937-1938: participă la dezvoltarea şi întreţinerea liniilor de cale ferată ce deserveau depozitele de la Focşani. Absolvă Şcoala de Aplicaţie

1938-1941: este avansat locotenent şi îl înlocuieşte la comanda Companiei 22 Poduri pe cpt. Ghiţă Aurel care era student, în această perioadă participă la dublarea căi ferate Buşteni-Predeal şi construieşte linii ferate şi alte lucrări la depozitele armatei, la Făgăraş; în 1940, cu drapelul Regimentului 2 Căi Ferate, participă la înălţarea în gradul de sublocotenent a Marelui Voievod Mihai; în 1941, la Dornişoara, lucrări de demontare pentru aprovizionarea cu materiale necesare refacerii liniilor distruse de ruşi în retragere;

1941-1942: în Basarabia, participă la refacerea liniei ferate Trihati - Varvaroska şi a podului de cale ferată de la Berezovca (împreună cu Compania 11 din Regimentul 1 Căi Ferate); apoi ia comanda Companiei 22 Poduri şi execută debarcaderul de la Bugaz (Limanul Nistrului - port la Marea Neagră); compania trece Nistrul pe gheaţă, iar garnitura pe la Tiraspol;

1942-1943: se înfiinţează un Batalion Căi Ferate în subzistenţa germană, comandat de căpitanul Ionescu Gheorghe - fost şeful biroului mobilizare; punctul de comandă era la Konstantinovka. În această subordonare, participă la refacerea complexului feroviar Odesa, inclusiv a portului; trece în Crimeea şi ajunge la Kerci.

1943 în luna iunie este avansat la gradul de căpitan, decorat cu Coroana României şi cu atestat de 7 ani în acelaşi Regiment 2 Căi Ferate, este vărsat la Regimentul 4 Pionieri - cu reşedinţa la Cernăuţi şi apoi la Vaslui. Participă la construirea podului de şosea de la Munteni, peste râul Moldova

1944: se retrage, ajunge cu parte din forţe la Piatra Olt, unde se reface Regimentul 4 Pionieri. Este comandantul Companiei 2 Pionieri şi merge pe frontul de Vest, începând de la Arad, în subordinea Diviziei 2 Infanterie din Corpul 4 Armată; asigură forţarea Tisei, pe la Tisainika, refacerea podului de plute de la Tisaug şi a drumurilor de acces pentru nevoile Comandamentului Corpului 4 Armată.

1945: construirea podului peste râul Ypoly; întreţinerea şi consolidarea acestuia; alte podeţe, poduri şi drumuri în folosul Diviziilor 2 şi 19 Infanterie, 2 şi 3 Munte şi Corpului 4 Armată în cooperare cu subunităţi similare ruseşti în Ungaria şi Cehoslovacia; acţiuni deosebite: la forţarea râului Gron, prin punctul de trecere Bzeniţa, a râurilor Hron, Nitra (prin construirea unui pod de 45 t.), Vah la Pestany şi Morava

8 mai 1945:cantonament în Brno - fostele cazărmi germane, unde predă comanda Companiei 2/54 Pionieri căpitanului Cârcu Teodor; se reîntoarce în ţară, este încadrat la Comandamentul 2 Teritorial Bucureşti, la biroul mobilizare şi cel de pensii.

În 1946 este disponibilizat, iar în 1947 este trecut în rezervă

1947-1948 lucrează la Banca pentru sprijinirea sinistraţilor - funcţionar

1948-1952 consilier tehnic la Ministerul Finanţelor - Direcţia arhitectură

1952-1971 ADAS - serviciul tehnic, consilier (centrală)

1971-1977 ADAS - municipiul Bucureşti, aceleaşi funcţii; apoi s-a pensionat.

A decedat în anul 2000. Este înmormântat la Cimitirul Militar Ghencea.

 

General de brigadă (r) GIUMALE V. IOAN

 

Născut: la 26 august 1915 - Ostrov, judeţul Constanţa;

Tata: funcţionar la Subsecretariatul de Stat al Aviaţiei şi Marinei;

Studii: Liceul Militar "D. Sturdza" Craiova, cu bacalaureat; Licenţiat al Facultăţii de Drept (1938-1942);

1933-1936: după un an la Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri urmează Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu;

1945-1947: Şcoala Superioară de Război - şeful promoţiei 1947;

Repere importante din activitate:

1936-1938: avansat la gradul de sublocotenent şi repartizat în Regimentul 2 Căi Ferate comandant Pluton 1/ Compania 8 Construcţii - comandantul companiei cpt. Iftode Ion; participă în continuare la reparaţia liniei de centură a Bucureştiului şi a liniilor ferate din depozitele armatei la Şintereag, Câţcău, Călăţle, Timişoara;

1938-1939: urmează cursurile Şcolii de Aplicaţie a Geniului;

1939-1941: în 1939 participă la executarea fortificaţiilor pe graniţa de vest; în 1940 participă la evacuarea atelierelor Căilor Ferate Române Cluj şi este numit comandant militar al staţiei de cale ferată Cluj - lucrează zi şi noapte; primeşte "Coroana României" cls. a V-a; în continuare participă la construcţia liniei de cale ferată. Deva - Brad, apoi la sporirea staţiilor Slatina, Homorod şi Brazi - ajutor al comandantului de companie;

1941-1943: cu Compania 11 Construcţii, ajutor al comandantului (cpt. Grecianu Pompiliu - PIC) trece Prutul pe la Ungheni şi participă la normalizarea şi refacerea liniilor şi staţiilor distruse de ruşi pe direcţia de cale ferată Ungheni – Chişinău –Tighina - Reni; este numit comandantul Companiei 8 Construcţii (devenită 13 la Grădiniţa); participă la refacerea podului de cale ferată peste Nistru la Tighina şi a podului peste Prut de le Giurgiuleşti - Reni; în octombrie 1941 trece Nistrul şi participă în continuare la normalizarea şi refacerea liniilor şi staţiilor de cale ferată până la Odesa - inclusiv triajul; de la Odesa, intră în compunera unui batalion de căi ferată român (mr. Simionescu Ion, Ionescu Gheorghe şi mr. Tomida Vasile) în subordine germană; aceleaşi misiuni în Crimeea - normalizarea şi refacerea liniilor şi staţiilor de cale ferată: Sinferopol - Sevastopol (sediul batalionului de căi ferate la Sevastopol); ocupă tranşee în zona de apărare pe faleza de Est a portului Sevastopol; execută lucrări de normalizare şi refacere a liniilor de cale ferată în zona Doneţ (Stalino); revine în Crimeea, la Karmiş Burun, în vederea trecerii în Caucaz; revine la Sevastopol - pentru normalizarea şi refacerea liniilor de cale ferată în portul Sevastopol. În cursul unui atac aerian: 9 morţi şi 4 răniţi; execută construcţii de linii noi la Peski, peste Bug; 20 iulie 1943 - ca urmare a situaţiei de pe front se reîntoarce în ţară şi participă la construcţia liniei Bucureşti – Urziceni - Făurei, la Fierbinţi şi Baloteşti;

1944-1945: şef birou instrucţie în Regimentul 2 Căi Ferate şi şeful serviciului tehnic al brigăzii;

1945-1947: Şcoala Superioară de Război - şeful promoţiei 1947; după absolvire este numit pe rând şef Birou Dotare şi şef Birou Operaţii la Comandamentul Trupelor de Geniu;

1948-1958: a lucrat la Marele Stat Major: ajutor şi apoi şef birou organizare de pace, şef birou organizare de război; locţiitorul şefului secţiei organizare pace şi război (a ţinut locul şefului secţiei 3 ani - nu a fost numit şef, nefiind membru PMR); în această perioadă a introdus cercetarea căilor ferate în organizarea unităţilor de căi ferate, a depozitului de materiale de căi ferate la brigadă şi motorizarea brigăzii-prin dotarea cu mijloace de transport auto;

1958-1961: şeful de stat major al Brigăzii 65 Căi Ferate;

În luna octombrie 1961 trecut în rezervă cu drept de pensie militară;

1961-1977: ajutor inspector tehnic, inspector tehnic şi inspector tehnic şef la Sucursala Municipiului Bucureşti a Băncii Române de Investiţii; apoi pensionat.

Decoraţii de război: "Coroana României" clasa a V-a în 1940; "Coroana României" clasa a V-a cu spade în 1942; "Cruciada împotriva comunismului" cu bareta Crimeea / 1943; "Vulturul german" cu spade, clasa a III-a în 1943

În anul 1995 este avansat la gradul de general de brigadă în retragere.

Starea civilă: este căsătorit, are un copil.

 

Colonel ing. TEODORESCU T. CONSTANTIN

 

Născut: la 2 decembrie 1913-Verneşti, jud. Buzău

Tata: funcţionar al Căilor Ferate Române - şef de gară

Studii: liceul cu bacalaureat, început la Haşdeu din Buzău şi terminat la Decebal din Deva

Examen de admitere la Politehnică în Bucureşti şi în paralel urmează facultatea de matematică. Întrerupe după doi ani din cauza posibilităţilor materiale modeste.

1934-1937 după un an la Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri, urmează Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu

Repere importante din activitate:

1937-1939 avansat la gradul de sublocotenent şi repartizat la Regimentul 1 Căi Ferate din Focşani, comandantul regimentului era colonelul Ion Arbore; a fost repartizat la Batalionul de Exploatare Căi Ferate cu sediul la Buzău;

1939-1940: în septembrie 1939 se deplasează la Tighina, unde pregăteşte pentru distrugere podul dublu de cale ferată şi şosea peste Nistru. Ca urmare a ultimatumului sovietic, distrugerea nu are loc. Ofiţerul a executat deminarea podului, adunarea materialului şi deplasarea la podul de cale ferată şi şosea de la Giurgiuleşti, dintre Reni şi Galaţi, de peste râul Prut; podul a fost minat şi distrus în condiţii grele la data de 2 iulie 1940, orele 18 şi 23 min.; a urmat pregătirea pentru distrugere a podului de la Barboşi;

1940-1941: ofiţerul urmează cursurile Institutului Militar de Educaţie Fizică, iar la întoarcere este numit adjutantul regimentului; comandantul Regimentul.1 Căi Ferate era colonelul Panţu Ortenziu

1941-1942: la 10 mai 1941 a fost avansat la gradul de locotenent. La cerere, ofiţerul merge pe front. Încadrează, ca ajutor de comandant, Compania 13 Poduri, comandată de locotenent Bădescu Virgil - un eminent ofiţer şi mare specialist în refacerea podurilor de cale ferată; subunitatea s-a deplasat la Socola, trece Prutul şi execută toate podurile mici şi mijlocii distruse de ruşi în retragere de la Ungheni până la Chişinău şi în continuare la Tighia; cele mai importante: Calfa, Revaca şi Călăraşi cu înălţimi de 20-25 m.; apoi compania se deplasează la Nord şi execută refacerea podurilor şi podeţelor pe linia Bălţi, Floreşti, Lipceni (în apropierea Nistrului); podul de la Lipceni, 2 deschideri de 40 ml fiecare, a necesitat un mare volum de material lemnos şi lucru timp de 2 luni;

1942-1944: în ianuarie 1942, ofiţerul este mutat la Regimentul 1 Transmisiuni în Bucureşti şi numit comandantul companiei transmisiuni cu fir. În august 1942, cu Batalionul 59 Transmisiuni, se deplasează la Rostov pentru a asigura legăturile radio şi fir ale Marelui Cartier General cu Corpul 7 Armată din Caucaz (300 km); primeşte apoi misiunea de a executa o linie telefonică permanentă, lucrarea abandonată în 1943 ca urmare a ofensivei armatelor ruseşti; după retragerea la sediul Regimentului 1 Transmisiuni Bucureşti participă la instruirea recruţilor, iar în luna iulie 1943, la Izmail, execută linia telefonică până la Vâlcov în folosul trupelor care se retrag de pe front, apoi la dispoziţia Corpului 5 Armată de la Roman şi Boghicea din judeţul Neamţ până la armistiţiul cu sovieticii;

1944-1945: la 8 noiembrie 1944 este avansat la gradul de căpitan şi în calitate de şef al unei staţii radio ataşată Marelui Stat Major, asigură legăturile cu Armatele 1 şi 4 până la terminarea războiului pe frontul de vest;

1945-1948: este comandantul Companiei 1 Instrucţie şi execută pregătirea ostaşilor; urmează cursurile pregătitoare pentru gradul de maior (avansat la 30 dec. 1948);

1949-1953: în 1949 este numit şeful transmisiunilor la Divizia 2 din Craiova, apoi şef al transmisiunilor la Regiunea 1 Militară Iaşi. La sfârşitul anului 1951 este numit şeful catedrei de tactica transmisiunilor la Centrul de Instrucţie Sibiu;

În perioada 1952-1953, timp de 8 luni, este închis, cercetat politic, iar în 06.06.1953 este trecut în rezervă ca duşman al poporului; cu greu, datorită dosarului, ocupă funcţii de topograf, apoi proiectant; va urma şi cursurile Institutului de Construcţii Civile şi Industriale Bucureşti, absolvit în 1960; ca inginer a lucrat la diferite unităţi de construcţii în cadrul Centralei de Construcţii Montaj a municipiului Bucureşti, ca şi şeful serviciului tehnic la IPLC, dispecer în Centrala de Construcţii şi inginer principal 2-funcţie din care s-a pensionat în 1977.

A fost decorat cu "Coroana României" clasa a V-a, cu spade în grad de cavaler şi "Coroana României" clasa a IV-a cu spadă şi panglică în grad de ofiţer;

După 1989 a primit succesiv gradele de locotenent-colonel şi colonel în retragere.

A decedat în luna septembrie a anului 2003. Are ca moştenitor o fiică, profesor universitar doctor.

 

Colonel TOESCU VASILE CRISAN

 

Născut-la 19 noiembrie 1914, la Constanţa.

Tata comandor marină, comandantul flotei de monitoare pe Dunăre

Studii: Liceul "Gh. Şincai", cu bacalaureat în 1932

2 ani este student la matematică. abandonează din cauza condiţiilor materiale modeste

1934-1937 după un an la Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri urmează Şcoala Militară Ofiţeri de Geniu

Repere importante din activitate:

1937-1938: avansat sublocotenent este repartizat la Regimentul Tracţiune Auto, Compania 5 şi apoi la Centrul Instrucţie Moto-mecanizat, Compania 4; în paralel, multe preocupări literare - citit, scris, colaborări....;

1939-1941: mutat la Regimentul 1 Pionieri Craiova. A participat la construirea fortificaţiilor pe graniţa de Vest - Oradea Marea şi pe Est (Prut); minarea podului Fălciu; în paralel este student la Facultatea de litere şi filozofie Bucureşti;

1941-1942: avansat la gradul de locotenent; participă la mobilizare şi împreună cu Batalionul 11 Pionieri se deplasează în zona de operaţii, unde execută lucrări genistice pentru Divizia 11 Infanterie. Trecerea Nistrului la Fălciu; apoi asalt după asalt până la Odesa şi cucerirea acesteia; reîntoarcere la Craiova, sediul regimentului, instrucţie cu ofiţeri nemţi; 1 iulie 1942 mutat la Regimentul 3 Căi Ferate în curs de constituire; primul ofiţer, este numit adjutantul col. Panaitescu Traian, comandantul regimentului. Sediu: Gara de Nord, turnul cu ceas; recunoaşteri la Sibiu-Turnişor, cazarma Avram Iancu, viitorul sediu al Regimentului 3 Căi Ferate; noi examene la Facultate; contribuţii la Revista Fundaţiilor Regale;

1943-1946: este numit comandantul Companiei 5 Construcţii Căi Ferate de la Reşiţa. Execută calea ferată care leagă halda uzinelor cu staţia Câlnic, triajul staţiei şi un pod metalic peste râul Bârzava. Medic este lt. Răzvan Panaitescu - fiul comandantului Regimentului 3 Căi Ferate; în zonă, la alte lucrări, este şi Compania 6 Construcţii Căi Ferate; execută o scurtă deplasare la Vinţu pentru refacerea triajului distrus de bombardamentele aliaţilor. Reîntoarcere la misiunea de la Reşiţa. 24 august 1944-România a întors armele. Compania 5 a încetat lucrul, lichidează şantierul, se adună şi aşteaptă ordine de la comandantul Regimentului 3 Căi Ferate. Ordine care întârzie... iar aşteptarea este epuizantă. Este numit comandantul garnizoanei Reşiţa. 11 septembrie 1944-În sfârşit ordine... Îmbarcarea în trenul cu 45 de vagoane şi deplasarea la Vinţu de Jos şi regruparea la Teiuş-24 septembrie. Batalionul a fost pus la dispoziţia Brigăzii 39 sovietice de Căi Ferate, din Frontul II Ucrainean. Luptele se duceau la nord de Războieni; compania primeşte misiuni de refacere în cadrul dispozitivului Brigăzii 39 sovietice de Căi Ferate. Se încearcă refacerea terasamentelor, liniilor şi tunelelor distruse de nemţi în retragere; din cauza distrugerilor masive, se renunţă la refacerea lucrărilor de artă şi se încearcă construirea unor varientări; probleme grele: ramblee netasate, şine scurte, curbe aspre, circulaţie cu numai 10 km/oră şi restricţii de tonaj. La 8 noiembrie 1944 este avansat la gradul de căpitan, participă, în compunerea Grupului Operativ al Brigăzii de Căi Ferate la operaţiunile ce au avut loc în Ungaria, Cehoslovacia şi Austria până la 12 mai 1945; reîntors în ţară, încadrează comanda Companiei 4 Construcţii / Regimentul 3 Căi Ferate; termină examenele este licenţiat în Litere şi Filozofie

La 1 martie 1946 - la cerere, trece în rezervă, cu drept de pensie militară

1946-1952: redactor principal la Radiodifuziunea Română; continuă şi o bogată activitate literară;

1952-1956: în Comerţul exterior - firmă de import-export utilaje de construcţii;

1956-1974: în Camera de Comerţ a României, la redacţia de publicaţii în limbi străine şi la revista săptămânală de informaţii economice;

1974 pensionat, dar continuă preocupările literare.

A fost căsătorit, are un fiu şi doi nepoţi în Suedia.

A încetat din viaţă în 2001 în Bucureşti.

 

Colonel ing. TEODORESCU I. JUSTIN

 

Născut: la 24 februarie 1916, la Tarcău, jud. Neamţ

Părinţii: tata - notar, administrator de plasă în Neamţ; căsătorit, are un băiat, inginer, în Canada

Studii: liceul din Piatra Neamţ, cu bacalaureat în 1935

1935-1938 după un an de şcoală Pregătitoare de Ofiţeri, urmează Şcoala de Ofiţeri de Geniu pe care o absolvă în anul 1938 cu gradul de sublocotenent. A fost şeful promoţiei.

Repere importante din activitate:

1938-1941 repartizat în Regimentul 2 Căi Ferate, comandant de pluton în Compania 9 Construcţii, comandată de cpt. Roiu Nicolae. Participă la repararea liniei de centură a Bucureştiului; face un stagiu de pregătire la unităţile germane, în specialitatea pionieri (cu lt. Verenca Silviu);

1941-1943 :este instructor-comandant de pluton de Şcoală de Ofiţeri de Geniu;

1943-1944: pe front merge ca locotenent, comandant de pluton şi apoi de companie în Batalionul 10 Pionieri/Divizia 10 Infanterie în Cuban, apoi se retrage în Crimeia, la Batalionul 58 Pionieri al Corpului de Cavalerie. Aici se îmbarcă pe vasul Ardealul şi vine la Constanţa, apoi la Rm. Vâlcea unde devine din nou instructor - comandant de pluton la Şcoală de Ofiţeri de Geniu;

1945-1951: ofiţer activ fiind, urmează cursurile Institutului de Construcţii Bucureşti. Examenul de stat şi diploma de inginer. Pensionat pe motive de invaliditate în 1951;

1951-1953: inginer proiectant la Institutul de Proiectări în Industria Uşoară din Bucureşti;

1953-1980: inginer principal la Comitetul de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii (C.S.A.C.) şi apoi director tehnic la Centrul de Documentare în Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare (C.D.C.A.S.).

Este pensionat pentru vechime şi limită de vârstă, în anul 1980.

A decedat în anul 2002, în Canada, unde este stabilit fiul său.

 

Locotenent colonel ing. CRISTEA EMILIAN

 

Născut: pe plaiurile Câmpulungului de Muscel, probabil în anul 1917;

Studii: ştim doar că a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Geniu în anul 1939, coleg fiind cu coloneii de căi ferate Raicu Petre şi Ţarălungă Dumitru;

Îmbrăţişând cariera de ofiţer de căi ferate, a fost repartizat chiar de la absolvirea şcolii la Regimentul 2 Căi Ferate; apreciat ca un foarte bun specialist, şcolit în Germania, a rămas bun prieten cu generalul Ion Gheorghe, fost la rândul lui comandant al Regimentului 2 Căi Ferate, ataşat militar şi pentru un timp ambasadorul României în Germania. La înfiinţarea Regimentului 3 Căi Ferate, trece în compunerea acestuia.

Nu avem date despre participarea ofiţerului la război, ştim doar că a fost în subordinea coloneilor Traian Panaitescu, Gh. Tisescu, Ştefan Ionescu şi Constantin Luculescu;

După 20 august 1949, când are loc reorganizarea brigăzii pe batalioane, fiind cunoscut şi apreciat de generalul Adrian Petruc, a fost numit adjutant superior şi apoi comandantul Batalionului 553 Căi Ferate, provenit din Regimentul 3 Căi Ferate, mutat deja la Aiud;

Este cunoscut şi apreciat de şefii lui, de colegii şi de subordonaţii săi pentru activitatea desfăşurată, pentru propriile soluţii tehnice adoptate la refacerea căilor ferate şi podurilor din Transilvania. Pentru calitatea lucrărilor şi ritmul de lucru în refaceri, pentru contribuţia la Manevrele de toamnă ale armatei a fost citat prin ordin al Ministrului Apărării.

Un foarte bun autodidact, autor de manuale şi cursuri, scrie o serie de articole la Revista de specialitate a armei, obţine titlul de inginer de căi ferate şi construcţii civile.

Subordonaţii săi, din promoţiile de ofiţeri 1949, 1950, 1951, 1952, 1953, 1954 şi 1955 îl apreciază pentru stilul de muncă, pentru preocuparea faţă de cadrele tinere, grija pentru condiţiile de muncă şi de viaţă ale acestora, desăvârşirea cunoştinţelor tehnice şi formarea deprinderilor practice de comandanţi şi şefi de şantiere pe reţeaua de căi ferate. Aproape toţi ofiţerii care au lucrat în subordinea locotenent colonelului Emilian Cristea au ajuns personalităţi importante în arma căi ferate şi transporturi militare,

În anul 1955, când se punea problema să fie primit în partid, şefii de atunci apreciază că studiile din Germania şi prietenia cu generalul Ion Gheorghe sunt incompatibile cu statutul de ofiţer şi, fără a mai ţine seama de calităţile sale demonstrate în carieră, de faptul că era cel mai bun ofiţer al vremii, este trecut în rezervă;

Ajutat de generalul Adrian Petruc, alt OM cu inima larg deschisă către oameni, este numit şef de şantier în Bucureşti şi construieşte locuinţe, mai ales în zona Cişmigiu; Primind oferte pentru a lucra în Germania, unde se stabilise şi fiul său, pleacă definitiv din tară. A decedat în Germania, unde a şi fost înmormântat.

Notă: aceste câteva date despre unul dintre cei mai buni ofiţeri ai vremii sunt adunate dintr-o notă alcătuită de colonelul Valeriu Creţu şi din discuţiile purtate cu colonelul în rezervă, inginer Petre Raicu, coleg de promoţie şi de unitate.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Colonel (r) ing. RAICU SAVA PETRU

 

Născut: la 27 iunie 1917, în Dolhasca, judeţul Suceava;.

Părinţii: Sava şi Johana, muncitori ceferişti, au avut 4 copii;

Studii: Şcoala generală la Paşcani;

Liceul Militar în anul 1936 - Cernăuţi;

Şcoala de Ofiţeri de Geniu ; promoţia 1939;

Academia Militară, arma transmisiuni, 1950-1952;

În anul 1954, la Academia Militară Tehnică, obţine titlul de inginer militar pe baza asimilării studiilor

Repere importante din activitate:

1939-1941 este sublocotenent, comandant de pluton în Regimentul 1 Căi Ferate. Participă la pregătirea dispozitivelor de distrugeri, a podurilor şi tunelurilor de pe sectorul Chişinău - Româneşti şi la distrugerea podului căi ferate la Giurgiuleşti, pe linia de cale ferată Româneşti - Reni, precum şi a obiectivelor importante pe direcţia: Iaşi - Galaţi (după cotropirea Basarabiei de către U.R.S.S.);.

1941-1943: comandant pluton transmisiuni în Batalionul 10 Transmisiuni, pe front până la Cuban şi Don. Apoi retragerea din 1943, în ţară la Iaşi;

1943-1944: revine în Regimentul 1 Căi Ferate, comandant companie şi participă la executarea lucrărilor specifice şi de pregătire pentru distrugere pe sectorul Adjud - Doaga.

23 august 1944-1946: participă la executarea lucrărilor de căi ferate pentru nevoile frontului sovietic, în zona Rm. Sărat - Ploieşti, refacerea podului de la Barboşi, refacţie pe linia Crasna - Roşieşti, normalizarea căii ferate Buhăieşti - Iaşi, reparaţii şi restructurări în staţiile Iaşi, Nicolina şi Socola, reconstrucţii pe Crasna - Huşi şi Iaşi - Dorohoi, apărarea podurilor contra gheţurilor în Bucovina şi Moldova de Nord, întreţinerea căii ferate din Focşani, a depozitelor de la Sihlea şi Crângul Ursului, construcţii căi ferate de garaj la rampa militară şi în staţia Focşani, alte lucrări în complexele feroviare: Bucureşti, Galaţi, etc.;

1946-1949: după desfiinţarea Regimentului 1 Căi Ferate, este mutat în Regimentul 2 Căi Ferate pe funcţia de şef birou tehnic; va îndeplini apoi funcţie în serviciul de Educaţie, Cultură şi Propagandă (E.C.P.).

1949-1950: este mutat la Regimentul 3 Căi Ferate ca şef de birou instrucţie, ajutor administrativ de regiment, apoi adjutant superior la Batalionul 3 Exploatare Căi Ferate;

1952-1961: după absolvirea Academiei Militare, este repartizat la trupele de transmisiuni.

Este trecut în rezervă în 1961. Colonel-veteran de război şi cu drept de pensie militară.

1961-1977: este pe rând documentarist, tehnician I, şi inspector utilaje la Centrul de producţie cinema Buftea. Apoi tehnician şi inginer principal al I.I.S. Automatica şi la diferite servicii tehnice în cadrul Întreprinderii de aparate de măsură şi control Otopeni.

A condus gărzi patriotice la întreprinderile industriale şi a fost membru în Statul Major al Gărzilor Patriotice din capitală.

În 1977: se pensionează definitiv, la vârsta de 60 ani.

Starea civilă: este căsătorit, are un copil.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 6, str. Gl. Vasile Milea, nr.11, bl. B, sc. D, ap.47. Telefon: 4117013 şi 3138513

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Colonel ŢARĂLUNGĂ GH. DUMITRU

 

Născut la 1 martie 1917, în comuna Onceşti, fostul judeţ Tecuci

Tata, fost primar, condamnat politic, decedat în închisorile comuniste

Studii: Liceul Militar "Mihai Viteazul" Tg. Mureş, cu bacalaureat în 1936

1936-1939 după un an de şcoală pregătitoare urmează Şcoala de Ofiţeri de Geniu absolvită în 1939 cu gradul de sublocotenent.

Repere importante din activitate:

1939-1941: repartizat la Regimentul 4 Pionieri, cu sediul la Cernăuţi, în compania comandată de lt. Rădescu Constantin, participă la executarea unor lucrări genistice (cazemate de beton, şanţuri, alte obstacole) pe graniţă pe zona de vest a ţării - Episcopia Bihorului; retraşi la sediul regimentului, au fost organizaţi şi repartizaţi la Marile Unităţi pentru lucrările genistice: minări de poduri, reparaţii de poduri şi drumuri. A fost încadrat la Batalionul 7 Pionieri al Diviziei 7 Infanterie comandată de generalul Stravat; în această perioadă a executat drumul de 38 de km Sireţel - Hârlau, cu mai multe poduri şi podeţe;

1941-1943; la 22 iunie 1941, când s-a ordonat "Români-treceţi Prutul", încadrat în Batalionul 7 Pionieri, luptă în zona Muşeniţa, între râul Siret şi Vadul Siretului, însoţind la atac Regimentul 37 Infanterie; a fost primul ofiţer din acest batalion care a primit botezul focului - misiunea sa fiind deschiderea culoarelor în câmpurile de mine; în continuare, după spargerea frontului, la 3 iulie 1941, este numit comandantul vârfului de avangardă al coloanei Diviziei 7 Infanterie în drumul acesteia pentru eliberarea Bucovinei şi Nordului Basarabiei-eliberând localităţile Tereblecea, Sinăuţi, Tureatca, apoi prin Tarnanca, Herţa, Molniţa, trece râul Prut spre Noua Suliţa, Lipscani, Briceni; revenit spre interior, prin schimbarea direcţiei efortului principal, trece Prutul pe la Răşeşti - Albiţa şi continuă înaintarea în centrul Basarabiei pe direcţia Leuşeşti, Sărata Galbenă, Larga, Bulboaca, Căuşeni, ajungând la Vadul lui Vodă-pe malul Nistrului; la comanda grupei 1 de asalt, se aruncă în apele Nistrului atacând cazematele de pe malul stâng de la Coşieri şi Grigoriopol; dincolo de Nistru luptele sunt mai grele, rezistenţa mai îndârjită, în mod deosebit în centurile de apărare ale Odesei unde luptele au durat peste 2 luni, iar pierderile au fost de trei sferturi din efectivele care au început campania în Est; continuă alte misiuni în Odesa pentru deminare şi organizarea vieţii oraşului la dispoziţia Comandamentului Militar al Odesei;

1944-1945: în iarna şi primăvara lui 1944, cu Batalionul 54 Pionieri, participă la asigurarea operaţiilor de retragere şi stabilizare a frontului în Moldova executând: refaceri de drumuri şi poduri (Negreşti-Vaslui), montarea diferitelor obstacole printre care şi câmpuri de mine; ofensiva sovietică, cu lovitura puternică în zona Iaşi-Podul Iloaiei a răvăşit întregul front; după 23 august şi până în iunie 1945, cu Batalionul 54 Pionieri, ia parte la luptele pentru eliberarea Ardealului de Nord, apoi la luptele din Ungaria (zona Miskola), la trecerea prin forţare a Hronului, refaceri de viaducte şi drumuri, ca şi deminări în munţii Tatra (în zona Lucenec-Banska Stiavnice şi regiunea Zvolen-Brno);

1945-1946: revenit în ţară este încadrat în Regimentul 4 Căi Ferate Rm. Vâlcea şi lucrează în serviciul tehnic al regimentului executând ridicări topografice şi proiecte pentru liniile ferate din depozitul de la Băbeni - Vâlcea; în continuare luând comanda unei companii, execută lucrări pe linia de cale ferată Caracal – Drăgăneşti – Dăneasa - Roşiori şi la podul de peste Olt de la Stoeneşti; cu aceeaşi companie lucrează reţeaua feroviară (linii cu ecartament normal şi larg) pentru transbordările din triajul Brateş;

În 1946 este trecut în rezervă pentru motive politice.

În 1948 este chemat din rezervă şi reactivat, fiind încadrat în Regimentul 3 Căi Ferate Aiud. Are gradul de căpitan; reface podul de şosea peste râul Olt de la Voila (în subordine i-a fost lt. Stancu Marcel) apoi ia comanda companiei regimentare. În 1949 se trece la organizarea Brigăzii de Căi Ferate. pe batalioane şi este numit şeful de stat major al Batalionului 381 Poduri Căi Ferate Aiud, având comandant de batalion pe lt.col. Luculescu Constantin şi, mai târziu, pe mr. Zaharia Cristache; participă la refacerea podurilor Micula - Halmeu, Bogata - Cuci, patru poduri pe linia Sighişoara - Odorhei, feribotul de la Calafat, podurile de la Ciocmani şi Luduş; la aceste lucrări au participat şi locotenenţii Badea Ion, Voicheci Ion şi Lungu Boris;

1951-1952: este comandantul Batalionului Poduri Căi Ferate Aiud având şef de stat major pe lt.maj. Stancu Marcel, avansat la gradul de maior; continuă lucrările la podurile din Ardeal peste râurile Someş şi Mureş, iar cu o companie la podul peste Dunăre de la Giurgiu;

1952-1955: este şeful ciclului de cursuri de construcţii linii şi poduri căi ferate la Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate şi Topografi de la Chitila; a predat efectiv cursuri de căi ferate, poduri, maşini unelte, topografie, studii şi proiectări de căi ferate. A executat lucrări practice cu elevii în staţiile, depourile sau şantierele de căi ferate.

În decembrie 1955 este trecut definitiv în rezervă, cu gradul de locotenent-colonel.

Decorat cu: ordinul "Coroana României" clasa a V-a cu spade şi panglică de virtute militară; ordinul "Steaua României" clasa a V-a cu panglică de virtute militară în grad de cavaler.

În 1990 a primit gradul de colonel în retragere.

A decedat în anul 1997 la Aiud.

 

Colonel ing. CRISTESCU LAURENŢIU

 

Născut: la 2 decembrie 1918, în Bucureşti;

Părinţii: tata, funcţionar poştal, diriginte Poşta Cotroceni; mama, profesoară;

Studii: liceul "Gh. Lazăr", Bucureşti, cu bacalaureatul în 1937;

1937-1940: a urmat Şcoala de Ofiţeri de Geniu; la 31 martie 1940, avansat sublocotenent, promoţia 1940 A şi este repartizat la Regimentul 2 Căi Ferate de la Chitila, comandat de colonelul Grigorovici Ioan.

1940-1941: comandant de pluton în Compania 8 Construcţii Căi Ferate, comandată de cpt. Eftode Mihai, dislocată la Bumbeşti, Gorj; participă la dezvoltarea staţiilor Bumbeşti şi Breţcu şi la dublarea liniei de cale ferată Predeal - Braşov; în perioada 01-10 septembrie 1940 participă la evacuarea materialelor militare şi feroviare pe sectorul de cale ferată Apahida - Gherla, ca urmare a răpirii Ardealului de Nord de Ungaria; după participarea la instruirea militarilor termen redus în Compania Comandă (comandant cpt. Antoniu Alexandru), ofiţerul este numit locţiitor comandant companiei exploatare căi ferate la Arad (în locul cpt. Vasiliu Ioan);

1941-1944: la mobilizare devine comandant de pluton în Compania 12 Construcţii căi ferate (comandant cpt. Atanasiu Dumitru - venit de la Şcoala de Ofiţeri de Geniu); participă la remontarea liniei de cale ferată Galaţi - Reni, normalizarea şi repararea liniilor de cale ferată largă: Basarabeasca, Cetatea Albă şi Tiraspol, Razadilna, Vigoda; deminează, normalizează şi repară liniile din staţia de călători şi triajul Odesa, inclusiv clădirile şi instalaţiile necesare circulaţiei trenurilor; toate lucrările se fac sub bombardament inamic; este decorat cu "Coroana României" clasa a V-a cu spade; revenit la sediul Regimentul 2 Căi Ferate, participă la instrucţie şi îndeplineşte funcţia de Adjutant al Regimentului (mai 1942 - martie 1943); în octombrie - decembrie 1942 este numit comandantul unui tren cu materiale militare pentru aprovizionarea unităţilor române la Stalingrad. Trenul va fi descărcat la Rostov - Salsk (60 km sud de Stalingrad) din cauza ofensivei sovietice; în 1943 participă la instrucţie, construieşte o linie nouă la Alexandria şi până în martie 1944 este din nou Adjutant al regimentului (comandant col. Bonteanu Gheorghe); aprilie - octombrie 1944 este detaşat la Batalionul 3 Pionieri Munte Brad, apoi este numit comandantul Companiei 1/Batalionul 18 Pionieri al Diviziei 18 Munte cu care duce lupte pentru apărarea Iaşiului. Este rănit şi evacuat la spitalul de zonă Câmpulung Muscel; refăcut, ofiţerul revine la Batalionul 3 Pionieri Munte şi comandând Compania 3 Pionieri, participă cu Divizia 3 Munte (comandant generalul Leonard Mociulschi) la luptele de apărare pe direcţia Oradea, Beiuş, Vaşcău, Deva pentru oprirea trupelor germane; a distrus podurile peste Crişul Alb de la Zerind, Tinca şi Holod; după reluarea ofensivei, acţionează în avangarda Diviziei 3 Munte pentru cucerirea oraşelor Beiuş, Oradea şi pătrunderea spre Debreţin; la finele lunii octombrie, după eliberarea teritoriului României, Divizia 3 Munte se reorganizează;

1944-1945: ofiţerul revine la Regimentul 2 Căi Ferate (comandant col. Bădiceanu Ion) şi participă cu Compania 6 Construcţii la refacerea liniilor din staţiile Ploieşti Nord şi Ploieşti Vest; cu Compania 2 Exploatare asigură, în perioada iunie-septembrie 1945, circulaţia în staţiile Galaţi şi Brăila (precum şi sectorul de cale ferată dintre acestea);

1945-1947: cu Compania 6 Poduri Căi Ferate reface podurile de peste Someş de la Ciocmani, Ulmeni, Sălaj, Ardusat şi Satu Mare. Între timp este avansat căpitan;

1947-1949: a urmat Şcoala Superioară de Război şi apoi este repartizat la Brigada de Căi Ferate comandată de generalul Petruc Adrian;

1949-1952: este şeful Secţiei Operaţii şi Pregătire de Luptă. Avansat la gradul de maior;

1952-1956: este Comandantul Batalionului 6 Poduri de la Oradea, mutat în 1954 la Buzău. Este avansat la gradul de locotenent colonel;

1956-1961: revine în comandamentul Brigăzii de Căi Ferate ca şef al spatelui (un timp este şeful grupului căi ferate înguste). Este trecut în rezervă la 30 septembrie 1961, cu gradul de colonel;

1961-1968: tehnician la Întreprinderea de Construcţii şi Reparaţii Bucureşti, apoi tehnician în Trustul Special de Construcţii al Industriei Chimice;

1968-1985: este proiectant în cadrul serviciului tehnic al Institutului de Proiectări Căi Ferate Bucureşti. Este pensionat în 1985, după o activitate efectivă de 49 de ani şi 4 luni.

A decedat la 16.02.1999 şi este înmormântat la Cimitirul Ghencea Militar.

 

Colonel ing. DRANCEA DUMITRU OVIDIU

 

Născut: la 23 noiembrie 1917, în Bârlad, judeţul Tutova;

Părinţii: Dumitru - subofiţer de muzică şi Dumitra. Au avut 2 copii;

Studii: Liceul "Gh. Codreanu" din Bârlad, primele 6 clase, şi "Gh. Şincai" din Bucureşti, ultimele 2 clase, cu bacalaureat în 1937;

1937-1940: după un an de şcoală pregătitoare de ofiţeri (SPO), urmează Şcoala de Ofiţeri de Geniu pe care o absolvă cu gradul de sublocotenent la 31 martie 1940 (promoţia 40A);

între anii 1956-1959 şi 1961-1964, la fără frecvenţă, urmează şi absolvă Institutul de Construcţii Bucureşti, Facultatea Construcţii Feroviare, Drumuri şi Poduri, obţinând diploma de inginer;

Repere importante din activitate:

1940-1941: comandant de pluton în Compania 3 Exploatare Cernăuţi (lt. Arsene Alexandru) din Regimentul 1 Căi Ferate Focşani. A organizat şi executat exploatarea reţelei feroviare din Bucovina;

1941-1944: în campania din Est al războiului mondial, numit comandant de pluton la Compania 10 Construcţii Căi Ferate (lt. Chivu Ion), participă la refacerea şi normalizarea direcţiei de cale ferată Ungheni – Bălţi – Floreşti – Rezina - Slobotca (peste Nistru); apoi mutat în Compania 1 Construcţii Căi Ferate (februarie 1942) comandată de cpt. Hunter Gheorghe, execută refacerea liniilor şi asigură exploatarea staţiei şi triajului Jmerinka, de pe direcţia de cale ferată Odesa – Kiev - Moscova; în perioada februarie - august 1944 mutat la Compania 12 Poduri Căi Ferate (lt. Popescu Constantin - promoţia 1937) execută pregătirea pentru distrugere a podului de cale ferată între staţiile Cristeşti şi Ungheni Prut precum şi a tunelului de la Bârnova; este avansat locotenent la 31 martie 1944; la 1 iunie 1944 este numit comandantul Companiei 12 Poduri în urma decesului lt. Popescu C. în bombardamentul executat de aviaţia rusească. Execută refacerea podului de cale ferată metalic de la Podu Iloaiei de pe linia Iaşi - Paşcani şi racordarea liniei de cale ferată de la Ciceu spre Bacău pentru ocolirea staţiei şi triajului Adjud; la 23 august 1944 se retrage cu compania de la Bereşti (Galaţi) la Lăculeţe (în apropiere de Târgovişte), apoi începe refacerea podului de cale ferată de peste râul Siret de la Barboşi (începând cu 6 septembrie 1944);

octombrie 1944 - iunie 1945: în campania din Vest a războiului 2 mondial, comandând Compania 12 Poduri Căi Ferate intră în organica Grupului Operativ al Brigăzii de Căi Ferate sub comanda colonelului Traian Panaitescu; până la 19 ianuarie 1945 execută refacerea podului de cale ferată metalic de la Szeghedin peste râul Tisa împreună cu Compania 11 Poduri din acelaşi Regiment 1 Căi Ferate; până la 22 martie 1945 execută demontarea şi refacerea podului provizoriu de la Szolnok (peste Tisa), apoi refacerea podului de la Gyor şi a celui de intrare în Bratislava; în perioada 17 aprilie - 26 iunie 1945, în Austria, execută lucrări de refaceri şi consolidări la podurile de cale ferată de la Gerendorf, Wolkersdorf, Mistelboch, Zelendorf şi Laa An Dertay - toate în nordul Austriei;

1 iulie 1945 - 1 august 1946: reîntors în ţară, la Tg. Ocna, în refacere şi reorganizare. Este numit şeful biroului adjutantură a Regimentului 1 Căi Ferate comandat de colonelul Chercea Nicolae. Avansat căpitan la 31 martie 1946;

august 1946 - martie 1949: după desfiinţarea Regimentului 1 Căi Ferate, este numit şeful serviciului tehnic la Regimentul 2 Căi Ferate şi apoi comandantul Companiei 2 Exploatare cu sediul Ploieşti; începând cu mai 1947 până în 15 decembrie 1947 comandă detaşamentul de construcţie a căi ferate înguste forestiere de la Guejdu, jud. Neamţ. Apoi este numit, pe rând sau simultan, în mai multe funcţii la sediul Regimentului 2 Căi Ferate, timp în care fiind şi la comanda Batalionului 1 Construcţii participă la dublarea liniei de cale ferată Bucureşti - Roşiori;

1949-1951: este mutat pentru 2 ani la Direcţia Pregătirea de Luptă a Armatei de Uscat în funcţia de şef birou publicaţii militare;

1951-1959: este ofiţer cu pregătirea de luptă în statul major a Brigăzii de Căi Ferate; în 1952 este avansat maior, iar în 1956, locotenent colonel;

1959-1963: ofiţer cu evidenţa producţiei la inginerul şef al Brigăzii Căi Ferate:

1963-1964: ofiţer cu pregătirea de luptă în Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare;

1964-1969: la Academia Generală Militară, lector în catedra de transporturi şi construcţii pentru grupa ofiţerilor de căi ferate-nou constituită. A fost şi şeful secţiei ofiţeri elevi pentru grupele de geniu, electronică şi transmisiuni - funcţie pe care a fost avansat colonel;

1969-1971: este numit inginer şef la Detaşamentul de Construcţii din Comandamentul Trupelor de Geniu, participând la construirea platformelor industriale Danubiana, Republica, IMGB precum şi la Politehnica, Intercontinental şi altele din Bucureşti;

La 20 octombrie 1971 este trecut în rezervă, cu drept de pensie militară;

1971-1973: este angajat în funcţia de adjunct şef serviciu tehnologic la Trustul de Construcţii Hidrotehnice Bucureşti.;

1973-1980 este inginer cercetător la Institutul de Cercetări în Construcţii şi Economia Construcţiilor Bucureşti.;

La 1 februarie 1980 iese la pensie, după 43 de ani de muncă, din care 34 în armată.

Decoraţii: "Coroana României" şi "Steaua României", ambele în ordinul de cavaler cu spade pentru participarea la cele două campanii ale războiului 2 mondial, Ordinele "Meritul Militar" clasele III, II şi I.

A fost căsătorit, are urmaşi 1 copil stabilit în Los Angeles şi 1 nepot

A decedat la 24.12.2001 şi înmormântat la cimitirul Sf. Ilie Bucureşti

 

Colonel ing. LUCACI IULIAN IOAN

 

Născut: la 27 decembrie 1919 în Bucureşti;

Părinţii: tata - mecanic de locomotivă, mama - casnică, doi copii;

Studii: Colegiul Naţional "Sfântul Sava" din Bucureşti, cu bacalaureat la secţia ştiinţifică în 1938;

Şcoala de Ofiţeri de Geniu - promoţia 1940 B;

Repere importante din activitate:

1940-1944 :tânăr sublocotenent, este repartizat în Regimentul 3 Pionieri îndeplinind funcţii de comandant de pluton în Batalionul 21 Pionieri al Diviziei 21 Infanterie, participând la luptele de pe frontul de est, de la trecerea Prutului până la bătălia Odesei; este numit apoi comandant de companie în Batalionul 53 Pionieri din Corpul 3 Armată, participând la luptele şi retragerea din sudul Basarabiei. este decorat cu ordinul "Coroana României" cu spade şi panglică de virtute militară, prin decretul 1721. În 1943 este avansat locotenent.

noiembrie 1944-noiembrie 1946: în Regimentul 2 Căi Ferate îndeplineşte funcţii de comandant de pluton, ofiţer adjutant al regimentului şi comandant de companie. pe frontul de vest, cu Compania 9 Construcţii, reface triajul Arad şi linia de cale ferată spre Timişoara. În continuare, girând comanda Companiei 10 Construcţii, participă la refacerea podului de la Szolnok peste râul Tisa şi asigură exploatarea acestuia (asistenţă, consolidări); este avansat căpitan;

1946-1948: îndeplineşte funcţia de comandant de companie în Regimentul 2 Pionieri;

august 1948-septembrie 1949: revine în Regimentul 2 Căi Ferate şi îndeplineşte funcţia de comandant al Batalionului de Poduri;

septembrie 1949-octombrie 1950: organizează Depozitul Central de Materiale Căi Ferate şi este primul comandant al acestuia. Participă efectiv la formarea de sine stătătoare a armei de căi ferate şi desprinderea ei de arma geniu;

octombrie 1950-ianuarie 1951: îndeplineşte funcţia de comandant al Batalionului de Exploatare din Regimentul 2 Căi Ferate. În această perioadă regimentele de căi ferate se desfiinţează, brigada trece la organizare batalionară;

ianuarie 1951-iunie 1951: urmează cursul de perfecţionare a pregătirii comandanţilor de batalioane căi ferate. Avansat la gradul de maior;

iunie 1951-septembrie 1952: este şeful de stat major al Batalionului de Căi Ferate de la Braşov;

septembrie 1952-ianuarie 1954: este locţiitorul şefului Cursului de Perfecţionare a pregătirii comandanţilor de companii şi comandanţilor de batalioane de căi ferate (în cazarma Chitila);

ianuarie 1954-noiembrie 1958: este locţiitorul pentru învăţământ al comandantului Şcolii Militare de Ofiţeri de Căi Ferate, asigurând pregătirea a 4 promoţii de ofiţeri de căi ferate şi cursuri de completarea pregătirii celor veniţi din alte arme. susţine examenul de diplomă la Academia Militară Tehnică şi devine inginer construcţii căi ferate. Este avansat locotenent-colonel;

noiembrie 1958-octombrie 1960: şeful Secţiei Căi Ferate în Şcoala Militară de Radiolocaţie, unde, după desfiinţarea şcolii Militare de Ofiţeri Căi Ferate, a continuat pregătirea altor 2 promoţii de cadre militare de căi ferate, promoţiile 1959 1960;.

octombrie 1960-septembrie 1961: este şeful Serviciului Regional de Transporturi Militare Craiova. Este avansat colonel şi trecut în rezervă, deoarece, cu toate insistenţele, având şi origine socială muncitorească, a refuzat să se înscrie în rândul membrilor de partid;

noiembrie 1961-decembrie 1979: inginer, inspector tehnic principal şi şeful Serviciului Tehnic la Banca de Investiţii Bucureşti.

A fost pensionat începând cu 1980.

A fost căsătorit şi recăsătorit; a avut o fiică din prima căsătorie:

A decedat în anul 1999 şi incinerat în Bucureşti.

 

Colonel (r) DRAGOMIRESCU I. VIRGIL

 

Născut: la 8 iunie 1919, în comuna Brăneşti, judeţul Ilfov;

Părinţii: tata - subinginer de poduri şi şosele, mama - casnică;

Studii: Liceul "Mihai Viteazul" din Bucureşti, cu bacalaureat în 1939

Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, pe care o absolvă în 1941, fiind avansat sublocotenent.

1941-1944 repartizat la Regimentul 2 Căi Ferate Chitila, participă, cu plutonul său din Compania 14 Construcţii, la construirea liniilor de garaj din staţia de cale ferată Petreşti (jud. Alba); cu aceeaşi companie, în campania din est, participă la refacerea şi normalizarea liniei curente şi de garaj distruse de armata sovietică în retragere, pe sectoarele Fălciu - Basarabeasca şi dincolo de Nistru, de la Razdelnaia la Odesa; de la sfârşitul lui 1941 participă la instruirea recruţilor şi la diferite şcoli şi cursuri organizate la sediul Regimentului 2 Căi Ferate. În anul 1943 a participat la construirea liniei de cale ferată Bucureşti - Urziceni (la Armăşeşti); este avansat la gradul de locotenent şi încadrat comandant de pluton în Compania 13 Transmisiuni. Reface telecomunicaţiile feroviare din Banat. Este decorat cu "Coroana României" clasa a V-a cu spade şi panglică de virtute militară;

1944-1945 numit comandantul Companiei 13 Transmisiuni este încadrat în Grupul Operativ al Brigăzii de Căi Ferate şi participă la întreaga campanie din vest a războiului antigerman, refăcând traseele TTS-CF de pe sectoarele de cale ferată Arad – Oradea - Satu Mare; Oradea – Cluj - Dej şi Oradea - Syolnok (Ungaria);

1945-1950 în cadrul Regimentului 2 Căi Ferate a fost, pe rând sau simultan, comandantul companiei instrucţie, şeful biroului instrucţie, adjutant superior de batalion (Batalionul 2 Exploatare Căi Ferate). A fost avansat la gradul de căpitan; a comandat Detaşamentul de Lucru Căi Ferate Craiova executând lucrări de terasamente, suprastructură, podeţe şi clădiri pe sectorul de cale ferată Craiova - Piatra-Olt; mişcare, tracţiune şi vagoane pe sectoarele de cale ferată Feteşti - Făurei şi Feteşti – Slobozia – Urziceni - Ploieşti;

1950-1952 este şeful şcolii Divizionare Căi Ferate Chitila, pregătind 3 promoţii de ofiţeri de căi ferate în rezervă. În acest timp este şi lector la Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate (recent înfiinţată) predând cursul de Telecomunicaţii Feroviare;

1953-1959 este comandantul Batalionului 544/178 Căi Ferate din Chitila. Continuă să fie şi profesor în Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate;.

1959-1962 îndeplineşte funcţii în comandamentul Brigăzii 65/38 Căi Ferate . printre care şi cea de şef al Controlului Financiar Intern;

1962-1979 este şeful Serviciului Regional de Transporturi Militare Cluj, asigurând executarea transporturilor militare pe reţeaua feroviară.

În octombrie 1979 este trecut în retragere pentru limită de vârstă.

Este căsătorit , are o fiică şi domiciliul în Cluj Napoca.

 

Maior DUMĂCHIŢĂ VASILE ADAM

 

Născut: la 6 martie 1917 în oraşul Târgu Ocna, jud. Bacău;

Părinţii: Vasile şi Maria, tata subofiţer, au avut 7 copii;

Studii: Liceul Comercial Gimnazial, 1932;

Şcoala Militară de Subofiţeri de Administraţie Odobeşti, 1941;

Şcoala Militară de Ofiţerii de Intendenţă, curs scurt, 1949

Repere importante din activitate:

1941-1949: subofiţer în cadrul Comandamentului Forţelor de Apărarea Teritoriului, comandant lt.col. Manolescu;

1950-1963: ofiţer în cadrul Batalionului Poduri Căi Ferate Chitila, ulterior dislocat la Oradea şi Buzău. In anul 1956 este mutat la Săcălaz; comandanţii col. Mănuşteru Petru, Dalotă Vasile, Bojar Ilie; a îndeplinit funcţia de şef Serviciu Financiar şi şef al Spatelui - locţiitor al comandantului pentru servicii;

1963-1980: angajat civil în cadrul Batalionului 186 Căi Ferate Săcălaz în funcţia de contabil principal;

Decorat cu ordinul "Meritul Militar" cls. a III-a. A încetat din viaţă în anul 2006.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Colonel (r) ISTRATE IOAN JAQUES

 

Născut: la 2 ianuarie1920, în Bucureşti;

Părinţii: Tata: funcţionar contabil la magazinul "Szigmund Prager".

Studii: liceul "Cantemir Vodă" cu bacalaureat în anul 1939;

1939-1941: urmează Şcoala de Ofiţeri de Geniu. Este avansat sublocotenent la 10 mai 1941

Repere importante din activitate:

1941-1943: repartizat la Regimentul .2 Căi Ferate, în compania exploatare căi ferate de la Timişoara; (comandant cpt. Oprean). După 2 luni este mutat la Compania 6 Construcţii Căi Ferate (comandant cpt. Orescu Dumitru) lucrând la calea ferată Deva - Brad;

Începând cu 22 iunie 1941 se deplasează cu Compania 6 la Galaţi, apoi cu şlepurile pe braţul Chilia până la Saba, de unde participă la normalizarea şi repararea liniilor ferate din sudul Basarabiei pe traseul Cetatea Albă, Sărata, Arciz. După o revenire scurtă în ţară, participă cu Compania 9 Construcţii (comandant lt. Cârligea Ion) la construirea unei căi ferate de-a lungul Bugului; pentru activitatea din Basarabia primeşte "Coroana României" în gradul de cavaler;

1943-1944: revenit la sediul Regimentului 2 Căi Ferate, încadrează un pluton de instrucţie în Compania 3, practica executând-o în Bucureşti Triaj. Apoi cu un detaşament de distrugere este trimis în Basarabia şi de aici în Dobrogea. Comandantul detaşamentului era mr. Luculescu Constantin; ofiţerul a avut misiunea de a pregăti pentru distrugere podul de la Eforie, gara Constanţa şi toată linia Eforie – Constanţa - Medgidia. Datorită evenimentelor de la 23 august 1944, misiunea a fost suspendată. A fost avansat la gradul de locotenent;

1944-1945: comandant de pluton în Compania 8 Construcţii, la Ploieşti, pentru refacere şi lărgirea ecartamentului pe sectorul Buzău - Ploieşti. A lucrat şi în Compania 7 Construcţii, sub comanda lt. Cristescu Laurenţiu pentru supralărgirea căii ferate în complexul Ploieşti şi pentru varientarea oraşului. În continuare face instruirea trupei în cazarma regimentului;

1945-1948: este comandantul Companiei Depozit a Regimentului 2 Căi Ferate Este avansat căpitan (1947); în 1947 este campion naţional la sabie. A fost cooptat în echipa CCA; în acelaşi an este vicecampion naţional militar la şah, după fratele său.

1948-1950: este comandantul Companiei 5 la Cotroceni şi participă la refacerea centurii Bucureştiului;

1950-1958: mutat la Comunicaţiile Militare ale Regiunii 3 Militare Cluj; în 1952 este avansat maior. În 1955 este mutat la Secţia Comunicaţii Militare a Regiunii 2 Militare Bucureşti; în perioada 1950-1958 a fost de 9 ori campion cu echipa de sabie a CCA;

La 28 mai 1958, ca urmare a reducerii efectivelor militare este trecut în rezervă cu gradul de locotenent-colonel;

1958-1980: a lucrat ca funcţionar la diferite întreprinderi şi ca antrenor de scrimă la mai multe cluburi şi asociaţii sportive (Gloria, IEFS, etc.). Este antrenor emerit.

La cerere, la 1 februarie 1980 iese la pensie.

Primeşte gradul de colonel în rezervă în anul 1990; este activ, nu renunţă la sport. În 1993 (la 73 de ani) a fost campion naţional la cros, la categoria sa de vârstă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

General de brigadă (r) DUMITRESCU I. VALERIE

 

Născut: la 18 aprilie 1922, în Basarabia, Orhei, judeţul Orhei, din părinţi români;

Studii: Liceul Teoretic "Vasile Lupu" din Orhei, cu bacalaureatul în anul 1940;

Şcoala de Ofiţeri de Geniu din Bucureşti în perioada august 1940 -10 mai 1942; în timpul şcolii a executat practica de 2 luni la Compania 3 din Regimentul 1 Căi Ferate (septembrie – octombrie 1941) executând cu subordonaţii săi lucrări pe linia de cale ferată Chişinău - Tighina;

Curs de perfecţionarea a pregătirii comandanţilor de batalioane, în anul 1950;

Curs academic superior în perioada 1955-1956;

Repere importante din activitate:

1942-1943:va fi instructor, comandant de pluton şi profesor în Şcoala de Ofiţeri de Geniu;

octombrie 1943-decembrie 1944: participă la război, în campania din est şi în campania din vest, în calitate de comandant de pluton şi comandant de companie, în Batalionul 1 Pionieri Munte;

1945-1946: încadrat ca expert în Comisia de Armistiţiu; avansat locotenent;

1946-1948: mutat la Regimentul 2 Căi Ferate şi încadrat comandantul Companiei Depozit şi apoi comandantul Companiei 5 Construcţii cu care va participa la readucerea la ecartamentul normal a căi ferate Grădiniţa - Larion şi de la Vatra-Dornei la Suceava; a fost avansat la gradul de căpitan;

1948-1952: mutat la Şcoala de Ofiţeri de Geniu , va îndeplini funcţiile de comandant de companie şi de batalion elevi, precum şi pe cea de profesor; avansat la gradul de maior;

1952-1956: mutat în Marele Stat Major şi la Regiunea 3 Militară, numit şef de birou şi de secţie lucrări speciale de apărare în Banat; avansat la gradul de locotenent colonel;

1956-1958: mutat şi numit comandantul Regimentului 270 Pontonieri; va fi şi şeful garnizoanei Alba-Iulia; este avansat la gradul de colonel;

1958-1962; este numit Şeful Geniului la Comandamentul Marinei Militare;

La 17.07.1962 este trecut în rezervă, cu drept de pensie militară de serviciu, ca urmare a reducerii armatei române.

În august 1977, va fi fondatorul şi preşedintele filialei Constanţa a Asociaţiei foştilor luptători antifascişti; (până în decembrie 1989, când s-a autodizolvat);

În 14.01.1990, fondatorul şi preşedintele filialei Constanţa a Asociaţiei Veteranilor de Război ( se va retrage în iulie 2001 din motive de sănătate);

La 1 Decembrie 2001, pentru activitatea sa, primeşte gradul onorific de general de brigadă.

 

Colonel (r) SULTAN TOMA PETREA

 

Născut: la 22 octombrie 1920, în comuna Beştepr , judeţul Tulcea;

Părinţii: agricultori;

Studii: liceul teoretic, cu bacalaureat;

1938-1945: în luna noiembrie 1938 - soldat voluntar, încorporat în Regimentul 28 Dorobanţi din Ismail - Basarabia, urmează Şcoala Militară de Subofiţeri Infanterie din Făgăraş (1942).;

Şcoala Militară de Ofiţeri Breaza, 6 luni, 1951;

1955-1957: Cursul de calificare şi confirmare în arma căi ferate;

Repere importante din activitate:

Pe Frontul de Est este şeful Grupului de legături moto la Comandamentul Diviziei 4 Munte şi responsabil cu administraţia cartierului diviziei;

pe Frontul de Vest este şeful registraturii diviziei, apoi comandant de pluton pionieri şi ajutor şef mobilizare la Batalionul 23 Vânători Munte din Sighişoara;

1945-1948: ajutor şef birou la Corpul 5 Munte din Tg. Mureş, comandant de pluton la Cercul Teritorial Târnava Mare (1947), ajutor comandant companie la Batalionul Gardă Bucureşti;

1948-1951: locţiitor comandant de companie la Compania 5 Căi Ferate Telciu pe şantierul naţional Salva - Vişeu, apoi funcţii administrative la Batalionul 1 Vânători Munte din Prundul Bârgăului şi la Divizia 1 Munte din Târgu Mureş.

1951-1955: elev la Şcoala Militară de Ofiţeri de la Breaza (1951-6 luni), când este avansat direct la gradul de locotenent-major şi numit profesor pentru cursul de Topografie Militară al şcolii. În 1952 este locţiitorul comandantului Regimentului 5 Pionieri Bacău, apoi şef birou la Direcţia Personal din Ministerul Forţelor Armate;

1955-1957: elev, la cerere, la cursul de pregătire ofiţeri căi ferate din Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate şi Topografie pe care o absolvă în octombrie 1957 în categoria I-a şi confirmat în arma căi ferate, specialitatea transporturi militare;

1957-1963: este şeful biroului Transporturi Operative în secţia Comunicaţii Militare la Regiunea II-a Militară Bucureşti, iar începând cu aprilie 1960 ofiţer revizor la Direcţia Control a Ministerului Apărării Naţionale;

1963-1980: este numit şeful Serviciului Regional Transporturi Militare Bucureşti.

Decoraţii de război: "Bărbăţie şi Credinţă" cu spade-pentru participarea pe Frontul de Est, ordinul "23 August" cls. A V-a, pentru participarea pe Frontul de Vest august - septembrie 1944. A primit de asemeni ordinele "Meritul Militar", clasele III, II, I şi unele medalii aniversare.

S-a pensionat, la limită de vârstă în serviciu, în aprilie 1980. Are o fiică.

 

Colonel ing. ILIE ION NICOLAE

 

Născut: la 1 februarie 1922, în oraşul Breaza, judeţul Prahova;

Părinţii: tata - zidar, mama casnică, 3 copii;

Studii: primii 3 ani (1933-1936) de liceu în Câmpina, apoi 5 ani (1936-1941) Liceul Militar din Chişinău, ultimul an la Craiova ca urmare a ocupării Basarabiei de către ruşi în 1940;

1941-1943: urmează Şcoala de Ofiţeri de Geniu şi este avansat sublocotenent în 1943;. (în perioada de plin război);.

Repere importante din activitate:

1943-1944: repartizat în Regimentul 3 Căi Ferate din Sibiu, împreună cu alţi 6 colegi, este numit comandant de pluton la Compania 12 Poduri Căi Ferate comandată de cpt. Dinu Gheorghe şi participă la refacerea podului peste Nistru de la Rezina. La aceeaşi misiune participă şi colegii sublocotenenţi Popescu Constantin, Dorobăţ Victor şi Ciocârlan Constantin, iar din promoţiile anterioare-lt. Guţă Crişan;

În anul 1944: participă la instrucţie în garnizoana Sibiu, la Rusciori unde se făcuse dispersarea din cauza bombardamentelor;

aug. 1944-iunie 1945: pe Frontul de Vest, în Grupul Operativ al Brigăzii de Căi Ferate , în funcţia de adjutant al comandantului, colonel Traian Panaitescu; a participat la refacerea liniilor şi podurilor de căi ferate în Ardeal, Ungaria, Cehoslovacia şi Austria, având punctele de comandă la Arad, Oradea, Gyula, Nagyköros, Budapesta şi Malcky (în Slovacia); la 24 ianuarie 1945 este avansat la gradul de locotenent;

1945-1948: reîntors în ţară, participă la refacerea căilor ferate distruse în timpul războiului: podurile peste Someş (Dej), tunelele Stana, Boju I şi Boju II, Apahida, calea ferată îngustă din depozitul Apaţa şi altele;

1948-1950: Regimentul 3 Căi Ferate se mută la Aiud şi se transformă în 3 batalioane: construcţii, poduri şi exploatare căi ferate; la 30 decembrie 1948 este avansat la gradul de căpitan; repartizat iniţial la batalionul de construcţii căi ferate din Aiud, este numit apoi şef de stat major la Batalionul 488 Exploatare Căi Ferate din Braşov; în acest timp urmează cursul de perfecţionare a pregătirii de la Chitila;

1951-1958: este mutat la Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare îndeplinind pe rând funcţiile: redactor şef la Revista de Căi Ferate şi Transporturi Militare; şef secţie cercetări ştiinţifice şi altele prin cumul; la 29.04.1952 este avansat la gradul de maior; în anul 1955, pe bază de examen la Academia Tehnică Militară obţine diploma de inginer; în 1956 este înaintat la gradul de locotenent-colonel: 1958-1962 este detaşat la Ministerul Căilor Ferate în funcţia de şef al Serviciului Special ocupându-se de planurile de mobilizare şi pregătirea căilor ferate pentru război;

1962-1980: revine în Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare, este avansat la gradul de colonel şi îndeplineşte funcţiile de şef secţie materiale tehnice şi ofiţer 1 cu pregătirea operativă şi de luptă;

În 1980, după ce a servit ţara 44 de ani în uniformă militară, trece în rezervă cu binemeritata pensie;

A fost căsătorit, are ca urmaşi 2 copii şi 2 nepoţi

A decedat în luna ianuarie a anului 2004.

 

Colonel (r) ing. MARINESCU C. CRIŞAN

 

Născut: la 21 septembrie 1920, în Brăila;

Tata: ofiţer de marină, comandor (decedat în 1927);

Studii: Liceul "Sfinţii Petru şi Pavel" din Ploieşti, absolvit cu bacalaureatul în 1941;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, promoţia iulie 1943, sublocotenent;

Repere importante din activitate:

1943-1944: repartizat la Regimentul 3 Pionieri din Galaţi, participă la acţiunile de pe Frontul de Est în sudul Basarabiei până la 23 august 1944;

1944-1945: mutat la Regimentul 2 Căi Ferate, repartizat comandant de pluton în Compania 8 (comandant de companie lt. Drancea Ovidiu) din Ploieşti şi lucrează la racordul de cale ferată spre Târgovişte şi readucerea liniilor de cale ferată la ecartamentul normal; din martie 1945, participă cu Compania 10 (comandant de companie cpt. Orescu Dumitru) la Szolnok pe Tisa, pentru refacere şi consolidare. Aceleaşi misiuni în zona Arad până în iunie 1945 când revine la sediul Regimentului 2 Căi Ferate;

1945-1946: detaşat la Secţia a VI-a Transporturi din Marele Stat Major (şeful secţiei mr. Simionescu Ion);

1947-1948: este mutat comandant de companie elevi, clasele V-VIII, la Liceul Militar Industrial, din cazarma "Leu";

1948-1950: mutat la Regimentul 3 Căi Ferate, în garnizoana Aiud (se transformă în 3 batalioane: de exploatare, de construcţii şi de poduri în 1949);

1950-1952: la fortificaţii, comandant de batalion, pe linia Calafat – Cetate - Maglavit

1952-1955: şef de secţie în Direcţia Construcţii Speciale, iar ulterior şeful de lot în Direcţia Generală a Construcţiilor participând la construirea blocurilor Ministerului Apărării Naţionale de pe bd. Ho Şi Min (astăzi bd. General. Vasile Milea);

1955-1960: şef de secţie în Direcţia Construcţii şi ulterior inginer şef la Întreprinderea de materiale de construcţii din Bragadiru;

1960-1966: şef Secţie Construcţii Aerodroame, în Comandamentul Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene Băneasa;

1966-1975: şef secţie în Direcţia Construcţii şi Investiţii Militare;

În 1975 este trecut în rezervă, cu drept de pensie militară

1975-1980: angajat ca inginer, şef de laborator, la Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Electronică, catedra Maşini Electrice;

la 1 septembrie 1980, se pensionează, la împlinirea vârstei de 60 de ani.

Starea civilă: este căsătorit, soţia medic, un copil-cercetător biochimist, cadru universitar;

 

 

 

 

 

 

Colonel ing. POPESCU NICOLAE CONSTANTIN

 

Născut: la 19 octombrie 1921 în com. Slătioara, judeţul Romanaţi;

Tata, ceferist, mutat cu familia în Bucureşti (cartierul Giuleşti);

Studii: liceul "Aurel Vlaicu" în Bucureşti, cu bacalaureatul în 1941

1941-1943: urmează şi absolvă Şcoala de Ofiţeri de Geniu, fiind avansat la gradul de sublocotenent (1 iulie 1943);

Repere importante din activitate:

1943-1944: repartizat la Regimentul 3 Căi Ferate din Sibiu, este încadrat comandant de pluton în Compania 11 Poduri Căi Ferate şi lucrează la refacerea podurilor peste Nistru de la Rezina - Râbniţa, până în noiembrie 1943;

noiembrie 1943-octombrie 1944; este comandant pluton instrucţie în batalionul de instrucţie de la sediul regimentului; în timpul evenimentelor de la 23 august asigură paza aerodromului Şura Mică de lângă Sibiu;

1944-1945: în octombrie 1944 este mutat la Compania 10 Construcţii căi Ferate care a plecat pe Frontul de Vest, în Ungaria; încadrat comandant de pluton, acţionează pentru refacerea circulaţiei feroviare în Ungaria, Cehoslovacia şi Austria, printre altele în centrele: Püspökladany, Karcág, Ohat Pusta-Kocs, Putnoc, Eger, Polgar, Bratislava, Viena şi altele;

1945-1947: avansat locotenent, împreună cu alţi 3 colegi este mutat în Marele Stat .Major, Secţia a VI-a Transporturi, în funcţia de dispecer;

1947-1948: numit în funcţia de comandant al Companiei.9 Construcţii lucrează în staţia Olteni, pe sectorul Videle - Roşiori, apoi în staţia Topliţa pentru refacţie pe sectorul Topliţa - Deda; cu Compania 6 Construcţii lucrează în staţia de cale ferată Sărăţel; un timp a fost adjutantul Regimentului 3 Căi Ferate, apoi, în funcţia de comandant al Companiei 2 Exploatare, este dislocat în staţia de cale ferată Predeal până în decembrie 1948;

1949-1950: este numit ajutor şef de birou în Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare. Este avansat la gradul de căpitan;

1950-1955: urmează la zi Facultatea de Exploatare Feroviară în Institutul Politehnic. Este avansat la gradul de maior;

1955-1963: este profesor la Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate Chitila, Rm. Vâlcea şi Făgăraş. Este avansat la gradul de locotenent-colonel (1957) şi colonel (1963).

1963-1979: este numit locţiitor şi apoi şeful Secţiei Pregătire de Luptă din D.Tp.C.M.; contribuie la înfiinţarea învăţământului militar superior în Academia Militară-secţia transporturi militare; elaborează regulamente de specialitate şi programe de învăţământ pentru Academia Militară, şcolile Militare şi cursurile de perfecţionarea pregătirii cadrelor militare de căi ferate; a fost secretarul Comisiei de Containerizare pe M.Ap.N.

A fost trecut în rezervă, la cerere în 1979, dar mai lucrează doi ani ca inginer cercetător în domeniul containerizării la M.T.Tc.

A decedat în anul 1995 la Bucureşti. Are moştenitor o fiică, avocat.

 

General de brigadă (r) ing. STANCIU MIHAIU

 

Născut: la 15 decembrie 1922, în oraşul Dej, judeţul Cluj;

Părinţii: tata- profesor muzică, mama- casnică, au avut şapte copii;

Studii: liceul, 7 clase la liceul "Andrei Mureşanu" din Dej, şi clasa a 8-a la "Roman Vodă" din Roman, cu bacalaureatul în 1941;

1941-1943: urmează Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu pe care o absolvă în anul 1943, cu gradul de sublocotenent;

Repere importante din activitate:

01.08.1943: repartizat comandant pluton poduri la Regimentul 1 Căi Ferate din Focşani; este numit comandant de pluton în Compania.6 Construcţii cu sediul la Cislău (comandant companie mr. Marinescu Socrate) unde participă la dezvoltarea depozitului de muniţie (valuri de pământ);

15.08.1943: este mutat la Compania 12 Exploatare din Buzău (comandant cpt. Stoicescu Petre) pentru instruirea militarilor în funcţiile de mecanici şi fochişti;

14.10.1943: este mutat la Compania 11 Poduri Scorţaru Nou (comandant cpt. Bădescu Virgil), unde participă la construirea podului metalic peste râul Buzău pe linia de cale ferată îngustă care deservea linia fortificată Focşani – Nămoloasa - Galaţi;

21.01.1944: este detaşat la sediul Regimentului 1 Căi Ferate pentru instruirea recruţilor companiei (Plutonul 7 din Compania 1 comandată de cpt. Cristea Emilian). Mai îndeplineşte funcţia de şef al popotei regimentului lucrând şi la biroul mobilizare;

27.05.1944: Regimentul 1 Căi Ferate este dislocat în raionul Urecheşti, Popeşti, Runcu unde îl surprind evenimentele de la 23 August. Primind ordin să se deplaseze urgent în raionul Târgovişte, regimentul, după un marş de cca. 20 km, este nevoit să se întoarcă în Urecheşti. La 26.08.1944 ofiţerul se prezintă cu recruţii la Compania 11 Poduri cu care participă la refacerea podurilor de cale ferată de la Gugeşti şi Putna Seacă;

10.10.1944: Compania.11 Poduri Căi Ferate intră în compunerea Grupului Operativ al Brigăzii de Căi Ferate (comandant col. Panaitescu Traian) şi participă la campania din vest. Astfel ofiţerul ia parte la refacerea podului de cale ferată de la Arad, peste râul Mureş, după care trece în Ungaria la 22.10.1944 şi participă la refacerea podurilor de peste Tisa de la Szegedin (360 ml.) care este dat în circulaţie la 11.11.1944, însă lucrările de consolidare şi apărare împotriva gheţurilor continuă până la 31.01.1945; la 10.01.1945 este avansat locotenent;

01.02.1945: se deplasează cu compania de la Szegedin la Szolnok, unde se execută demontarea podului de cale ferată (avariat) peste râul Tisa în vederea refacerii (01-26.02). În continuare lucrează la demontarea podului de cale ferată Hotvani (01-05.03), la refacerea de linii de cale ferată în staţia Budapesta (08-25.03), la deblocarea la pasajul superior de la Komarom (02-04.04), demontarea liniilor de cale ferată din staţiile Gyor, Watz şi Csob (06-14.04) şi construirea unui zid de sprijin la Zebegeny (17-19.04);

16.04.1945: în Cehoslovacia, participă la refacerea podului de cale ferată de la Novyzamsky (17-20.04) şi restabilirea liniilor de cale ferată de la Bratislava (21-22.04);

22.04.1945: în Austria, participă, în cadrul aceleiaşi companii, la refacerea şi dublarea liniei podului de cale ferată din Sussenbrun (23-28.04), executarea liniei de cale ferată de evitare a Vienei de la Gerersdorf (29.04.-03.05) şi în continuare la lucrări de poduri, linii de cale ferată şi deblocări în staţiile Volkersdorf (04-05.05), Deutchwagram (06-09.05), Laa a/d Thaya (09-12.05), Wulzeshoffen (10-14.05), Mistelbach (15-17.05), Zellerndorf (18-22.05), Florisdorf (23-26.05) şi Retz (27.05-05.06), iar începând de la 05.06.1945 participă la organizarea înapoierii în ţară;

30.06.1945: soseşte în ţară la sediul Regimentul 1 Căi Ferate Focşani de unde Compania 11 Poduri este dirijată la Tg. Ocna pentru refacere. Aici ofiţerul primeşte misiunea să execute cu plutonul un pod de şosea peste râul Trotuş (în luna august) şi în continuare să execute repararea liniilor de garaj de la depozitele de muniţii Iteşti şi Trifeşti;

01.11.1945: se deplasează cu compania la Coroiu unde participă la restabilirea unui pod de cale ferată pe linia Blaj - Praid. Aici Compania 11 Poduri intră în subordinea Regimentului 2 Căi Ferate (Regimentele 1, 4 şi 5 Căi Ferate fiind desfiinţate);

20.12.1945: cu aceeaşi companie se deplasează la Roşiori de Vede unde participă, până în aprilie 1947, la construirea podului metalic permanent peste râul Vedea;

05-20.04.1947: la Filipeştii de Pădure, pe linia Ploieşti - Târgovişte, execută lucrări de consolidare a terasamentului de cale ferată fugitiv;

22.04.1947: Compania 11 Poduri Căi Ferate se deplasează la Galaţi unde execută podul provizoriu de cale ferată de frontieră de la Giurgiuleşti - Reni, lucrare finalizată în decembrie. Aici ofiţerul este numit prin ordinul ministrului comandant al detaşamentului de 800 de militari, din toate armele, afectaţi pentru realizarea acestui obiectiv;

11.12.1947: ofiţerul este numit şeful biroului tehnic la Regimentul 2 Căi Ferate, funcţie ce o va îndeplini până în noiembrie 1950, în care calitate îşi aduce aportul la proiectarea şi construirea de noi linii de garaj la depozitele armatei ca şi la buna întreţinere şi reparare a celor existente începând de la Vatra Dornei şi până la Filiaşi; între timp, la 30 decembrie 1948 ofiţerul este avansat căpitan;

15.12.1949-03.01.1950: primeşte sarcina, din partea gl. Petruc Adrian să amenajeze o clădire în care să funcţioneze prima Şcoală de Ofiţeri de Căi Ferate, trupele de căi ferate obţinând statutul de armă. Cu mari eforturi a fost nevoit să repare în mod capital o clădire complet deteriorată aflată în curtea Şcolii de Ofiţeri de Transmisiuni de la Cotroceni, a dotat-o cu mobilier nou şi a întocmit programele de studiu pentru elevii din anul I, urmând ca cei de anul II să vină ulterior de la Rm. Vâlcea - ofiţerul fiind numit provizoriu comandant al şcolii, funcţie pe care a îndeplinit-o până la 31.01.1950 când a fost detaşat la cursul pregătitor pentru Academia din U.R.S.S., la care însă nu a putut participa din cauza multiplelor probleme pe care le avea Regimentul 2 Căi Ferate, ofiţerul îndeplinind şi funcţiile de comandant Companie Depozit, ofiţer cu probleme judiciare, ofiţer cu C.I., având şi gestiune pentru unele şantiere (a participat numai 2 săptămâni în luna iulie). Totodată a fost trimis la cursul de comandanţi de batalioane în perioada 01.02-01.05.1950;

04.11.1950-18.10.1955: ofiţerul urmează cursurile Academiei de Transporturi Militare din Leningrad. Între timp este avansat la gradul de maior la 12.08.1952;

25.11.1955: revenit în ţară, i se recunoaşte diploma de inginer şi este numit, succesiv: ofiţer cu podurile în Secţia Tehnică a Direcţie Transporturi Militare din Marele Stat Major (10.12.1955), ofiţer cu planificarea transporturilor(30.09.1959), ofiţer 1 cu probleme tehnice şi construcţii căi ferate (10.08.1961) şi şef al Secţiei Tehnice (08.11.1961);la 30.12.1962 este avansat colonel;

23.06.1973: este promovat ca locţiitor al şefului Direcţiei Transporturi şi Comunicaţii Militare din Marele Stat Major, funcţie din care a ieşit la pensie în anul 1983;.

La 29.11.1995 prin decret prezidenţial este avansat la gradul de general de brigadă în retragere. Ofiţerul a servit în armată 42 de ani din care 22 de ani având gradul de colonel şi 10 ani având funcţie de general; a depus mult interes pentru dotarea trupelor de căi ferate cu tehnică modernă, aceasta reflectându-se şi în cazul expoziţiei organizate de Ministerul Apărării Naţionale la Alexeni în anul 1967 când sectorul prezentat de arma de căi ferate şi transporturi militare a fost apreciat similar cu cel al celorlalte categorii de arme.

O activitate intensă a desfăşurat-o pentru continua ridicare a nivelului de pregătire a cadrelor din această armă aducându-şi contribuţia prin elaborarea de lucrări personale sau în colaborare cu alte cadre din care menţionăm: "Memoratorul Ofiţerului de Căi Ferate" - 622 pagini (1964); "Dicţionarul tehnic militar ilustrat" în 5 limbi (partea pentru limba rusă) - (1973); "Instrucţiuni pentru transporturile militare pe calea ferată - F1" (1959); 6 albume cu planurile de situaţie ale tuturor podurilor mari şi mijlocii de pe reţeaua C.F.R., inclusiv toate datele tehnice ale acestora, cu proiectele de distrugere şi restabilire în variante (cu aportul ofiţerilor din cadrul Serviciilor Regionale de Transporturi Militare-1960); Album cu evidenţa tuturor navelor maritime şi fluviale din economia naţională, datele tehnice ale acestora şi posibilităţi de amenajare pentru utilizarea lor la transporturile militare (1965); Album cu evidenţa şi datele tehnice ale tuturor navelor aeriene din economia naţională şi posibilităţi de amenajare pentru utilizarea lor la transporturi militare (1968); "Instrucţiuni pentru transportul de mărfuri periculoase" (1973); Manual – "Transporturi militare rutiere" (1973); Documentaţie tehnică de detaliu pentru un număr de raioane de transbordare provizorii la trecerile peste Carpaţi şi cursurile mari de apă (1975); "Instrucţiuni pentru transporturile militare OG 43" (1977). Un volum mare de muncă l-a depus pentru întocmirea materialelor şi documentelor necesare celor 32 activităţi internaţionale la care a participat în cursul anilor, respectiv la 19 consfătuiri internaţionale la nivel de ministere, 7 simpozioane internaţionale, 2 recunoaşteri tehnice pentru pregătirea comunicaţiilor, 4 aplicaţii internaţionale ale Marilor State Majore.

Pentru întreaga activitate desfăşurată de ofiţer, atât pe front cât şi la pace, i-au fost decernate prin decrete prezidenţiale 5 ordine şi 13 medalii.

Starea civilă: este căsătorit, are 1 băiat şi o nepoată, stabiliţi în Germania.

Domiciliul: Bucureşti, sectorul 1, str. Hristo Botev nr.10, ap.1; Telefon: 0213147757

 

 

 

 

 

 

 

General de brigadă (r) ing. STRĂCHINARIU ŞTEFAN TEODOR

 

Născut: la 3 iulie 1920, în municipiul Iaşi;

Părinţii: Ştefan - impiegat, şef de gară şi subinspector mişcare în regionala CFR Iaşi; mama - Ecaterina, casnică;

Studii: Liceul teoretic, secţia ştiinţifică, cu bacalaureat în 1941;

Şcoala de Ofiţeri de Geniu, sublocotenent la 1 iulie 1943;

Repere importante din activitate:

1943-1944: repartizat la Regimentul 3 Căi Ferate comandat de colonelul Panaitescu Traian şi numit comandant de pluton în compania 5 construcţii, comandată de cpt. Arsene (şi Toescu Crişan); a executat cu plutonul său lucrări de construire a căii ferate înguste uzinale Câlnic-Reşiţa, în scopul asigurării transportul direct în uzină a tehnicii evacuate de pe front pentru reparaţie sau retopire; evenimentele din 23 august 1944 îl găsesc în cadrul Batalionului de Instrucţie Recruţi dislocat la Turnişor (lângă Sibiu). A ocupat cu un pluton aeroportul Turnişor, interzicând folosirea acestuia de trupele germane, precum şi la paza şoselei Turnişor spre Siliştea;

1944-1945: împreună cu Regimentul 3 Căi Ferate şi alte subunităţi din Regimentele 1 şi 2 Căi Ferate încadrate în Grupul Operativ al Brigăzii Căi Ferate participă pe frontul antihitlerist în Compania 9 Construcţii comandată de locotenentul Eniştea Mircea (11 septembrie 1944); cele mai grele misiuni au fost pe sectoarele Nygheryhaza - Zahony şi Eghek – Tisafüred - Poroslo, cu trecere peste Tisa, în câmp deschis sub pericolul bombardamentului continuu;

1945-1948: reîntors în ţară, ofiţerul, avansat locotenent şi numit comandant de companie, participă la refacerea sectorului de cale ferată Sibiu - Podul Olt şi construcţia liniei de tramvai Sibiu (Dumbravă – Răşinari) în lungime de 5,4 km din totalul de 6,5 km.; concomitent îndeplineşte mai multe funcţii la sediul regimentului: şef birou instrucţie, şef birou tehnic şi şef serviciu armament ofiţeri;

1948-1950: la Şcoala Militară de Geniu: comandant de pluton şi de companie (mai întâi la Sibiu şi apoi la Rm. Vâlcea). Este avansat căpitan. Predă cursuri de căi ferate, geometrie, geometrie descriptivă;

1950-1951: se înfiinţează Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate de la Chitila. Este primul comandant al acesteia. În acelaşi timp este şi profesor la cursul de căi ferate;

1951-1959: este mutat în Marele Stat Major la Direcţia de Transporturi Militare în funcţia de şef al biroului pregătire de luptă; este avansat succesiv: maior în 1952 şi locotenent-colonel în 1956. Între timp, în 1954, susţine examen de stat la Academia Tehnică Militară, obţinând diploma de inginer construcţii căi ferate; predă la Şcoala Militară de Ofiţeri cursurile de construcţii căi ferate şi baraje. Este membru în colegiul redacţional al Revistei de Geniu şi Căi Ferate şi autor a numeroase articole de specialitate;

1959-1964: în comandamentul Brigăzii de Căi Ferate: şeful biroului pregătire de luptă şi apoi şeful spatelui brigăzii (locţiitorul comandantului pentru servicii). În anul 1962 este avansat la gradul de colonel;

1964-1979: este locţiitor şef de catedră şi profesor în Academia Militară la nou înfiinţata Secţie de Transporturi Militare şi Căi Ferate şi şeful acesteia; la început de 3 ani, apoi de 2 ani, învăţământul academic de transporturi şi căi ferate a dat, în acest interval de 15 ani, 5 promoţii cu 54 de absolvenţi, toţi îndeplinind în trecut şi în prezent funcţii importante de conducere în arma căi ferate şi transporturi militare;

În aprilie 1979, la cerere, trece în rezervă.

Este autorul a numeroase articole şi cursuri de specialitate feroviară. Are meritul de a fi păstrat manuscrisul memoriilor generalului Panaitescu Traian până la publicarea lor în 1995. Este un pasionat fotograf şi pictor amator, cu mai multe expoziţii personale. Colecţionar de timbre şi monezi. vechi şi rare.

Decoraţii primite în timpul carierei de 38 de ani ca militar: "Coroana României" în gradul de cavaler cu spade şi panglică de virtute militară, "Steaua României" şi Ordinul "23 August", Medalia "Victoria" a U.R.S.S. (toate pentru activitatea de arme contra armatei hitleriste), precum şi medaliile şi ordinele "Meritul Militar" - toate clasele.

Starea civilă: este căsătorit, are o fiică, doctor în medicină.

Domiciliu: Bucureşti, sector 1, bd. Gh. Magheru nr.34, sc. D, et.3, ap.12;

Telefon: 0216506184 sau 0212423266.

 

General de brigadă ing. ZAHARIA ION CRISTACHE

 

Născut: în comuna Jurilovca, judeţul Tulcea, la 18 februarie 1921;

Studii: a absolvit Şcoala primară în comuna natală, iar Liceul Matei Basarab în Bucureşti, cu bacalaureat, în anul 1941;.

A urmat Şcoala Ofiţeri Geniu în perioada 1941-1943;

Repere importante din activitate:

A fost avansat la 1 iulie 1943 la gradul de sublocotenent activ şi repartizat la Regimentul 1 Căi Ferate din Focşani;

1 august - 1 octombrie 1943: comandant pluton instrucţie în compania de instrucţie la sediul Regimentului 1 Căi Ferate;

1 octombrie 1943 - februarie 1944: comandant pluton poduri în Compania 11 Poduri din acelaşi regiment, contribuind la construcţia unor poduri de cale ferate la Scorţaru Nou şi Măicăneşti, judeţul Buzău;

1 februarie - 1 septembrie 1944: comandant pluton, compania instrucţie, în acelaşi regiment;

1 septembrie 1944 - 1 iulie 1945: comandant al Plutonului 2 Poduri, Compania 11 Poduri Căi Ferate, care a făcut parte, în acest interval de timp din Grupul operativ al Brigăzii de Căi Ferate, participând la refacerea unor poduri pe liniile de căi ferate distruse, în Ungaria, Cehoslavacia şi Austria în localităţile Solnok (Tisa), Budapesta, Vac (Cotul Dunării), Estergom (nord Cotul Dunării), Novizamke, Bratislava, Viena şi Absdorf (100 km NV Viena). Pentru aceste acţiuni a fost decorat cu Ordinul "Coroana României" cu gradul de cavaler şi panglică de virtutea militară, cu spade;

1 iulie 1945 - 1 aprilie 1947: la Marele Stat Major, Secţia a VI-a Transporturi în funcţia de dispecer şi ajutor al compartimentului transporturi operative;

Regimentul 3 Căi Ferate participă la construcţia de poduri de cale ferată la Roşiori, Băicoi (Prahova), Luduş, Căciulati (linia Căciulaţi-Snagov), Bărbăteşti şi Tulburea (Valea Jiului); în decembrie 1948 a fost avansat la gradul de căpitan, la alegere;

1 februarie 1950-1 octombrie 1950: comandant companie poduri căi ferate în Batalionul 1 Poduri Căi Ferate, fiind şi elev al Cursului de perfecţionare comandanţi batalioane de căi ferate. A construit 3 poduri pe linia Sighişoara - Odorhei. în august 1950 a fost înaintat la gradul de maior, la excepţional;

1 octombrie 1950 - 1 ianuarie 1952: comandant al Batalionului 1 Poduri Căi Ferate Aiud. În această perioadă i s-a conferit "Ordinul Muncii" cl. I-a. Unitatea a construit poduri căi ferate la Surduc Sălaj (pe Someş) şi la Luduş (pe Mureş). A realizat un poligon de poduri căi ferate pentru instruirea militarilor în perioada când efectivele nu lucrau pe şantiere;

1 ianuarie 1952 - 1958: este comandantul Şcolii Militare de Căi Ferate Chitila timp în care, integral, a susţinut şi examenul de stat de inginer în specialitatea construcţii poduri căi ferate (Academia Tehnică Militară). A predat cursul de Refacerea podurilor căi ferate. în acest interval de timp s-au pregătit 7 promoţii de ofiţeri activi şi mai multe serii de perfecţionare ofiţeri şi de recalificare şi confirmare în arma căi ferate. A realizat Poligonul de specialitate al Şcolii Militare de Căi Ferate la Chitila, pe râul Colentina. A fost avansat la gradul de locotenent colonel, la excepţional şi apoi la gradul de colonel;

1958-1961: este locţiitorul Şefului Direcţiei Transporturi din Marele Stat Major;

1961-1981: este şeful Direcţiei Transporturi şi Comunicaţii Militare. În afară de planificarea, organizarea şi executarea transporturilor şi de pregătire pentru apărare a comunicaţiilor a solicitat şi realizat Secţia de Transporturi şi Căi Ferate la Academia Militară, acţiune care a avut o importanţă mare pentru arma de căi ferate şi transporturi. De asemenea s-au obţinut 4 locuri pe an la zi pentru ofiţeri la Institutul de Căi Ferate, precum şi alte posibilităţi pentru pregătirea ofiţerilor ca ingineri la cursurile fără frecvenţă ale acestui institut. Toate aceste acţiuni au avut urmări pozitive pentru pregătirea şi perfecţionarea cadrelor din transporturi şi căi ferate contribuind la îmbunătăţirea activităţii organelor de transporturi militare şi a unităţilor de căi ferate.

In perioada 1961-1971 a fost şi Comandantul Trupelor de Căi Ferate şi Drumuri, Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare având în subordine aceste trupe. Întrucât reţeaua de căi ferate şi drumuri nu avea posibilitatea instruirii efectivelor în specialitatea de poduri provizorii a înfiinţat Şcoala de Specialitate Poduri Căi Ferate la Aiud şi Focşani şi companiile de instrucţie la unităţile de drumuri precum şi poligoanele de poduri căi ferate la Aiud şi Focşani şi poligonul poduri rutiere la Roman. Astfel s-au instruit efective în specialitatea de poduri căi ferate şi drumuri provizorii.

Companiile de poduri din şcolile de specialişti au construit o serie de poduri căi ferate provizorii în Poligonul de la Aiud, la Lipova, la Luduş şi Ilia, peste râul Mureş şi fluviul Dunărea peste braţul Arap, iar companiile de drumuri la Roman, peste râul Siret şi la Arduşat în Transilvania în timp foarte scurt, în termenele cerute de operaţiile de front. Fiecare serie de instruire a specialiştilor (două pe an) se încheia prin construcţia reală a unui pod de cel puţin 100 - 150 m, urmată de verificarea lui prin circulaţia unui convoi de locomotive.

Efectul pozitiv al acestei acţiuni s-a confirmat la restabilirea construcţiilor şi instalaţiilor feroviare distruse de inundaţiile catastrofale ce au avut loc în România.

În august 1964 a fost înaintat la gradul de general de brigadă.

În anul 1961 a publicat manualul "Refacerea podurilor de căi ferate", iar în 1988 a predat Comandamentului Trupelor de Geniu, spre tipărire, "Manualul de Refacerea Podurilor Căi Ferate", ediţia a II-a, substanţial completată şi îmbunătăţită.

În intervalul 1973-1981 a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al Comisiei centrale de containerizare care a pus bazele containerizării şi mecanizării operaţiunilor de depozitare şi încărcare-descărcare a materialelor în armată.

În funcţiile îndeplinite şi, în special, în funcţia de şef al Direcţiei Transporturi şi Comunicaţii Militare a urmărit: executarea transporturilor militare în condiţii bune şi operative; ridicarea capacităţii de transport şi viabilitatea comunicaţiilor ce interesau apărarea precum şi asigurarea stabilităţii acestora; mărirea capacităţii de restabilire şi dotarea adecvată a unităţilor militare de căi ferate, fapt confirmat de şefii armatei la Expoziţia de tehnică a armatei de la Alexeni din 1970, unde unităţile Brigăzii de Căi Ferate au ocupat locul întâi; pregătirea şi perfecţionarea cadrelor şi ridicarea conştiinţei profesionale a acestora; selecţionarea şi promovarea principală a cadrelor în funcţie potrivit pregătirii şi competenţei acestora şi nu după cererea şi influenţa solicitanţilor, avânt în vedere în primul rând interesele serviciului; cultivarea dragostei şi ataşamentului pentru arma de căi ferate şi transporturi; asigurarea condiţiilor bune de cazare şi hrănire a efectivelor pe şantiere şi în cazarmă; promovarea şi întărirea relaţiilor principale şi amiabile cu personalul Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor pe baza respectului reciproc personal, care a răspuns permanent şi operativ solicitărilor noastre; întărirea disciplinei, respectarea regulamentelor şi a respectului reciproc între şefi şi subordonaţi.

În cursul activităţii a fost decorat cu 6 ordine şi 13 medalii.

În 1981 (aprilie) a fost trecut în rezervă.

În perioada 1983-1986 a îndeplinit funcţia de şef al Comisiei Centrale de Modelism Feroviar din cadrul Federaţiei de modelism, înfiinţând a 5-a specialitate în această federaţie.

A decedat în anul 2004. Are urmaşi un băiat şi un nepot.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Căpitan (r) MIHĂILĂ ALECU IOAN

 

Născut: la 8 aprilie 1921, în comuna Mânjeşti, judeţul Vaslui.

Părinţii: Alecu şi Maria, agricultori.

Studii: Şcoala primară în comuna natală;

Cursul gimnazial în Crasna, jud. Fălciu;

Liceul Naţional Vaslui, îl întrerupe din cauza greutăţilor familiale ;

Repere importante din activitate:

1941-1944: se înscrie voluntar în Regimentul 25 Infanterie Vaslui şi merge în războiul pentru eliberarea Basarabiei, ca radiotelegrafist. După forţarea Prutului, merge pas cu pas până la Odesa (noiembrie 1941); se retrage la Vaslui, apoi urmează şcoala de cadre de la Chişinău (1942). Participă la instruirea recruţilor din contingentele 42 şi 43, iar la 20 august 1942 se prezintă la examen la Şcoala Militară de Cadre de Infanterie de la Făgăraş. Obţine examenul pentru funcţia de comandant grupă mitraliere. La 1 septembrie 1943 termină şcoala militară şi este trimis la un curs de 6 luni de comandant pluton vânători de tancuri, la Nicolaev - unde era sediul Grupului de Armate Sud (Ucraina). Participă apoi cu Regimentul 25 Infanterie la apărarea litoralului, în localitatea Oceacov (URSS). Respinşi de inamic, începând cu 30.03.1944 ocupă poziţii pe Nistru, la Krokmaz şi Olăneşti (10 km nord de Limanul Nistrului), în calitate de încheietor comandant pluton tunuri anticar şi apoi de comandant de pluton la Compania 3/Batalionul 1. După lupte grele cu tancurile ruseşti se retrage spre Chilia Veche şi Chilia Nouă, iar la 23 august 1944 se adună în Tulcea. Din tot regimentul mai erau: 1 ofiţer, 3 subofiţeri şi 24-25 de soldaţi;

1944-1945: prima misiune contra trupelor germane se duce la Cernavodă, pentru apărarea podului peste Dunăre şi oprirea navelor germane care se retrăgeau din aval; aici este rănit şi evacuat la ambulanţa Diviziei 10 Infanterie; ieşit din spital, la începutul lunii septembrie se prezintă la P.S. Regiment, în comuna Salcia (Teleorman). De aici, este repartizat la Regimentul 31 Infanterie, compania armament greu, comandant pluton tunuri antitanc. şi vânător de tancuri; participă la luptele duse pe Frontul de Vest până la 40 km sud de Praga: la Tissafolvar luptă contra unui tren blindat german care voia să scoată din staţia de cale ferată 7 vagoane de benzină; la Tisa-Inok obligă inamicul să se predea-dar va constata că sunt ruşi: confuzia s-a produs deoarece trupele române încă purtau echipament german. (au primit apoi echipament rusesc); la 23 octombrie trece Tisa, fără tunuri şi ocupă un cap de pod pe care îl apără împotriva unui contraatac cu tancuri dinspre Kecskemet. După 2 ore de lupte, capul de pod a fost salvat; subofiţerul a fost rănit şi evacuat la spitalul Frontului II Ucrainean. A fost decorat cu "Virtutea Militară" cls. a II-a; după ieşirea din spital este repartizat la Regimentul 24 Infanterie care se afla la nord de Iablonov (Cehoslovacia). Prin lupte grele, iarna, zăpada până la piept şi ger năprasnic, la 18.03.1945, cu numai 2 oameni în pluton ajunge la Zvolen. În aceeaşi zi, un proiectil îi omoară şi pe cei 2 oameni, iar subofiţerul este rănit pentru a treia oară. Este evacuat la spitalul din Mişkolţ (Ungaria); la începutul lunii aprilie se întoarce la unitate, pe care o găseşte la forţarea râului Vah. Primind misiunea realizării legăturii cu Divizia 6, la întoarcere duce lupte grele cu subunităţile inamice care încercuiseră batalionul propriu şi le pune pe fugă. Este decorat cu "Virtutea Militară" cls. I-a, cea mai mare decoraţie pentru cadrele inferioare; la începutul lunii iunie începe retragerea spre ţară, iar la 23 august 1945 face parte dintre cei care vor defila pe sub Arcul de Triumf, în Bucureşti;

1945-1955: după un curs scurt la Breaza de evidenţă a materialelor şi de şcolarizare a soldaţilor analfabeţi este repartizat la Regiunea I Militară Iaşi (Gl. Smirnov) şef birou materiale politico-culturale şi instructor la militarii analfabeţi (4 clase);.

1955-1958: este mutat dispecer la Serviciul Regional de Transporturi Militare Iaşi. În acest timp se fac eforturi mari, mai ales pentru retragerea trupelor sovietice;

1958-1974: este numit subofiţer cu probleme de gospodărie la subunitatea de la Socola, de unde în august 1974 se pensionează, cu satisfacţia datoriei împlinite, dar şi cu regrete că se desparte de un colectiv de oameni minunaţi.

După Revoluţia din Decembrie 1989, prin propuneri ale U.N.V.R, pentru faptele din război, cele 3 răni şi 2 ordine Virtutea Militară, este avansat la gradul de căpitan în retragere.

Starea civilă: căsătorit.

Domiciliu: Iaşi, str. Socola nr.17, bl.D7, sc. A, ap.14. Telefon: 0232231281

Maior (r) BEJENARIU PETREA

 

Născut: la 13 iulie 1922, în comuna Bozieni, judeţul Neamţ;

Studii: Şcoala generală, 7 clase, în Bozieni;

Şcoala Militară de Subofiţeri Activi de Artilerie, la Mihai Bravu, promoţia 1944;

Repere importante din activitate:

La vârsta de 14 ani devine copil de trupă în armata română la muzica militară a Regimentului 1 Artilerie Gardă Roman;

1941-1944: înrolat voluntar în Regimentul 4 Artilerie unitatea cu care a participat la operaţiunile militare pe frontul antisovietic, fiind succesiv curier, agent de legătură, radio-telegrafist şi telefonist, parcurgând cu unitatea un itinerar de lupte ce include Nordul Bucovinei, Basarabia, Ucraina, Crimeea, Taban-Cuban; urmează cursurile şcolii de subofiţeri, cu care participă la insurecţia armată din 23 august 1944, la absolvire fiind avansat la gradul de sergent major;

1944-1945: repartizat la Regimentul 1 Artilerie Călăreaţă Timişoara, responsabil cu armamentul şi materialele unei baterii, participă la luptele de pe frontul de vest, ajungând până în Cehoslovacia;

1945-1959: este mutat plutonier de companie reparaţii armament şi tehnică de luptă în U.M. 04699;

1959-1977: este mutat la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz, comandat de col. ing. Mărusteru Petre în funcţia de furier şef la Biroul Documente Secrete, unde s-a remarcat prin cunoaşterea foarte bună a legislaţiei în vigoare şi seriozitate în mânuirea documentelor;

La 30 iunie 1977, a fost clasat inapt serviciu militar şi trecut în pensie;

Veteran de război, a fost avansat succesiv de la gradul de sublocotenent în anul 1990 la gradul de maior în retragere;

A fost decorat de 10 ori cu ordine şi medalii.

Starea civilă: este căsătorit, nu are copii;

Domiciliu: Timişoara, str. Tapia nr. 11. Telefon 131506

 

Maior (r) DAN COSTACHE IONIŢĂ

 

Născut: la 29 septembrie 1922, în comuna Latinu, judeţul Brăila;

Părinţii: Costache şi Costanţa, agricultori, 6 copii;

Studii: şcoala generală ( 7 clase ), în comuna natală;

1936-1943: a făcut 4 ani ucenicie, restul lucrând în meseria de lăcătuş, fierar, rotar într-un atelier particular unde se făceau care, căruţe, şarete, sănii, toate cu tracţiune animală;

În aprilie 1943, este încorporat militar în termen la Regimentul de Pontonieri Brăila este selecţionat şi in urma examenului, la 1 septembrie este admis elev în Şcoala de Subofiţeri Activi din Rm. Vâlcea, pe care o absolvă la 31 august 1944 cu gradul de sergent major. În timpul evenimentelor din august 1944, participă cu şcoala la acţiuni de luptă, blocând trupele germane în Defileul Oltului, între Mănăstirea Cozia şi Podul Olt.

Repere importante din activitate:

1944-1945: tânăr subofiţer, este repartizat comandant de pluton la Regimentul 1 Căi Ferate din Focşani, de aici pleacă cu Compania 6 Construcţii pe linia de cale ferată îngustă de la Traian Sat din judeţul Brăila până la Coteşti în judeţul Vrancea, executată în totalitate de personalul militar. Apoi pleacă cu compania la Mihăileni, judeţul Trei Scaune, aici împreună cu Compania 5 din Regimentul 2 Căi Ferate se constituie în Batalionul 5 Căi Ferate comandat de Lt. col. Marinescu Danubiu, în subordinea operativă a Brigăzii de Căi Ferate şi participă la refacerea viaductului de la Caracău, distrus de trupele germane în retragere şi incendiat. Compania 5/Regimentul 2 Căi Ferate era comandată de cpt. Mihalcea, iar Compania 6/Regimentul 1 Căi Ferate de cpt. Cristea Emilian. Viaductul a fost metalic, refacerea a avut soluţia de refacere cu pod de lemn lung de 70 de m. şi cu aceiaşi înălţime. Serg. maj. Dan Ioniţă lucrează efectiv, cot la cot cu ostaşii din plutonul pe care îl comanda. La fel au procedat şi ceilalţi ofiţeri şi subofiţeri comandanţi de plutoane.

La începutul lunii mai 1945, după inaugurarea podului de cale ferată de la Caracău, efectivele de aici se retrag la Filipeştii de Pădure din judeţul Prahova şi execută lucrări de terasamente şi linii de cale ferată pentru mina de cărbuni.

1945-1947: La sfârşitul anului 1945 Batalionul .5 Căi Ferate se desfiinţează, Compania 6, în care comandant de pluton este şi serg. maj. Dan Ioniţă, trece în subordinea Regimentului 5 Căi ferate din Braşov(provenit din geniu, ca urmare a reducerii efectivelor de forţe luptătoare în baza armistiţiului ), execută lucrări în Triajul Bucureşti care fusese bombardat. In anii următori va fi comandant de pluton la Predeal (subunitate de frânari, lăcătuşi de revizie, alte meserii), dar şi reparaţii la liniile dintre staţia Braşov şi Depoul de locomotive.

1948-1949: Regimentul 5 Căi Ferate se desfiinţează, subofiţerul şi subunitatea sa trec la Regimentul 3 Căi Ferate. Acest regiment se va muta la Aiud, iar subofiţerul va participa la instruirea mai multor serii de recruţi. În perioada de mai sus participă la cursuri de pregătire pe linia apărării antichimice (Făgăraş) şi a reglării armamentului (Jegălia);

1949-1953: Regimentul 3 Căi Ferate se desfiinţează, se trece la organizarea pe batalioane. Subofiţerul rămâne la Batalionul de Construcţii Căi Ferate şi îndeplineşte funcţia de şef serviciu armament, muniţii şi chimice;

1953-1957: îndeplineşte succesiv funcţiile de casier şi şef al serviciului financiar;

1957-1963: este mutat în Batalionul de Poduri de la Bârlad (mutat la Focşani), se va denumi 137 Pod Căi Ferate, îndeplinind funcţia de plutonier de companie şi contribuie la construirea staţiei de cale ferată Constanţa, staţiilor de cale ferată călători şi mărfuri Braşov, modernizarea sectoarelor de cale ferată Medgidia - Babadag şi Făurei – Brăila - Galaţi;

1963-1969: în aceiaşi unitate este şeful depozitului armament şi muniţii;

1969-1973: îndeplineşte funcţia de şef al Biroului Evidenţă Gradaţi - Soldaţi;

1973-1974 : este comandantul plutonului mişcare tracţiune vagoane (MTV) de la Barboşi, Regionala CFR Galaţi;

1974-1978; din nou este numit plutonier de companie şi participă cu subunitatea la lucrări de modernizarea căilor ferate cu punctele de lucru la Alexeni, Adjud, Bicaz, Ghimeş, etc.

La 30 noiembrie 1978 se pensionează după mai mult de 35 de ani în serviciul armatei, cu gradul de Plutonier Adjutant. Este veteran de război şi a fost avansat onorific, succesiv, până la gradul de maior. A primit toate medaliile şi ordinele "Meritul Militar".

Starea civilă: este căsătorit, are 1 copil;

Domiciliul: municipiul Brăila, şoseaua Focşani nr.75,jud.Brăila. Telefon:0239648942

 

Locotenent colonel (r) DRAGOMIRICĂ NICOLAE VASILE

 

Născut: la 21 noiembrie 1922 în Bucureşti, cartierul Abator;

Părinţii: Nicolae şi Elisabeta, mici meseriaşi, 7 ha, au avut 4 copii;

Studii: Şcoala generală în cartier şi liceul la Colegiul Naţional" Sfântul Sava" (1934-1942);

Şcoala de Ofiţeri de Geniu din Bucureşti (1942-1944), obţinând gradul de sublocotenent;

Repere importante din activitate:

aprilie 1944-ianuarie 1948: îndeplineşte funcţia de comandant de pluton, ofiţer instructor în Batalionul de Instrucţie comandat de mr. Cernescu Nicolae din Regimentul 2 Căi Ferate. În această perioadă a participat la război între 4 octombrie 1944-15 mai 1945, cu Compania 13 Transmisiuni (comandant era cpt. Colbazi Teodor), acţionând pentru refacerea liniilor de transmisiuni de la Timişoara la Arad şi la Oradea, bombardate de nemţi;

ianuarie 1948-septembrie 1949: a funcţionat ca ofiţer subaltern în Direcţia Politică Superioară a Armatei;

septembrie 1949-noiembrie 1950: a lucrat în cadrul Regionalei Militare Cluj;

noiembrie 1950-august 1952: a fost ofiţer elev la Academia Militară din Bucureşti;

septembrie 1952 este trecut în rezervă din oficiu, cu gradul de căpitan; motivul: aşa zisa deviere de dreapta a grupului Vasile Luca - Ana Pauker;

1952-1954: a lucrat ca strungar la Electromagnetica, iar pentru un timp a fost concentrat la Brigada de Lucru Căi ferate. În funcţia de comandant de detaşament a participat la construirea podului Prieteniei de la Giurgiu şi la construirea adăposturilor antiatomice în cartierele Basarabi şi Giuleşti din capitală.

1954-1 aprilie 1986: lucrează la Căile Ferate Române, ca muncitor în eşalonul 2 RK, cu ing. Negruţă Alexandru şi apoi la eşalonul 3 RK cu picherul Nae Ion (1960-1962). După ce face şcoala de picheri se va încadra în Secţia L.2 CFR, Districtul Griviţa din Bucureşti (1962-1972). Începând din anul 1972 şi până în 1986 va lucra în Biroul Tehnic al Secţiei L.2 ca planificator, tehnician cu programarea şi urmărirea producţiei;

La 1 aprilie 1986, după 44 de ani de muncă şi multe nedreptăţi, se pensionează.

Este membru al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, filiala Mareşal Prezan a sectorului 2 Bucureşti.

Starea civilă: este căsătorit, are un copil şi o nepoţică:

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 2,str. Măgura Vulturului nr. 51, bl.116, sc. B, et.1, ap.50, Telefon 2506037.

 

Colonel HUDIC FILIP GEORGES-HENRY

 

Născut: la 4 mai 1923, în Bacău;

Părinţii: Filip - inginer şi Ana-Mercedes; au avut1 copil;

Studii: Şcoala primară şi liceul în Bacău;

Liceul "Ferdinand I" din Bacău cu bacalaureatul în anul 1942;

1942-1944: Şcoala de Ofiţeri de Geniu din Bucureşti;

Repere importante din activitate:

15 aprilie 1944-mai 1945: sublocotenent, repartizat la Batalionul 3 Pontonieri Râuri, corp aparte din Bacău, comandant de companie; în zona Galaţi, la Cotu Lung, peste râul Siret, a executat pod de vase şi drumuri de acces pentru evacuarea trupelor şi bunurilor de pe frontul din Basarabia şi la Iaşi, precum şi asigurarea pazei acestui obiectiv asupra acţiunilor aviaţiei ruseşti; retras la Slătioara, din cauza aproprierii frontului, construieşte poduri de vase peste râul Olt, paralel cu cel de cale ferată; bombardat în repetate rânduri de aviaţia americană şi refăcut de fiecare dată.

Mai-octombrie 1945: este mutat la Batalionul 1 Pază Căi Ferate Iaşi, comandant de companie la Bacău şi asigură paza lucrărilor de artă pe sectoarele Adjud - Paşcani; Roman - Buhăieşti şi Bacău - Piatra Neamţ;

1945-1946: la Regimentul 1 Căi Ferate Focşani-comandant de companie cu sediul la Galaţi. Lucrează la staţia de transbordare Galaţi - Brateş; reparaţii, întreţineri; (ecartament larg şi normal).

1946-1951: la Regimentul 2 Căi Ferate Chitila - comandant Companie Aprovizionare şi Transport şi adjutantul comandantului de regiment. A fost apoi adjutant ofiţer cu cifru şi comandant de companie în acelaşi timp;

1951-1957: în comandamentul Brigăzii de Căi Ferate sub comanda generalului Adrian Petruc este şeful biroului mobilizare şi adjutantul comandantului;

29 octombrie 1957: trece în rezervă, ca urmare a unui conflict cu fostul şef al secţiei politice - col. Cojocaru Vasile şi a unei presupuse participări la acţiuni legionare;

1958-1983: la I.C.M.4 - şef de lot. Execută Polivalenta, blocuri de locuinţă în cartierele Tei şi Colentina; va fi şef de şantier la ICRAL Pajura, apoi aceeaşi funcţie la ICRAL Vitan şi ICRAL Herăstrău până la pensionare.

A fost căsătorit, soţia medic-decedată în anul 1975, recăsătorit-a doua soţie jurist, fără copii în ambele mariaje;

A decedat în anul 2001, înmormântat în Cimitirul Militar Ghencea.

 

 

 

 

Colonel ing. MARINESCU ION GHEORGHE

 

Născut: la 20 noiembrie 1923, în comuna Sineşti, judeţul Olt;

Părinţii: Ion şi Constanţa, agricultori, 30 ha, au avut 4 copii;

Studii: Şcoala primară în comuna natală între anii 1930-1934; studiile secundare la Liceul teoretic "Radu Greceanu" din Slatina, cu bacalaureatul ştiinţific în iunie 1942;

În septembrie 1942 intră prin concurs la Şcoala de Ofiţeri activi de Geniu din Bucureşti, după absolvirea anului I, ca urmare a rezultatelor bune, a fost trimis pentru continuarea studiilor în Germania;

Repere importante din activitate:

Între 10 iunie 1943 şi 20 august 1944 a fost încadrat în plutonul de elevi /Batalionul 2 Căi Ferate din Fürsteenwalde-Spree care pregătea ofiţeri pentru trupele de căi ferate germane; a executat şi un stagiu de 3 luni pe front, la Bolgrad, în Basarabia, având sub comandă o grupă de militari feroviari germani;

După 23 august 1944 revine la Şcoala de Ofiţeri de geniu, fiind încadrat în plutonul elevilor de anul II. A fost avansat sublocotenent în 1945, dar cu vechimea din 15 aprilie 1944 (data avansării promoţiei cu care începuse şcoala în 1942);

15 martie-octombrie 1945: ca tânăr sublocotenent, este repartizat la Regimentul 2 Căi Ferate Chitila, în Compania 12 Poduri căi Ferate (comandant cpt.(r) Ion Blănaru), iniţial comandant de pluton, apoi comandant de companie. A executat podul de cale ferată peste râul Putna, la Boţârlău, pe linia de cale ferată Făurei - Tecuci (grindă Kohn de 36 m.l. demontabilă din dotarea companiei şi 2 deschideri din grinzi dublu T nituite). Lungimea podului = 80 m.l;

În octombrie 1945 Compania 12 se retrage la sediul Regimentului .2 Căi Ferate din Chitila. Are loc o reorganizare prin care Companiile 11 şi 12 Poduri se unesc şi alcătuiesc Compania 6 Poduri Căi Ferate sub comanda căpitanului Laurenţiu Cristescu.

15 decembrie 1945-31 mai 1947 : încadrat comandant de pluton în Compania 6 Poduri Căi Ferate cu punct de comandă la Ulmeni Sălaj, a participat la refacerea podului c.f. peste râul Someş distrus de trupele germano-ungare în retragere; podul avea lungimea de 206 m, pe palei din piloţi de lemn, cu grinzi nituite dublu T şi grinzi laminate. Gata la 31 mai 1947;

31 mai 1947-1 iunie 1948 : se deplasează cu Compania 6 Poduri la Satu Mare. La 1 septembrie 1947 este numit comandant de companie (fusese avansat locotenent); a organizat şi condus lucrările de refacere a podului de cale ferată peste Someş; lungimea totală a podului de 218 m.l. Suporţii au fost din beton, iar grinzile au fost tip MAN de 45 m.l., cu zăbrele şi laminate sau nituite. Podul a fost inaugurat la 1 iunie 1948;

iunie 1948-septembrie 1949; cu Compania 6 Poduri Căi Ferate revine la Ulmeni Sălaj unde conduce refacerea definitivă a podului refăcut provizoriu anterior. Compania 6 Poduri Căi Ferate se retrage la sediul Regimentului 2 Căi .Ferate; are loc organizarea pe batalioane a Brigăzii de Căi Ferate. Pe nucleul acestei companii se înfiinţează Batalionul 6 Poduri care se mută la Oradea. Comandantul Batalionului este maiorul Dinu Gheorghe, iar lt.maj. Marinescu Gheorghe este încadrat inginer de batalion;

1950-1952 : este detaşat la Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate, la Chitila - instructor şi profesor pentru cursurile de Rezistenţa Materialelor şi Poduri Căi Ferate. Pentru aceleaşi cursuri a fost încadrat profesor la Şcoala de Maiori organizată de Brigada de Căi Ferate la sediul fostului Regiment 2 Căi Ferate Chitila; a asigurat pregătirea a 115 ofiţeri de căi ferate, cei mai mulţi asigurând conducerea organelor de transporturi militare şi trupelor de căi ferate până în deceniul IX;

La 13 iunie 1952, pentru cauze politice (şcoală în Germania, părinţii chiaburi-30 ha) este trecut în rezervă;

1952-1958: este angajat la Institutul de Proiectări pentru Utilaje de Construcţii. În 1958 susţine examen de diplomă de inginer la Institutul de Căi Ferate - facultatea de locomotive.

1958-1970: în subordinea Ministerului Construcţiilor de Maşini, şef serviciu livrări complexe de linii tehnologice a fabricilor de ciment: 52 în ţări străine şi multe în ţară - Granitul, Mintia, Medgidia, Bicaz, Fieni, Bârseşti, Câmpulung; coordonează proiectarea şi livrările de utilaje pentru Întreprinderea de Prefabricate Granitul care a turnat cea mai mare parte a componentelor pentru construcţii din Bucureşti şi ţară. În trim. IV 1969 întocmeşte documentaţia de fundamentare pentru înfiinţarea Întreprinderii de Comerţ Exterior UzinExportImport care ia fiinţă la 1 ianuarie 1970 prin Hotărâre a Consiliului de Miniştri;

1970-1983: consilier la UzinExportImport, cu dublă subordonare: Ministerul Construcţiilor de Maşini şi Ministerul Comerţului Exterior, pentru exportul de Fabrici de Ciment.

Este pensionat în noiembrie 1983.

A decedat la 6 octombrie 2005. Are ca urmaş o fiică.

 

Colonel (r) ing. NEGRUŢĂ DAMIAN ALEXANDRU

 

Născut: la 28 august 1921, în comuna Berezlogi, jud. Orhei;

Părinţii: Damian şi Evdochia, ţărani, 8 ha pământ, au avut 9 copii;

Studii: Şcoala primară în comuna natală;

absolvă Liceul "Vasile Lupu" din Orhei (1932-1940);

după 2 ani la Politehnica "Gh. Asachi" din Cernăuţi şi Iaşi, urmează Şcoala de Ofiţeri de Geniu din Bucureşti (1942-1943);

după absolvirea anului I la Şcoala de Ofiţeri de G.eniu este trimis şi urmează Şcoala de Ofiţeri Căi Ferate în Germania (1943-1944) şi execută 3 luni practică la comandă, pe front, în Basarabia;

după evenimentele din 23 august 1944, revine la Şcoala de Ofiţeri de G.eniu pe care o absolvă în martie 1945 şi este avansat sublocotenent cu vechime din aprilie 1944 (odată cu seria care începuse şcoala în 1942);

Repere importante din activitate:

1945-1946: tânărul sublocotenent este repartizat la Regimentul 3 Căi Ferate din Sibiu, dar care avea subunităţi dispuse pe căile ferate de la Szolnok la Bratislava. Va fi numit comandant de pluton în Compania 7 Construcţii, din batalionul comandat de lt.col. Petruc Adrian; a participat la refacerea liniilor ferate de pe calea ferată Szolnok-Budapesta, triajul Budapesta şi pe linia de cale ferată spre Bratislava; revine de pe front la Şelimbăr şi participă la instruirea efectivelor;

1946-1947: este mutat la Centrul de Instrucţie Geniu de la Rm. Vâlcea, ca instructor - comandant de pluton;

1947-1948: în Regimentul 2 Căi Ferate, comandant de pluton şi ofiţer cu arta şi sportul;

ian-aprilie 1948: în Regimentul de Gardă, comandant de pluton şi comandant la compania depozit.

1948-1949: revine în Regimentul 2 Căi Ferate, la cerere, comandant de companie şi în serviciul tehnic al unităţii;

1949-1950: după organizarea pe batalioane a Brigăzii de Căi Ferate, este şeful biroului mobilizare la Batalionul 6 Poduri Căi Ferate dislocat la Oradea;

1950-1952: este mutat la Batalionul 4 Căi Ferate din Chitila în funcţia de Adjutant Superior (nu era pe atunci funcţia de şef de stat major); cdt. batalion lt.col. Chivu Traian. În iunie 1952, pentru motive politice (şcoala militară în Germania, socrii-chiaburi-30 ha) este trecut în rezervă cu gradul de căpitan;

1952-1954: meseriaş cale şi apoi normator la Eşalonul 2 R.L. pe linia Bucureşti - Roşiori;

1954-1962: este şeful Eşalonului 2 din Secţia L.R. Bucureşti; în 1962, absolvă Institutul Construcţii Căi Ferate şi obţine diploma de inginer (curs f.f.);

1963-1968: inginer la Biroul Tehnic din Secţia L.R.1 Bucureşti;

1968-1969: şef secţie adjunct la L.R.1. Bucureşti, şeful secţiei a fost ing. Bănuţă;

1969-1982: inginer principal în Direcţia Linii Bucureşti;

În anul 1982 este pensionat; este veteran de război.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 fete şi 2 nepoţi.

Domiciliu: Bucureşti, sector 1, Bd Ion Mihalache nr. 158, bl. 4, sc. E, et. 3, ap. 143 Telefon: 6652300

 

 

 

Colonel ing. POPOVICI NECULAI DUMITRU

 

Născut: la 26 august 1922, în municipiul Botoşani;

Părinţii: Nicolae şi Eleonora;

Studii: Liceul teoretic "A.T. Laurean" din Botoşani, în 1942;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, la 15 aprilie 1944;

Institutul de Căi Ferate - Facultatea de Construcţii - Secţia Poduri şi Tuneluri (1951-1955).

Repere importante din activitate:

1944-1945: ca elev plutonier-adjutant şi apoi sublocotenent este încadrat comandant de pluton în Regimentul 1 Căi Ferate în Compania 7 Construcţii cu sediul la Iaşi; participă la pregătirea pentru distrugere a staţiilor de cale ferată Iaşi şi Podu Iloaiei, a podului din apropiere şi altele; în continuare asigură dispozitivele de distrugere a podurilor de peste Siret de la Roman şi peste Trotuş de la Goiasa (pe linia de cale ferată Adjud - Ciceu); în perioada mai-august participă la instruirea recruţilor, la sediul regimentului dislocat în Urecheşti şi Ciorăşti din judeţul Vrancea;

august 1944-aprilie 1945: în Compania 6 Construcţii Căi Ferate participă la terminarea lucrărilor la viaductul Caracău de pe linia Ghimeş-Ciceu (cu suporţi din lemn), apoi execută linia de cale ferată îngustă din Filipeştii de Pădure (la mina Palanca);

aprilie-iunie 1945: este mutat în Compania 11 Poduri Căi Ferate din Regimentul 1 Căi Ferate care făcea parte din Grupul Operativ al Brigăzii Căi Ferate şi care acţiona în Austria; execută în apropiere de Viena, refacerea podului peste râul Taya, la nord de localitatea Laa şi ulterior refacerea liniei de cale ferată Deutch - Vagraam până la jumătatea lunii iunie, când revine în ţară;

1945-oct.1946: în ţară este cazat la Tg. Ocna jud. Bacău, pentru organizarea de pace. Apoi, cu Batalionul 1 Construcţii al Regimentului 1 Căi Ferate, dispus în acelaşi oraş, participă la refacerea şi întreţinerea sectorului de cale ferată Adjud - Ciceu şi refacerea podului de la ieşirea nord Comăneşti; preia comanda Companiei 3 Telecomunicaţii Feroviare cu sediul la Buzău şi execută refaceri şi construcţii linii noi de telefonie-telegrafie în zonă;

0ct.1946-1947: după desfiinţarea Regimentului 1 Căi Ferate este încadrat în Compania 7 Construcţii Căi Ferate din Regimentul 2 Căi Ferate la Roşiori de Vede şi participă la construirea liniei Bucureşti - Craiova;

martie-octombrie 1947; trece la Detaşamentul de Lucru Căi Ferate Craiova şi execută depoul de locomotive din localitate;

1947-1949: este mutat în Regimentul 6 Pionieri din Alba Iulia în funcţia de comandant de companie şi de batalion;

mai 1949-dec.1950: în Batalionul de Căi Ferate Aiud, la compania instrucţie, comandantul acesteia; în timpul practicii productive, a participat la executarea refacţiei în zona Săvârşin, staţia şi triajul Simeria, apoi linia Simeria - Hunedoara şi staţia nouă din acest oraş;

1951-1955: urmează, la zi, cursurile Institutului de Căi Ferate; obţine titlul de inginer;

1955-1981: este încadrat la Academia Militară, Facultatea Tehnică Militară, catedra tehnică de geniu; este, pe rând, lector superior, locţiitor şef catedră şi profesor, timp de 26 de ani; predă cursuri tehnice la 19 promoţii de ofiţeri ingineri de geniu şi construcţii, ofiţeri de comandă şi stat major de geniu şi de căi ferate;

În martie 1981, trece în rezervă, cu drept de pensie, dar va mai lucra până în 1987, ca inginer principal - cercetător în Institutul de Cercetări şi Proiectări Tehnologice în Transporturi, secţia Construcţii căi Ferate.

A fost căsătorit, are urmaşi 2 copii şi 2 nepoţi.

A decedat în aprilie 2002 şi este înmormântat la cimitirul Sf. Vineri Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

Colonel (r) ing. RADU CÂRSTEA ION

 

Născut: la 20 august 1922, în oraşul Costeşti din judeţul Argeş;

Părinţii: Cârstea şi Maria, gospodari de frunte ai localităţii;

Studii: şcoala primară a fost făcută în localitatea natală;

Liceul teoretic ( 8 clase şi bacalaureatul ) la Liceul Militar "D.A.Sturza"din Craiova;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, 2 ani, în Germania, 1942-1944; stagiu de front în Rusia şi Koblentz;

Curs de comandanţi de companii, la Şcoala de Ofiţeri de Geniu, 1951;

Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale din Institutul de Construcţii Bucureşti, 1960;

Repere importante din activitate:

În iulie 1944, la revenirea din Germania, este numit comandant de pluton în Şcoala de Ofiţeri de Geniu;

1944-1946: este comandant de pluton şi apoi de companie în Batalionul Pionieri din Alba Iulia şi în Regimentul de Pionieri din aceiaşi localitate;

1946-1948: numit comandant de companie la Roşiori de Vede, aparţinând de Regimentul 3 Căi Ferate de la Sibiu; împreună cu o companie, comandată de locotenentul Zaharia Cristache, de la Regimentul 2 Căi Ferate, execută lucrări de definitivare a noii linii de cale ferată Bucureşti - Craiova; după terminarea lucrărilor aici, în 1947, este mutat cu şantierul la Telciu, unde participă la construire liniei de cale ferată Salva - Vişeu. Cu un efectiv de 2000 de oameni, proveniţi din unităţi de alte arme din ţară, împreună cu comandanţii lor, execută lucrări de terasamente şi sprijiniri; de aici naşul său de cununie, colonelul Tisescu Gheorghe, care era comandantul Regimentului 3 Căi Ferate, îl trimite la Simeria pentru a îndrepta unele nereguli ce avuseseră loc;

În 1948; comandant de companie în Centrul de Instrucţie al Armatei;

1948-1949: comandant de companie elevi, în Şcoala de Ofiţeri de Geniu, Bucureşti;

1949-1951: şef de birou la Centrul de Instrucţie al Geniului;

1951-1953: după terminarea cursului de pregătire, cu gradul de căpitan, este numit profesor în catedra de poduri militare la Şcoala de Ofiţeri de Geniu, la Râmnicu Vâlcea;

La 17.06.1953, prematur şi abuziv, din considerente politice (şcoala în Germania şi frate preot, deţinut politic) este trecut în rezervă.

Umilit şi marginalizat social, stigmatizat , cu viaţa mutilată şi destinul spulberat, dar nu înfrânt, ofiţerul va lua viaţa de la cap: se înscrie la Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale, pe care o absolvă în 6 ani de cursuri serale şi la fără frecvenţă, în paralel lucrând la diferite institute de proiectări, pentru a-şi întreţine familia. Timp de 30 de ani a proiectat şi realizat structurile de rezistenţă a numeroase obiective de locuit, sociale şi industriale.

Starea civilă: este căsătorit, are o fiică şi o nepoată;

Domiciliul: Bucureşti, sectorul 1, Calea Dorobanţilor nr.168, bl.15,sc.C, ap.109;

Telefon: 0212309708

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Colonel (r) STOEAN ALEXANDRU GHEORGHE

 

Născut: la 17 martie 1923, în municipiul Bucureşti;

Părinţii: tata - funcţionar public, mama - casnică, au avut 3 copii;

Studii: Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti, cu bacalaureatul în 1942;

1942-1944: Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu din Bucureşti. Avansat sublocotenent la 15 aprilie 1944;

Repere importante din activitate

mai 1944-sept.1944: repartizat iniţial pentru frontul de la Iaşi, prin ordin al Marelui Stat Major ofiţerii activi şi în rezervă din promoţia 1944 sunt scoşi din unităţile operative şi opriţi la instruirea recruţilor 1945,iniţial în Regimentul 5 Pionieri Focşani, apoi la Moreni, judeţul. Prahova; în timpul evenimentelor din 23-30 august a participat la dezarmarea unităţilor germane din zonă;

oct.1944-august 1945: încadrat comandant de pluton într-o companie a Batalionului 35 Pionieri se deplasează în zona de operaţii a Armatei 1. Execută misiuni de refaceri drumuri şi poduri: construcţii rampe în staţii de cale ferată deminări de drumuri şi poduri pe direcţiile de acţiune ale Armatei 1 în Ungaria şi Cehoslovacia (Slovacia, Moravia, Boemia) până la vest de oraşul Brno; după 8 mai este dislocat în localitatea Vonau (Vaclav) din Boemia executând deminări şi lucrări de refacere a comunicaţiilor; între 15 iunie-15 august unitatea se deplasează în marş spre ţară, la sediul Regimentului 5 Pionieri de la Moreni;

sept.1945-dec.1947: timp de un an este încadrat în funcţia de şef aprovizionare la Batalionul 4 Lucru Iaşi, care deservea Comisia de Armistiţiu. apoi este încadrat la Biroul de repatriere a prizonierilor de război din Comandamentul Teritorial Putna din Focşani. Avansat la gradul de locotenent; în perioada aprilie-decembrie 1947 îndeplineşte funcţiile de adjutant al comandantului Regimentului 5 Pionieri, şef al biroului financiar şi comandant de companie în cadrul aceluiaşi regiment;

1948-1951. este mutat, la cerere, la Regimentul 2 Căi Ferate îndeplinind funcţii de comandant companie construcţii căi ferate, comandant companie telecomunicaţii feroviare şi şef birou financiar;

1951-1958: încadrat în Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate, unde îndeplineşte funcţiile de comandant companie (5 luni a girat comanda şcolii) şi şeful ciclului tactic contribuind la pregătirea a 6 promoţii de ofiţeri activi de căi ferate; avansat la gradul de căpitan în august 1951 şi maior în august 1955;

1958-1960: după desfiinţarea şcolii Militare de Ofiţeri Căi Ferate, se înfiinţează Secţia Căi Ferate la Şcoala Militară de Ofiţeri de Radiolocaţii unde este lector asigurând pregătirea a încă 2 promoţii de ofiţeri activi de căi ferate; în septembrie 1959 este avansat la gradul de locotenent-colonel;

1960-1963: prin desfiinţarea şcolii de Ofiţeri Radiolocaţie, nucleul de căi ferate (cadre, ofiţeri elevi şi elevi) se mută la Rm. Vâlcea, apoi la Sibiu (mai 1961) unde îndeplineşte funcţia de lector şi lector şef pentru arma căi ferate în catedra de geniu a şcolii de Ofiţeri "Nicolae Bălcescu"; a pregătit promoţia 1962 a ofiţerilor activi de căi ferate; făcând naveta, a predat cursuri de specialitate pentru ofiţerii de căi ferate de la Centrul de Instrucţie al Armelor Întrunite Făgăraş;

1963-1965: este numit lector şef pentru căi ferate la catedra militară a Institutului Politehnic Bucureşti;

1965-1969: este numit comandantul cursurilor de perfecţionare a ofiţerilor de căi ferate şi al subunităţii-şcoală ofiţeri căi ferate în rezervă ce au fost înfiinţate la Chitila; în august 1966 este avansat la gradul de colonel;

1969-1972: se înfiinţează Centrul de Instrucţie al Serviciilor Armatei în cazarma Chitila, care include Cursurile şi subunităţile-şcoală de căi ferate. Îndeplineşte funcţia de locţiitor al comandantului pentru arma căi ferate;

1972-1981: prin trecerea trupelor de căi ferate în subordinea Comandamentului Geniului, nucleul de căi ferate, în organizarea avută la Chitila trece la Centrul de Instrucţie al Geniului de la Cernica. Este locţiitorul comandantului Centrului de Instrucţie al Geniului; asigură pregătirea prin cursuri de comandanţi de companie şi comandanţi de batalioane a tuturor ofiţerilor activi din arma căi ferate şi a peste 1000 absolvenţi ai facultăţilor de căi ferate care au devenit cadre militare de rezervă.

În anul 1981 este trecut în rezervă, cu drept de pensie, după aproape 40 de ani de serviciu militar, din care 33 neîntrerupţi în slujba armei de căi ferate.

Starea civilă: este căsătorit, nu are copii.

Domiciliu: Bucureşti, sector 5, str. Dr. Dimitrie Drăghicescu nr.16, et.2. Telefon: 4103015

 

Colonel (r) STANCU FLOREA MARCEL

 

Născut: la 22 octombrie 1923 în oraşul Craiova, judeţul Dolj; mutat cu familia în Iernuţ, fostul judeţ Târnava Mică, azi judeţul Mureş;

Părinţii: tata Florea - inspector financiar, mama Maria-casnică;

Studii: Şcoala primară în Iernuţ, liceul la Turda - cu bacalaureatul în 1942;

1942-1945: după un an la Facultatea de Matematică din Timişoara, urmează Şcoala de Ofiţeri de Geniu din Bucureşti pe care o absolvă în 1945;

Repere importante din activitate:

1945-1946: a primit gradul de sublocotenent şi repartizat la Batalionul 1 Pionieri Munte din Aiud. La puţin timp, din ordinul ruşilor, Corpul de Munte a fost desfiinţat, iar ofiţerul este numit la Regimentul 5 Căi Ferate din Braşov. În funcţia de comandant de pluton va repara podurile de pe linia de cale ferată Ciocmani - Jibou, împreună cu Secţia 9 Poduri. Regimentul a fost desfiinţat în anul 1946.

1946-1948: este numit comandant de companie la Regimentul 3 Căi Ferate şi participă la instruirea efectivelor şi a şcolilor de gradaţi, dar şi la executarea unor importante lucrări, astfel: refacerea podului de la Luduş de peste râul Mureş, unde lucra în ture de 12 ore în schimb cu compania comandată de cpt. Zaharia Cristache; apoi consolidează podul de la Voila, peste râul Olt, pentru a permite trecerea tancurilor în cadrul manevrelor ce se desfăşurau în zonă; în continuare este mutat la Coşlariu, unde va organiza depozitul de materiale de căi ferate; pentru 6 luni este trimis pe lângă Comisia Româno-Sovietică de la Sighet unde execută lucrări de retrasare a frontierei;

1949-1956: Regimentul 3 Căi Ferate, mutat la Aiud, se reorganizează şi ia fiinţă Batalionul 1 Poduri, în care ofiţerul este comandant de companie şi reface mai multe poduri în Ardeal şi în Muntenia, printre care şi cel de la Căciulaţi pe linia Bucureşti - Urziceni; din 1952 îndeplineşte funcţia de şef de stat major al Batalionului 1 Poduri Căi Ferate (comandant era maiorul Câmpeanu Eugen);

1956-1958: este mutat la Timişoara, unde înfiinţează şi organizează Batalionul 186 Căi Ferate pentru zona Banat (cel care va fi mutat la Săcălaz);

1958-1960; revine la Aiud şi este numit comandantul Batalionului 553 Construcţii Căi Ferate; se construieşte linia dublă Câmpia Turzii-Cluj;

1960-1966: este mutat din nou la Timişoara şi numit şeful Serviciului Transporturi Militare pe lângă Regionala CFR;.

1966-1973: este mutat la Galaţi şi înfiinţează Batalionul 332 Construcţii pentru construirea Combinatului Siderurgic şi a reţelei de căi ferate adiacente;

1973-1981: este mutat la Bucureşti, la Poligonul experimentări căi ferate al D.Tp.C.M;

În 1981 este pensionat, după ce a cutreierat aproape toată ţara cu familia şi a servit arma căi ferate aproape 40 de ani.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii şi 2 nepoţi.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 6, bd. Iuliu Maniu nr.13 B, bloc R2, sc.1, et.2, ap.18, Telefon: 4103534.

 

 

 

 

Colonel ing. GUDUMAC VALENTIN

 

Născut: la 27 februarie 1925, în Lipnic, judeţul Soroca;

Părinţii Samuel- mecanic locomotivă şi Olga; au avut 3 copii

Studii: Liceul Militar "Regele Ferdinand" din Chişinău, absolvit la Craiova în 1944 (evacuat după ocuparea Basarabiei);

Şcoala de Ofiţeri de Geniu; 1946, cu gradul de sublocotenent;

Facultatea de Construcţii Feroviare, Drumuri şi Poduri, în 1961;

Repere importante din activitate:

1946-1949: la Regimentul 6 Pionieri de la Alba Iulia, în funcţia de comandant pluton.; execută poligonul de aplicaţii şi trageri de la Cincu aparţinând Centrului de Instrucţie al Infanterie de la Făgăraş;

 1949-1950: selecţionat pentru Academia de Transporturi Militare de la Leningrad. Execută curs pregătitor de limbă rusă şi urmează cursurile un an. Apoi este oprit în ţară deoarece se descoperise că provine din Basarabia;

1950-1952: este numit comandant de companie căi ferate în Batalionul 306 Căi Ferate Chitila; construieşte digurile şi calea ferată a noului port militar de la Mangalia; apoi circa 10 km cale ferată de la staţia Mija la depozitul armatei din apropiere (judeţul Dâmboviţa);

1952-1958: în Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare va fi un timp translator de limbă rusă pe lângă consilierul sovietic, apoi la secţia materiale (coleg cu căpitanul Grigoraş Nicolae); urmează la f.f. Facultatea de Construcţii Feroviare, Drumuri şi Poduri;

1958-1968: la Comandamentul Aviaţiei şi Apărării Antiaeriene, este şeful Biroului Transporturi Militare.

1968-1974: mutat la Centrul de Instrucţie al Serviciilor de la Chitila, apoi la Centrul de Instrucţie al Geniului de la Cernica îndeplinind funcţia de lector şi lector şef pentru grupele de ofiţeri de la cursurile de perfecţionarea pregătirii cadrelor militare de căi ferate (comandanţi de companie şi de batalioane) şi la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă căi ferate (inginerii de căi ferate);

În 1974 se îmbolnăveşte. Este spitalizat şi, pe motive medicale, este trecut în rezervă cu drept de pensie militară;

A fost căsătorit, are urmaşi o fiică şi o nepoată stabilite în Suedia.

A decedat în anul 2001, în Bucureşti.

 

Colonel (r) SIMION DAVID ADRIAN

 

Născut: la 29 august 1924, în municipiul Iaşi.

Părinţii: David- asistent medical şi Elena; au avut 2 copii;

Studii: Liceul teoretic la Iaşi, cu bacalaureatul în anul 1944;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, în anii 1944-1946;

La 23 august.1944:-Şcoala de Ofiţeri de Geniu se afla evacuată la Găieşti. În noaptea de 22/23 august, a executat misiunea de a captura cadrele militare germane ce încadrau şcoala şi de a apăra Atelierele de Reparaţii Auto al Armatei evacuate aici. Au fost deseori survolate şi mitraliate de aviaţia germană

Repere importante din activitate:

1946-1947: după absolvirea şcolii, tânărul sublocotenent a fost repartizat la Regimentul 7 Pionieri din Lipova (judeţul Arad). A participat la lucrări de deminare în mai multe localităţi din Transilvania; Regimentul 7 Pionieri este desfiinţat (ca şi Şcoala de Ofiţeri de jandarmi), pentru a face loc unei unităţi de tancuri sovietice).

1947-1949: este încadrat în Regimentul 3 Căi Ferate Sibiu, care în vara anului1948, se va muta la Aiud. Ofiţerul a participat la refacerea liniilor de cale ferată şi a lucrărilor de artă din Transilvania. Printre acestea este podul de cale ferată de peste râul Mureş de la Cuci, pe linia Războieni - Târgu Mureş, unde au mai lucrat şi ofiţerii Zaharia Cristache şi Stancu Marcel.

1949-1956: se desfiinţează Regimentul 3 Căi Ferate şi se trece la organizarea pe batalioanele de poduri, construcţii şi exploatarea căi ferate. Ofiţerul este numit în Batalionul 488 Exploatare Căi Ferate, care s-a mutat la Braşov; în funcţia de comandant de companie, asigură cu personal calificat (acari, frânari, manevranţi, mecanici de locomotivă şi fochişti, impiegaţi de mişcare) secţiile: Braşov - Teiuş; Braşov - Sibiu; Braşov - Miercurea Ciuc; Braşov - Predeal; timp de 2 ani, a ocupat funcţia de şef al Biroului Pregătirii de Luptă (B.O.P.L.), ocupându-se de instruirea militarilor în toate specialităţile necesare căii ferate.

1956-1963: mutat la Serviciul Regional de Transporturi Militare Timişoara. În funcţia de şef al Biroului Tehnic, lucrează la întocmirea proiectelor pentru distrugerea şi refacerea tuturor lucrărilor de artă de pe raza regionalei; de asemenea, a executat o amplă documentare cu starea căilor de comunicaţii feroviare şi asigurarea rezervelor necesare la război;

1963-1968: ofiţerul este numit inginer şef la Batalionul 171 Căi Ferate din Braşov. Toate lucrările care le executau militarii erau plătite de către beneficiari, ceea ce a impus introducerea unei evidenţe serioase a tot ceea ce făceau subunităţile: unităţile de căi ferate se autogestionau pe baza banilor încasaţi pe lucrările executate;

1968-1971: este numit şeful nou înfiinţatului Serviciu Regional de Transporturi Militare Galaţi; a fost muncă grea pentru înfiinţarea unităţii, dar şi satisfacţia de a fi mai mult timp cu familia şi de a avea funcţie de colonel (gradul următor).

În anul 1971: pe motive de sănătate, este pensionat. Este veteran de război.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii-ambii ingineri.

Domiciliu: Galaţi, str. Regimentului, nr.11, bl.E.7, etaj.2, ap.69. Telefon: 0236430465.

 

REPERE ISTORICE ( II )

Evoluţia postbelică a armei căi ferate şi transporturi militare

 

1946 – La 15 martie Brigada de Căi Ferate revine la organizarea pe regimente;

1946 – Regimentele 1, 4 şi 5 se desfiinţează;

1949 – La 1 august Secţia IX Transporturi se transformă în Secţia Centrală de Comunicaţii Militare, Delegaţii MApN de gară se transformă în Servicii Regionale de Transporturi pe Căi Ferate Bucureşti, Iaşi, Braşov, Cluj, Craiova, Timişoara şi 24 Secţii de Mişcare în principalele staţii CF;

1949 – La 16 august Brigada se organizează pe batalioane. Din Regimentul 2 Căi Ferate iau naştere : Batalionul 2 Exploatare Chitila, Batalionul 4 Construcţii Căi Ferate Cernele, apoi la Piteşti (se desfiinţează în 1962), Batalionul 6 Poduri Căi Ferate Bârlad, apoi la Buzău, Bârlad, Focşani. Din Regimentul 3 Căi Ferate iau naştere: Batalionul 1 Poduri Căi Ferate Aiud, Batalionul 3 Exploatare Braşov, Batalionul 5 Construcţii Căi Ferate Aiud (se desfiinţează în 1962);

1950 – Prima promoţie de ofiţeri de căi ferate în cadrul Şcolii Tehnice de transmisiuni;

1950 – În septembrie se înfiinţează prima Şcoală de Ofiţeri de Căi Ferate, la Chitila; începând din 1953 aici se vor pregăti şi ofiţerii topografi;

1951 – La 1 iulie Secţia Centrală de Comunicaţii Militare se transformă în Direcţia Transporturi Militare;

1951 – Cursurile de calificare în arma căi ferate (cu durata de 2 ani) şi Cursurile de pregătirea comandanţilor de companii şi batalioane vor funcţiona în cadrul şcolii militare de ofiţeri (în anul 1961, temporar, la Centrul de Instrucţie Făgăraş);

1955 – La 8 septembrie Brigada de Căi Ferate primeşte drapelul de luptă;

1956 – La 1 martie, prin HCM 344, Brigada de Căi Ferate se detaşează la Ministerul Căilor Ferate, urmând a avea dublă subordonare;

1958 – Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate şi Topografie se uneşte cu Şcoala Militară de Ofiţeri de Radiolocaţie şi Meteorologie;

1960 – subunităţile de elevi de căi ferate se detaşează la Rm. Vâlcea, iar din anul următor la Sibiu, în cadrul Şcolii Superioare de Ofiţeri "Nicolae Bălcescu";

1964 – În Academia Militară, se înfiinţează, în cadrul Facultăţii de arme şi spate, Secţia transporturi militare (cu durata de 3 ani);

1965 – se înfiinţează Cursurile de perfecţionarea pregătirii ofiţerilor de căi ferate şi Compania de ofiţeri de rezervă (la Chitila, din 1973 la Cernica, în cadrul Centrului de Instrucţie al Geniului);

1966 – Temporar în structura Brigăzii vor funcţiona Batalionul Căi Ferate Orşova, pentru reţeaua de căi ferate şi drumuri de la Porţile de fier (desfiinţat în 1969) şi Batalionul Căi Ferate Galaţi, pentru comunicaţiile feroviare şi rutiere ale noului Combinat Siderurgic (în 1971 trece în subordinea Secţiei Lucrări Speciale din CTG);

1968 – La 1 ianuarie se înfiinţează Serviciul Regional de Transporturi Militare Galaţi;

1969 – La 14 februarie, Direcţia Transporturi Militare se transformă în Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare;

1974 – Temporar funcţionează Batalionul Căi Ferate Mangalia, pentru extinderea şantierului naval (se desfiinţează în 1978);

1976 – la 1 septembrie, la Râmnicu Vâlcea, se înfiinţează Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate;

1978 – La 7 decembrie se înfiinţează Serviciul Regional de Transporturi Militare Constanţa;

1982 – La 30 decembrie se desfiinţează Batalioanele de la Focşani şi Săcălaz, efectivele fiind preluate de noile unităţi din subordinea Direcţiei Lucrări in Economia Naţională; în subordinea brigăzii intră Batalionul de Drumuri şi Poduri de la Tărgovişte;

1985 – În Academia Militară se înfiinţează Cursul postacademic de transporturi, cu durata de 6 luni;

1988 – Se reînfiinţează Batalionul de Poduri Căi Ferate de la Focşani;

1990 – La 1 ianuarie se reînfiinţează Batalionul Căi Ferate Săcălaz. Batalionul de Drumuri şi Poduri Târgovişte iese din subordinea Brigăzii de Căi Ferate;

1992 – Se constituie Asociaţia Cadrelor Militare de Căi Ferate şi Transporturi (persoană juridică, bază: Hotărârea Judecătoriei Sectorului 3 a municipiului Bucureşti, prin Sentinţa nr. 28 din 23 septembrie (Dosar nr.30 / PJ / 1992);

1993 – la 31 ianuarie se desfiinţează Batalionul Căi Ferate de la Săcălaz;

1994 – În baza Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării nr. 0043 din 1993 şi a Ordinului General nr. 23 din 21 iulie, începând cu 1 noiembrie, Brigada 38 Căi Ferate şi Brigada 35 Drumuri se desfiinţează; în locul lor se înfiinţează Brigada 93 Căi Ferate şi Drumuri;

1994 – La 31 decembrie Serviciile Regionale de Transporturi Militare se transformă în Secţii de Transporturi Militare;

1995 – la 16 noiembrie brigada primeşte titlul onorific "Inginer Anghel Saligny";

1996 – Prin Decretul prezidenţial nr. 194 din 27 mai, Brigada 93 Căi Ferate şi Drumuri "Inginer Anghel Saligny" primeşte Drapelul de Luptă;

1996 – ultima promoţie de ofiţeri de căi ferate la Rm. Vâlcea; Se înfiinţează Academia Forţelor Terestre, cursuri de 4 ani, în garnizoana Sibiu; Ultimele promoţii de absolvenţi de Căi Ferate şi transporturi la Academia Militară şi la cursul postacademic;

1996 – Conform HG nr. 1230 din 20 noiembrie şi a Protocolului M 29 din 1997 dintre MAp.N şi MTp, brigada continuă să execute instrucţia de specialitate pe reţeaua CFR;

1997 – Conform hotărârii Guvernului nr. 110 / 14 aprilie privind organizarea MApN, Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare se transformă în Secţia Transporturi Militare din subordinea Direcţiei Logistice a Statului Major General;

1998 – În condiţiile restructurării armatei române, se desfiinţează Batalionul 433 Poduri Căi Ferate din garnizoana Focşani;

2000 – În baza Ordinului MApN nr. MS 67 / 29 iunie , se înfiinţează Centrul de Coordonare a Mişcării; Secţia Transporturi Militare din Direcţia Logistică se desfiinţează;

2000 – La 31 mai, Batalionul 171 Căi Ferate se transformă în Centrul 171 Instrucţie -Mobilizare Căi Ferate; Batalionul 184 Drumuri şi Poduri devine Centrul 184 Instrucţie -Mobilizare Drumuri şi Poduri;

2000 – În baza Ordinului Şefului Statului Major General nr. SL 321 din 5 iulie , Secţiile de Transporturi Militare Teritoriale se transformă în Birouri de Transporturi Militare;

2002 – La 31 martie 2002, Brigada 93 Căi Ferate şi Drumuri "Inginer Anghel Saligny" se desfiinţează. Se înfiinţează Centru 123 Depozitare Căi Ferate la Aiud şi Centru 195 Drumuri - Poduri Târgovişte;

2004 – La 4 octombrie, cele două centre de depozitare căi ferate şi drumuri-poduri se desfiinţează. Se constituie Detaşamentele 1şi 2 Încărcare-Descărcare, fără nici o legătură cu drumuri-poduri sau căi ferate. În martie 2006, aceste două detaşamente vor fi redislocate în garnizoanele Bucureşti şi Constanţa.

2007 – La 01. 03. 2007 Centrul de Coordonare a Mişcării intra în organica Comandamentului Logistic Întrunit.

Locotenent colonel ing. ACHIMESCU SEVER DRAGOŞ

 

Născut: la 16 iulie 1964, în Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea;

Părinţii: Sever-inginer agronom şi Maria-funcţionară;

Studii: Şcoala generală Slătioara, Slatina, jud. Olt, 1970 - 1978;

Liceul Militar "Tudor Vladimirescu" Craiova, 1978 -1982;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate din Rm. Vâlcea, arma căi ferate, 1982 -1985;

Curs de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii c.f. şi şefilor comenduirilor de exploatare c.f., 1990;

Curs de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de batalioane c.f. şi şefilor serviciilor regionale de transporturi militare, 1996;

Facultatea Transporturi din Universitatea Politehnică Bucureşti, Specialitatea Tehnica Transporturilor 1996 – 2000, inginer;

Repere importante din activitate:

1985-1988: repartizat comandant de pluton. la Batalionul 171Căi Ferate din Braşov;

1988-1989: ofiţer 4 cu evidenţa efectivelor la Batalionul 171 Căi Ferate din Braşov;

1989-1990: locţiitor şi apoi comandant de companie poduri c.f. la Batalionul 433 Poduri Căi Ferate din Focşani;

1990-1994: şeful Comenduirii Transporturi Militare din staţia c.f. Ploieşti Triaj;

1994-1995: ofiţer 3 cu transporturile militare la Serviciul Regional Transporturi Militare Bucureşti;

1995-1997: ofiţer 3 cu transporturile militare la Comenduirea de Transporturi Ploieşti Sud;

1997-2000: şeful Comenduirii de Transporturi Militare de Regulator Ploieşti Sud;

2000-2002 ofiţer 2 în Biroul Transporturi Terestre şi Biroul Coordonarea Mişcării la Centrul de Coordonare a Mişcării din Statul Major General;

Starea civilă: este căsătorit, are 1 copil;

 

Locotenent colonel (r) ing. dr. AILINCĂI TOADER ADRIAN

 

Născut: la 2 ianuarie 1959, în municipiul Bucureşti;

Părinţii: Toader-subofiţer şi Elena-operator; au 2 copii;

Studii: şcoala generală nr.173 Bucureşti;

Liceul industrial "Griviţa Roşie", în anul 1978;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate, promoţia 1982;

Cursuri de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companie, în 1988 şi a comandanţilor de batalioane în anul 1993;

Universitatea Politehnică Bucureşti, Facultatea Ingineria şi Managementul Sistemelor de Producţie, specializarea Maşini şi Sisteme de Producţie promoţia 1997;

Masterat: Universitatea Politehnică Bucureşti, Specializarea Logistica Sistemelor Industriale, în anul 1998;

Doctorat: Universitatea Politehnică Bucureşti, cu teza "Contribuţii privind optimizarea strategiilor de transport în sistemele C.I.M." 2002.

Repere importante din activitate:

1982-1985: locotenent, comandant de pluton la Batalionul 178 Căi Ferate, repartizat la taberele Agigea şi Cernavodă, compania a 1-a, comandată de lt. maj. Căruţaşu Gheorghe, execută lucrări la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Apoi vine la Chitila, la compania instrucţie, comandant pluton şcoală de gradaţi, comandant de companie lt. maj. Enache Constantin. După instruire, merge cu plutonul şcoală de gradaţi la Roşiori, în baza de montare. În sfârşit, participă la construirea metroului, încadrat în compania a 2-a, comandată de maiorul Dan Marinescu;

1985-1987: locotenent major, la sediul batalionului, ofiţer 4 la şeful serviciului tehnic, cpt. ing. Grigorescu Mihai;

1987-1988: locotenent major, şef birou secretariat şi documente secrete, la Comandamentul Trupelor de Geniu;

1988-1996: locotenent major - căpitan, ofiţer 2 în Secţia planificare – înzestrare din Comandamentul Trupelor de Geniu (Inspectoratul General al Geniului) şi în Comandamentul Trupelor de Uscat;

1996-1998: maior, ofiţer 2 în biroul organizare mobilizare la Corpul 1 Armată Teritorial;

1998-2001: maior – locotenent colonel, ofiţer 1 în Secţia asigurare tehnico-materială din Statul Major al Forţelor Terestre;

2001-2002: locotenent colonel, şeful biroului explozivi şi muniţii din Statul Major al Forţelor Terestre;

2002-2004: locotenent colonel, şeful biroului asigurare materială la mobilizare din Statul Major al Forţelor Terestre;

În luna noiembrie 2004 a trecut în rezervă, după 28 de ani de serviciu, la cerere, cu drept de pensie militară de serviciu, în baza Ordonanţei nr.7 din 1998.

Starea civilă: necăsătorit

Domiciliul: Bucureşti, sectorul 1, b-dul Ion Mihalache nr.152, bl.6, sc.B, et.7, ap.63; Telefoane: fix 224.57.97, mobil 0722.66.43.74, şi e-mail aailincai@yahoo.com

 

Locotenent colonel (r) AJTONJ IOAN IOAN-GHEORGHE

 

Născut: la 12 noiembrie 1948, în comuna Căpâlniţa, judeţul Harghita;

Părinţii: Ioan şi Ileana, muncitori; au avut doi copii;

Studii: şcoala generala şi apoi liceul absolvit in anul 1965;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie-Sibiu, promoţia 1968;

Repere importante din activitate:

1968-1985: a făcut parte din unităţi de artilerie şi de alte arme din garnizoana Cluj-Napoca;

1985-1990: a făcut parte din Batalionul de Construcţii Hidroenergetice comandat de colonelul Balaci Nae şi a îndeplinit funcţia de comandant de companie la construcţia complexului hidroenergetic Bistra-Poiana Mărului, judeţul Caraş-Severin;

1990-1993: a fost numit ofiţer cu asigurarea armamentului şi muniţiei la Batalionul 125 Construcţii Căi Ferate Săcălaz;

În anul 1993, când unitatea s-a desfiinţat, a fost încadrat în altă unitate militară.

Decorat cu ordinul "Meritul Militar" clasa I-a, cu alte ordine şi medalii.

La 15 septembrie 1998, a trecut în rezervă cu drept de pensie militară.

Starea civilă: este căsătorit, are două fiice.

Domiciliul: în comuna Săcălaz, judeţul Timiş. Telefon: 0256367132.

 

Maior ALBU GHEORGHE DOREL

 

Născut: la 08 iunie 1960, în oraşul Dorohoi, judeţul Botoşani;

Părinţii: Gheorghe şi Maria, 2 copii

Studii: şcoala generală, 8 clase, în Dorohoi

Liceul Militar "Ştefan cel Mare", 4 ani, cu diplomă de bacalaureat în anul 1979;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, din Rm. Vâlcea, arma căi ferate, absolvită în anul 1982, cu gradul de locotenent;

Repere importante din activitate:

1982-1986: repartizat comandant de pluton la Batalionul 171 Căi Ferate Braşov; (şefi şi colegi: col. Cucoreanu, lt.col. Turcu Eugen, mr. Lungoci Gheorghe);

1986-1993: şeful Comenduirii de Transporturi Militare de Staţie Giurgiu; şefi şi colegi: col. Beţianu Cantemir, lt.col. Chiriţă Tudor, mr. Roşioară Cantemir. mr. Iosif Constantin, cpt. Tronaru Gheorghe;

1993-1994: ofiţer 3 cu transporturile militare la Secţia Transporturi Militare Bucureşti; şefi şi colegi: col. Beţianu Cantemir, mr. Popa Silviu, mr. Cişmigiu Cristian, lt.col. Preda Dumitru, cpt. Muraru Dorin;

1994-1999: ofiţer 3 cu pregătirea pentru luptă în aceeaşi unitate; şefi şi colegi: lt.col. Neicu Vasile, cpt. Niţu Alexandru, mr. Iosif Constantin, mr. Tănase Sevastian;

1999-2000: şeful Comenduirii de Transporturi Militare de Staţie Bucureşti Nord; şefi şi colegi:lt.col. Neicu Vasile, mr. Iosif Constantin, mr. Tănase Sevastian, cpt. Stănescu Eugen;

Decorat cu ordinul "Meritul Militar" cls. a III-a.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii;

Domiciliu: Giurgiu, str. Tineretului, bl.10/420, sc.C, et.3, ap.40. Telefon: 0723583772.

 

Colonel AMZA SABIN CONSTANTIN

 

Născut: la 15 martie 1961, în comuna Botoşeşti Paia, judeţul Dolj;

Părinţii: Sabin şi Fineta, agricultori, 8 ha teren; au 2 copii;

Studii: şcoala generală, 8 clase, în comuna natală;

Liceul Industrial Energetic din Craiova, cu bacalaureatul în 1980;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate, şef de promoţie (1980 - 1983);

Academia de Înalte Studii Militare (1992 - 1994), la Facultatea Arme Întrunite, specialitatea transporturi militare, cu licenţă;

Repere importante din activitate:

1983-1984: tânăr locotenent, este numit comandant de pluton în batalionul 178 Căi Ferate din Chitila; este încadrat în compania comandată de cpt. Romenci Gheorghe, la Drobeta Turnu Severin şi participă la lucrări de refacţie, reparaţii şi întreţineri c.f;

1984-1989: este comandant de pluton elevi în Şcoala Militară de Ofiţeri din Rm.Vâlcea; apoi, pentru un an, este numit ofiţer 3 în Biroul pentru pregătire de luptă al şcolii;

1989-1992: lector şi apoi asistent în Catedra de Căi Ferate în şcoală (devenit Institutul Militar de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate "Panait Donici" din Rm. Vâlcea); a pregătit 6 promoţii de ofiţeri de căi ferate, 125 de absolvenţi;

1994-1996: ofiţer 2 cu comunicaţiile şi apoi ofiţer 2 cu transporturile şi şef de stat major la Secţia Transporturi Militare de pe lângă Regionala CFR Craiova;

1996-1999: ofiţer 2 cu activitatea metodică, psihologică şi de cercetare ştiinţifică, iar din iunie 1997 este instructor şef şi şef al comisiei didactice de căi ferate în Şcoala de Aplicaţii pentru Geniu, Construcţii şi Căi Ferate "Panait Donici" din Rm. Vâlcea;

1997-2005: este şeful compartimentului probleme speciale la Regionala C.F. Craiova;

2005-şi în prezent este şeful Serviciului probleme speciale la CNCF "CFR"-SA;

Starea civilă: este căsătorit, are un copil;

Domiciliu: Rm. Vâlcea, Bulevardul Tineretului nr.10, bl.B5, sc. B, et.6, ap.24;

Telefoane: 0250721633 şi 0722693350.

 

Căpitan (r) ANA CONSTANTIN ION

 

Născut: la 4 noiembrie 1969, în comuna Ştefăneşti, judeţul Argeş;

Părinţii: Constantin-tehnician şi Ana-Alexandrina, au 2 copii;

Studii: Şcoala generală localitatea Mărăcineni, judeţul Argeş;

Liceul Militar "Mihai Viteazul" din Alba Iulia, 4 ani, cu diplomă de bacalaureat în anul 1988;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Rm. Vâlcea, arma căi ferate, promoţia 1991;

Repere importante din activitate:

1991-1993: locotenent, a fost numit comandant de pluton la Batalionul 171 Căi Ferate din Braşov, comandat de colonel Hriţuleac Florin şi ulterior de colonel Roşu Livius, în compania 1 reparaţii linii, cu sediul în Triajul Braşov, comandată de maiorul Sfreja Nicolae;

1993-1998: locţiitor al comandantului companiei instrucţie;

1998-2001: comandantul companiei logistice;

In vara anului 2001 trece in rezervă, fiind pensionat medical.

Starea civilă: este căsătorit, are 1 copil;

Domiciliu: localitatea Mioveni, Bulevardul Dacia, bl. S 3, sc.A, ap.7, judeţul Argeş; Telefon: 0248261599

 

Locotenent colonel ANDREESCU NICOLAE ŞTEFAN

 

Născut: la 2 mai 1958, în comuna Vedea, din judeţul Teleorman;

Părinţii: Nicolae-şofer, şi Angheliţa;

Studii: Şcoala Generala 8 clase, comuna Vedea, judeţul Teleorman;

Liceul Industrial de Căi Ferate din oraşul Roşiori de Vede, judeţul Teleorman, cu examen de bacalaureat 1978;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Rm. Vâlcea, arma căi ferate, în perioada 1978-1981;

Curs de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii căi ferate şi şefi comenduire sector exploatare căi ferate în anul 1987;

Academia Militară, Facultatea arme întrunite şi tancuri, Secţia transporturi militare, 1988 - 1990;

Colegiu de Comandă şi Stat Major - Cursul postacademic transporturi militare în 1995;

Repere importante din activitate:

1981-1983: comandant pluton la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate,. comandat de colonelul Prodan Ion şi col. Mihai Humă. A fost repartizat la compania a 5-a Simeria comandată de mr. Borontea Petre. Pe şantier a efectuat lucrări de linii noi, construcţii civile şi refaceri căi ferate pe secţiile de cale ferată Simeria - Petroşani şi Simeria - Zam.

1983-1988: şef comenduire transporturi militare de staţie de cale ferată din triajul Videle aparţinând de Serviciul Regional Transporturi Militare Bucureşti;

1990-1993: ofiţer 2 cu pregătirea comunicaţiilor pentru apărare la Serviciul Regional Transporturi Militare Constanţa;

1993-1994: şef Serviciu Regional Transporturi Militare Constanţa;

1994-2000: şef Secţie Transporturi Militare Constanţa;

2000-2002: şef Birou Transporturi Militare Teritoriale Constanţa;

2002- şi în prezent: şef Birou Transporturi Militare Constanţa.

Starea civilă: este divorţat, are 2 copii.

Domiciliu: Constanţa, aleea Poet Alexandru Gherghel nr. 12, bl. DE18, ap. 8;

Telefon: 0241541075.

 

Locotenent colonel (r) ANDRIEŞ AGLAIA MIHAI

 

Născut: la 19 iunie 1947, în comuna Suliţa, jud. Botoşani;

Părinţii: mama-Aglaia, agricultoare, 2 ha pământ; a avut 5 copii;

Studii: Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, cu bacalaureatul în 1967;

Şcoala Militară de Ofiţeri "Nicolae Bălcescu" Sibiu, arma căi ferate (1967 - 1970), promoţia 28 decembrie 1970;

Cursuri de perfecţionare a pregătirii comandanţilor de companie în 1980 şi comandanţilor de batalioane în 1986;

Repere importante din activitate:

1970-1973: locotenent, comandant de pluton (un timp se numea de punct de lucru) în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate din Focşani; instruieşte recruţii batalionului la Săcălaz (din cauza lipsei de spaţiu în cazarma Focşani). Cu plutonul instruit merge la punctul de lucru Ciulniţa, în compania comandată de cpt. Manase Ion, execută refacţie pe magistrala 800 şi construieşte triajul Ciulniţa; la punctul de lucru Feteşti, execută refacţie pe Feteşti - Ţăndărei, la Târgovişte pe platforma industrială şi la Baia Dobrogea - refacţie (cdt. companie cpt. Cocârlea Nicolae); instruieşte recruţi la Aiud, se pregăteşte în Şcoala de specialişti poduri (lt.col. Mihalcea Marin), pentru 6 luni a fost detaşat la hidrocentrala de la Lotru.

1973-1976: instructor în Şcoala de specialişti poduri, pregăteşte gradaţii, sergenţii cu diagonală (comandanţi de plutoane militari în termen), participă la instruirea tuturor seriilor de recruţi; cu plutonul şcoală de gradaţi execută refacţie pe sectorul c.f. Tecuci–Făurei;

1976-1982: şeful Comenduirii Transporturi Militare Suceava; participă la diferite aplicaţii şi şedinţe practice ale ofiţerilor cu transporturile militare din unităţile de pe raza de responsabilitate; în 1978 ia parte la manevrele din Moldova;

1982-1990: este ajutorul şefului Comenduirii de Transporturi Militare Bacău şi şeful acesteia în ultimul an;

1990-2000: ofiţer 2, şeful compartimentului activitate financiară şi evidenţă materială la Serviciul Regional de Transporturi Militare Iaşi;

Trecut în rezervă în mai 2000, la cerere, cu drept de pensie de serviciu militară.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii;

Domiciliu: Iaşi, str. Vasile Lupu nr.148, bl. G, et.4, ap.27. Telefon: 0232270077.

 

Plutonier major ANGHELUŢĂ COSTICĂ DUMITRU-TRAIAN

 

Născut: 20.06.1967 în oraşul Galaţi, judeţul Galaţi.

Părinţii: Costică şi Maria, muncitori, 2 copii.

Studii: Şcoala generală nr.10, Galaţi - 1981.

Liceul industrial nr. 8 Galaţi – 1986.

Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri „Gheorghe Lazăr” Sibiu, arma transmisiuni - 2 ani, 1988.

Repere importante din activitate:

23.08.1988 - Şef autostaţie radio la Regimentul 45 Transmisiuni Bucureşti;

01.09.1989 - Şef centru de transmisiuni mobil la Regimentul 45 Transmisiuni Bucureşti;

18.10.1990 - Şef autostaţie (şofer şi furier ) în biroul mobilizare din secţia mobilizare resurse şi recrutare încorporare la Comandamentul Militar Sector 6 Bucureşti;

15.09.1995 - Şef autostaţie ( şofer şi furier ) în biroul completare cu resurse umane din secţia completare cu resurse la Centrul Militar Judeţean Galaţi;

Din 01.01.2003 este subofiţer de stat major în Biroul Transporturi Militare Nr. 17 Galaţi la Centrul de Coordonare a Mişcării al S.M.G.;

Starea civilă: divorţat, are 2 băieţi.

Domiciliul: municipiul Galaţi, strada Regiment 11 Siret, nr. 14, Bl. M. Ap., Et. 3, Ap. 312,

Telefon: 0236320233; 0742047360

 

Locotenent colonel (r) ANGHELUŢĂ GHEORGHE IONEL

 

Născut: la 18 octombrie 1950, în com. Vânători, judeţul Vrancea;

Părinţii: Gheorghe şi Arfilia, tata subofiţer, au avut 3 copii;

Studii: şcoala generală, 8 clase, în municipiul Focşani;

Liceul Industrial din Focşani, absolvit în 1970;

Şcoala Militară de Ofiţeri Tancuri şi Auto, promoţia 1974;

Academia de Înalte Studii Militare, facultatea arme întrunite - promoţia 1982.

Repere importante din activitate:

După absolvirea şcolii militare a îndeplinit funcţii de comandă la unităţi militare, arma automobile, din Lipova;

1983-1989:a făcut parte din Batalionul Construcţii Hidroenergetice Săcălaz, în funcţia de secretar comitet de partid;

1990-1993 a făcut parte din Batalionul 125 Căi Ferate Săcălaz şi a îndeplinit funcţia de locţiitor comandant pentru logistică;

Prin desfiinţarea unităţii a fost mutat la Corpul 5 Armată.

A fost decorat cu toate medaliile şi ordinele din clasa "Meritul Militar"

Starea civilă: este căsătorit, are un copil (licenţiat în psihologie - 2000).

Domiciliu: Timişoara, str. Orion nr. 24, sc.A, ap.13. Telefon 0256222471

 

Colonel ANTOHE-DUMITRU PETRICĂ AUREL

 

Născut: la 17 iunie 1961, în comuna Iveşti, judeţul Galaţi.

Părinţii: Petrică şi Zoica, au 4 copii;

Studii: Şcoala generală în comuna natală;

Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, cu bacalaureat în 1980;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Rm. Vâlcea, arma căi ferate, promoţia 1983;

Academia de Studii Economice Bucureşti, Facultatea de Management, licenţiat în specialitatea management în construcţii, transporturi şi telecomunicaţii 1996;

Repere importante din activitate:

1983-1986: comandant de pluton în Batalionul 178 Căi Ferate Chitila, repartizat la PL Ferma 5; militarii din acest PL îşi desfăşurau activitatea la construcţia ansamblului de lucrări Poduri Dunărene; plutonul comandat de ofiţer a participat la construcţia culeii Constanţa a podului de peste Dunăre şi la construcţia traversării superioare din staţia de cale ferată Cernavodă Pod; în luna decembrie a fost mutat în garnizoana Focşani, comandant pluton pază la Depozitul de Materiale Căi Ferate; în luna iunie 1984 a fost mutat la punctul de lucru Roşiorii de Vede, unde, cu subunitatea comandată, a participat la executarea de lucrări de refacţie a căii ferate pe următoarele sectoare aparţinând Regionale Căi Ferate Craiova: Zimnicea - Zimnicea Port, Costeşti - Burda, Roşiori - Caracal; din luna martie 1985 a fost mutat pentru câteva luni la tabăra Domneşti (participând la lucrări de refacţie şi întreţinere a căii ferate pe sectoare mici de pe centura Bucureştiului şi pe magistrala Bucureşti - Constanţa), apoi la Ciulniţa, unde a participat la construcţia triajului de cale ferată Ciulniţa şi la dublarea liniei ferate Ciulniţa - Călăraşi;

1986-1987: secretar BOB partid la Compania 1 Ciulniţa din Batalionul 178 Căi Ferate Chitila;

1987-1988: şef Comenduire Transporturi Militare de Regulator de Circulaţie Roşiori Nord, din Serviciul Regional de Transporturi Militare Craiova;

1988-1997: ofiţer 3, ofiţer 2 şi ofiţer 1 în Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare;

1997-1998: ofiţer 1 în Direcţia Logistică a Statului Major General;

1998-2000: detaşat de Ministerul Apărării Naţionale la Ministerul Transporturilor - îndeplinind funcţii în Serviciul Probleme Speciale;

2000-2001: şef Birou Asigurare Economico-Financiară a Transporturilor la Centrul de Coordonare a Mişcării;

Din 2001: şef Birou Buget şi şef Birou Planificare la Comandamentul Logistic Întrunit;

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii;

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 5, str. Lacul Plopului nr. 10, bl. V-7, sc.2, et.3, ap.52; Telefon: 0214103591, 0722879004

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Colonel (r) ing. ANTONIU ALEXE CONSTANTIN

 

Născut: la 22 martie 1925 în comuna Topraisar, judeţul Constanţa.

Părinţii: Alexe şi Ana, au avut 3 copii;

Studii: Facultatea de Construcţii Căi Ferate, specialitatea poduri şi tuneluri, absolvită în anul 1952;

Repere importante din activitate.

1952-1956: la 19 august 1952 a fost chemat să lucreze ca inginer în cadrul Ministerului Forţelor Armate şi la 9 octombrie 1952 a primit gradul de locotenent major, fiind repartizat la Marele Stat Major - Direcţia Transporturi Militare, la Secţia Tehnica; a efectuat diverse lucrări de specialitate construcţii c.f., poduri şi tuneluri; a întocmit documentaţia tehnică pentru cele patru puncte de transbordare între căile ferate române şi sovietice, având ecartamente diferite; şi-a adus contribuţia la completarea, modernizarea şi uzinarea unor elemente ale grinzilor de poduri metalice demontabile MAN; a proiectat podul metalic de 42 m. deschidere de la unitatea Bascov şi a supravegheat uzinarea acestuia la Reşiţa şi Bocşa Româna; de asemenea a întocmit proiectul de execuţie al celor două culei din beton şi a îndrumat şi supravegheat execuţia infrastructurii şi montarea podului metalic;

1956-1961: în ianuarie 1956 a fost transferat la Direcţia Generală de Construcţii şi Cazarea Trupelor - Institutul Militar de Studii şi Proiectări unde a fost numit şef de atelier; la Institutul de Proiectări MFA a participat la proiectarea unor obiective complexe ca: Arcuşi, Ilişeşti, Argestru, Sinca, Aerodromul Luna (Turda), unele lucrări la portul Mangalia şi la locuinţele din Urziceni, Tulcea, Mangalia. In perioada cât a fost militar a activat ca profesor la Şcoala Superioară de Ofiţeri Căi Ferate predând cursurile: statica construcţiilor la anul 1, rezistenţa materialelor la anul 2 şi cursul de poduri la anul 3;

La 31 august 1961, la cerere, plus motive medicale, a fost trecut în rezervă;

1961-1964: la 1 septembrie 1961 s-a angajat la Institutul de Proiectări Construcţii şi Materiale de Construcţii (IPCMC) pe funcţia de şef de atelier. A participat la proiectarea unor părţi din obiective ca: dezvoltarea fabricilor de ciment Turda, Fieni, Medgidia şi Bicaz, exploatarea carierei Lespezi şi transport calcar la Fieni, deschiderea carierei de calcar pentru fabrica de ciment Aleşd. A fost şef de proiect la fabricile de agrocalcar de la Racoş, Aleşd şi Bucium (Maramureş);

1964-1971: la începutul anului 1964 s-a transferat la Ministerul Afacerilor Externe, unde la 1 aprilie 1964 a fost numit Director Coordonator al Oficiului pentru Deservirea Corpului Diplomatic (ODCD), instituţie care se ocupa de problemele de spaţiu de lucru şi locuit pentru ambasadele şi oficiile consulare precum şi a personalului diplomatic acreditat in România. Toţi predecesorii la conducerea ODCD nu aveau calificarea de ingineri şi i-a revenit sarcina de a iniţia măsuri pentru rezolvarea crizei de spaţiu prin noi investiţii. Cu sprijinul ministrului Corneliu Mănescu (care era general locotenent în rezervă) a reuşit simplificarea la maximum a circuitului greoi existent in investiţii obţinându-se direct aprobarea primului ministru pentru fonduri şi desemnarea unei întreprinderi pentru execuţie. În câţiva ani s-au construit blocuri cu apartamente cu confort deosebit (unele cu 6 camere), exemple: str. Alecu Russo 19, Eminescu 46-48, Pitar Moş 20, Polona 7, Dacia 9, etc. Până la încheierea mandatului în 1970, problema spaţiului de locuit a fost rezolvată;

1971-1990: a fost directorul Întreprinderii de Construcţii - Reparaţii sector 8 al capitalei, apoi s-a transferat la Direcţia Generală de Investiţii a Municipiului Bucureşti pe funcţia de inginer principal gradul I şi în final s-a transferat la Întreprinderea Metroul Bucureşti la secţia Proiectări Staţii unde a lucrat până la 1 ianuarie 1990 când a ieşit la pensie cu vechimea totală în muncă de aproape 45 de ani.

Decorat cu ordinul "Meritul Militar" cls. a II-a, "Virtutea Ostăşească" cls. I, "Ordinul Muncii", "Medalia Muncii" şi alte medalii aniversare. Avansat la gradul de colonel în anul 2004.

Starea civilă: Este căsătorit; are o fiică –profesor universitar.

Domiciliu: Bucureşti, sector 5, str. Sf. Elefterie nr.11, ap.9; Telefon: 0214109593.

 

Colonel (r) prof. univ.dr. ing. ARDEREANU ION ION

 

Născut: la 17 iulie 1946, în comuna Câlnic (Pinoasa), judeţul Gorj;

Părinţii: Ion-contabil şi Maria; au avut 4 copii;

Studii: şcoala generală în comuna natală;

Liceul Militar "Dimitrie Cantemir" de la Breaza, cu bacalaureatul în anul 1964;.

Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri, arma căi ferate, cu durata de 4 ani, absolvită în 1968.;

Institutul Politehnic Traian Vuia, Facultatea de Căi Ferate, Drumuri şi Poduri - Timişoara 1975, obţinând titlul de inginer;

Academia Militară, Facultatea de Arme Întrunite şi Tancuri, specialitatea transporturi militare, absolvită în 1977;

Cursuri postacademice şi postuniversitare de pregătire didactică şi metodică (1980), de transporturi militare (1986), de analişti de stat major (1992), de pregătire psihopedagogică şi metodică (1995) şi interarme - trupe de uscat (1996);

Doctor în ştiinţe militare, specialitatea arta militară - titlu dobândit în anul 2000 cu teza de doctorat pe tema: "Influenţa dezvoltării căilor de comunicaţie terestre asupra manevrei de forţe, mijloace şi materiale pentru trecerea la operaţia ofensivă strategică. Contribuţii la optimizarea transporturilor de trupe şi materiale".

Repere importante din activitate:

1968-1974: comandant de pluton la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz (comandanţi: lt.col. ing. Dalotă Vasile şi lt.col. Bojar Ilie) în compania comandată de cpt. Humeniuc Paul, pe şantierul de la Lovrin, apoi la Sânmihai executând refacţia căii ferate; în anii următori a fost pe multe alte şantiere: Iablaniţa, Nădab, Oradea-Vest, Nădlac, Oraviţa, Mangalia, Reşiţa, Lainici, Bumbeşti - Jiu, Timişoara - UMT şi MTV, Domneşti - Videle; în 1969, timp de 5 luni, a instruit o serie de sergenţi cu diagonală, viitori comandanţi de plutoane, la Chitila. Cu aceştia a construit linia I din staţia c.f. Giurgiu, apoi a participat la aplicaţia de poduri de la Lipova, peste râul Mureş, a batalioanelor de poduri de la Aiud şi Focşani; a executat lucrări de specialitate (linii de garaj) în depozitele militare de la Petreşti (Sebeş Alba) şi Pojogeni Jiu; a participat la instruirea tuturor seriilor de recruţi de la sediul batalionului, precum şi la câteva şcoli de gradaţi;

1974-1975: este comandantul companiei Şcoală de Ofiţeri de Rezervă de Căi Ferate în cadrul C.I.Ge. de la Cernica (sub îndrumarea directă a col. Stoean Gheorghe), instruind două serii de absolvenţi ai facultăţii de profil;

1977-1979: instructor cu propaganda în Brigada 38 Căi Ferate, a participat la elaborarea concepţiilor unor aplicaţii de comandament sau cu trupe şi la desfăşurarea acestora;

1979-2001: în Academia Militară, devenită Academia de Înalte Studii Militare, succesiv în funcţiile de lector la comisia didactică de transporturi militare, avându-l şef pe col. ing. Negru Ion, lector la Catedra de Conducere şi ACT, conferenţiar la Catedra de tactică mari unităţi şi SAO, profesor la Catedra de Strategie Militară şi şef al comisiei didactice de transporturi militare. În cei peste douăzeci de ani de învăţământ superior militar a contribuit direct la pregătirea a şapte promoţii de absolvenţi ai Academiei - profilul transporturi militare, trei serii de cursuri postacademice în acelaşi profil şi a predat cursul de transporturi militare la specificul celorlalte arme; a îndeplinit şi funcţia de conducător de grupă la 4 grupe de ofiţeri-studenţi, a participat ca membru sau preşedinte în comisii de admitere, absolvire, licenţă; a fost coautor la elaborarea aplicaţiilor operative şi strategice şi autor a aplicaţiilor de specialitate. În anul 1990 a fost pentru 7 luni şeful Biroului 2 Informaţii din AISM şi 3 luni şef secţie în Direcţia de Contraspionaj a armatei. În afara activităţii didactice, a fost membru al comisiei de regulamente din cadrul D.Tp.C.M, contribuind cu propuneri la îmbunătăţirea conţinutului regulamentelor militare generale, de specialitate şi a diferitelor instrucţiuni (dispoziţii) de specialitate.

La 31 iulie 2001, la împlinirea vârstei legale, este pensionat, cu drept de pensie militară;

Starea civilă: este căsătorit, are un copil;

Domiciliu: în Timişoara; Telefon: 0722621872

 

Colonel (r) ARHANDOPOL GHEORGHE COSTICĂ

 

Născut: la 24 octombrie 1930 în Galaţi, judeţul Galaţi;

Părinţii: Gheorghe şi Maria;

Studii: Şcoala generală 8 ani, în Galaţi;

Liceul Secţia Reală, terminat în anul 1964/1965, la Craiova;

Şcoala Militară 2 ani în perioada 04.01.1951 - 23.08.1952 la Chitila;

Repere importante din activitate:

1950-1951: soldat Regimentul 4 Transmisiuni Vaslui;

1951-1952: Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate.;

1952-1955: comandantul plutonului 2 din compania 3 exploatare la Batalionul 488/171 Căi Ferate din Braşov;

1953-1955: comandantul plutonului 1 din compania 5 întreţinere la Braşov (acelaşi batalion );

1955-1956: comandantul companiei a 5-a întreţinere, în aceeaşi unitate;

1956-1957: ajutor şef stat major pentru evidenţă soldaţi şi sergenţi în Batalionul 488 Căi Ferate;

1957-1959: ajutor şef stat major pentru pregătirea de luptă a Batalionului 488 Căi.Ferate, care va deveni Batalionul 171 Căi Ferate;

1959-1963: şef de stat major la Batalionul 137 Poduri Căi Ferate Focşani;

1963-1967: şef stat major Batalionul 123 Poduri Căi Ferate din Aiud;

1967-1990 locţiitor, inginer de batalion, la Batalionul 332 Căi Ferate Galaţi, care din anul 1971 va deveni Detaşamentul 6 Construcţii Galaţi, subordonat DLEN;

În 1990, la împlinirea vârstei de 60 de ani a trecut în rezervă, cu drept de pensie militară;

Starea civilă: este căsătorit, are 3 copii şi 4 nepoate.

Domiciliu: Galaţi, str. G. Coşbuc, nr.19, bl.B4, sc. 5, ap.43 (Ţiglina II).

Telefon: 0236433947.

 

Locotenent colonel ing. ARTENIE CONSTANTIN MARIUS – TRAIAN

 

Născut: la 04. 05. 1960, în oraşul Bârlad din judeţul Vaslui;

Părinţii: Constantin-maistru ind. alimentară şi Paraschiva-asistent medical, au doi copii;

Studii: şcoala generală nr. 5 din Bârlad, judeţul Vaslui; 1975;

Liceul teoretic "Gheorghe Roşca Codreanu'' din Bârlad, judeţul Vaslui; 1979;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, din Rm. Vâlcea, arma căi ferate, absolvită în anul 1985, cu gradul de locotenent;

Cursul de psihologie şi psihopedagogie în problemele de conducere a învăţământului militar;

Cursurile de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii căi ferate şi a comandanţilor de batalioane căi ferate; în anii 1991 şi 1996;

Cursul de perfecţionarea pregătirii pe linie de organizare mobilizare; în anul 1993;

Universitatea Politehnica Bucureşti, Facultatea ştiinţa şi ingineria materialelor, cu licenţă în anul 2004, dobândind titlul şi diploma de inginer;

Cursul intensiv de învăţare a limbii engleze; în anul 2004;

Repere importante din activitate:

1979 – 1982: efectuează stagiul militar, apoi se angajează lăcătuş mecanic la Întreprinderea Vigonie din oraşul Bârlad;

1985 – 1988: după absolvirea şcolii militare este numit comandant de pluton elevi căi ferate la Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate de la Cernica, contribuind la pregătirea a 4 promoţii de subofiţeri de căi ferate;

1988 – 1989: va fi cadru didactic la Şcoala Militară de Ofiţeri, Maiştri şi Subofiţeri Geniu, Construcţii şi Căi Ferate de la Rm. Vâlcea, predând cursul de căi ferate;

1989 – 1990: este mutat la Batalionul 178 Căi Ferate Chitila, pe funcţia de comandant de pluton în compania a 4-a cu sediul la Săbăreni; va executa instrucţia de specialitate cu plutonul din subordine în baza de montare-demontare, apoi refacţii linii pe sectorul de cale ferată Medgidia – Tulcea;(tabăra la Feteşti);

1990 – 1991: şef de obiectiv la trenul prezidenţial de la Mogoşoaia, asigurând comanda subunităţii care executa serviciul de pază şi apărare a obiectivului respectiv;

1991 – 2000: ofiţer cu mobilizarea şi şef al personalului la Batalionul 178 Căi Ferate Chitila;

2000 – 2007: ofiţer 2 în Biroul state de organizare la Comandamentul Logistic Întrunit;

2007 – şi în prezent: şeful Biroului mobilizare şi completare resurse la Comandamentul Logistic Întrunit;

Starea civilă: ofiţerul este căsătorit, are o fiică;

Domiciliul: Bucureşti, sectorul 2, str. Brebu nr. 2, bl. T-10, et. 8, ap. 52;

Telefoanele: 021 2424091 şi 0721293391;

 

Maior ing. ASPROIU GHEORGHE CONSTANTIN-SORIN

 

Născut: la 30.12.1966, în municipiul Bucureşti;

Părinţii: Gheorghe-sculptor lemn şi Ioana-Niculina asistent medical

Studii: Şcoala Generală nr. 135, Bucureşti, 1981;

Liceul Militar "Dimitrie Cantemir", din Breaza, 1985;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate, din Râmnicu Vâlcea, absolvită în anul.1988;

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii căi ferate, 1994;Cursul de perfecţionare ofiţeri pe linie de organizare-mobilizare, 1995; Cursul de iniţiere în utilizarea microcalculatoarelor electronice, 1995;

Universitatea Politehnică Bucureşti, Facultatea Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice, 1997; inginer;

Curs studii aprofundate (master) Logistica Sistemelor Industriale, 1998;Curs proceduri de comandă şi stat major specifice NATO nivel brigadă. trupe de uscat, 1999;Curs privind managementul crizelor, Oberammergau, Germania;

Din octombrie 1998, este doctorand in cadrul facultăţii IMST;

 Curs Intensiv de Perfecţionare în Cunoaşterea Limbii Franceze, 2001.

Repere importante din activitate:

1988-1990: comandant pluton la Batalionul 171 Căi Ferate Braşov, (comandant companie cpt. Răcaşan I.; mr. Guraliuc I.; comandant batalion col. Roman M.);

1990-1993: comandant pluton la Batalionul 178 Căi Ferate Chitila, (comandant companie mr. Gubavu Gh.; mr. Bratosin P. comandant batalion - col. Cozma N.);

1993-1995: ofiţer 3 cu activitatea de personal la Brigada 38 Căi Ferate (şef birou col. Tunaru A.; cdt. bg. gl. Coman Constantin);

1995-1998: ofiţer 3 la biroul personal, mobilizare, evidenţă efective, comandant companie la Brigada 93 Căi Ferate şi Drumuri, comandant gl. Duminică Gh.);

1988-2001: ofiţer 2 în biroul personal, ofiţer 2 în biroul urgenţe civile la Centrul Operaţional pentru Situaţii de Criză (şef birou col. Muşat Ion şi col. Deaconu A.);

De la 01.03.2001-şi în prezent: ofiţer 2 în Biroul Pregătire şi Evidenţă SIENPO la Centrul Operaţional de Conducere Militară;

Starea civilă: este căsătorit,

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 6, str. Mihăilescu Vintilă nr. 20, bl. 64, sc. 3, et. 3, ap. 128; Telefoane: 0212218834 şi 0722583680

 

 

 

 

 

 

Colonel (r) BALABAN TEODOR MARINICA

 

Născut: la 28 iulie 1942, în municipiul Galaţi.

Părinţii: Teodor - revizor C.F.R. şi Elisabeta; au 2 copii;

Studii: Şcoala generală în municipiul Galaţi;

Liceul în Galaţi cu examen de diplomă în anul 1959;

Şcoala Militară de Ofiţeri "Nicolae Bălcescu", arma căi ferate, (1959 - 1962) - locotenent în 1962;

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de batalioane - 6 luni (1970 - 1971);

Academia Militară, secţia transporturi militare 1972 - 1974 - licenţiat în transporturi rutiere şi căi ferate;

Repere importante din activitate:

1962-1964: repartizat la Batalionul 171 Căi Ferate. Braşov, comandant de pluton, în compania comandată de cpt. Oană Gheorghe, la Predeal, iar din noiembrie 1962 la punctul de lucru Zăbala, compania comandată de cpt. Gheorghe Nae, pentru refacţie şi consolidări pe sectoarele Sfântu Gheorghe - Târgu Secuiesc - Breţcu şi c.f.i. Sângiorgiu Nou - Luduş.

1964-1970: este mutat la Şcoala Militară de Subofiţeri Gheorghe Lazăr, comandant de pluton şi apoi de companie elevi, contribuind la pregătirea a cinci promoţii de subofiţeri specialişti în arma căi ferate;

1970-1972: este mutat la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate Aiud (mr. Voicheci J. şi Florea Furnigel), în funcţia de comandant companie instrucţie. Între seriile de încorporare a executat misiuni la Bărăbanţ, Simeria, Băniţa, Lainici (construcţii şi refacţii căi ferate);

1974-1978: după absolvirea Academiei Militare, este repartizat la S.R.Tp.M. Timişoara - ofiţer 2 cu pregătirea comunicaţiilor pentru apărare. A asigurat executarea multor lucrări documentare pentru toată regionala şi pregătirea cadrelor de rezervă;

1978-1993: promovat în funcţia de şef S.R.Tp.M. Constanţa, s-a ocupat de organizarea, conducerea, controlul efectivelor şi pregătirea personalului, privind transporturile militare; s-au remarcat acţiunile pentru executarea transporturilor de trupă şi materiale la poligoanele de tragere Capu Midia şi Babadag, ca şi pentru Canalul Dunăre - Marea Neagră şi Poarta Albă - Midia - Năvodari; s-au înfiinţat comenduiri noi la Medgidia şi Port Constanţa; pregătirea comunicaţiilor pentru apărare, asigurarea trecerii S.R.T.M. în timp scurt la situaţia de război, îmbunătăţirea procesului pregătirii de luptă şi activităţii de cercetare, întărirea ordinii şi disciplinei militare - au fost preocupări însoţite de rezultate foarte bune;

1993-1997: a fost detaşat la Ministerul Transporturilor - S.N.C.F.R., pe funcţia de şef Serviciu Probleme Speciale la Regionala C.F. Constanţa. A executat lucrările necesare pentru mobilizarea transporturilor, evidenţa stocurilor de materiale necesare refacerii căilor ferate şi lucrărilor de artă, planurile de evacuare în caz de dezastre etc.

La 31.07.1997, la peste 38 de ani în slujba armatei şi armei căi ferate, se pensionează.

Starea civilă: este văduv, are 4 copii şi 5 nepoţi.

Domiciliu: Constanţa, aleea Zmeurei nr.1, bl.F.T.1, sc.C, et.1, ap.33. Telefon: 0241644610

 

Colonel (r) BALACI PETRE NAE

 

Născut: la 23.12.1944, în comuna Giubega, judeţul Dolj;

Părinţii: Petre şi Maria, agricultori, au avut 3 copii;

Studii: şcoala generală în comuna natală;

Liceul teoretic "Elena Cuza" din Craiova cu bacalaureatul în 1962;

Şcoală Militară Superioară de Ofiţeri Activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, arma căi ferate, absolvită în 1966 cu gradul de locotenent;

Academia de Înalte Studii Militare, specialitatea transporturi militare, absolvită în 1974;

Institutul pentru pregătirea cadrelor în problemele conducerii social-politice, specializarea Ştiinţe Economice, din Academia Ştefan Gheorghiu, curs f.f, absolvit în 1984;

Curs postacademic de transporturi militare, 1991;

Repere importante din activitate:

1966-1967: tânăr locotenent, numit la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate din Aiud (comandant mr. Drăghici Gheorghe) la compania 1 Dezmir (comandant cpt. Apetrei Adrian) la plutonul 3 de 80 militari; participă la refacţia cu şină tip 49 a sectorului c.f. Cluj - Dej - Beclean pe Someş, apoi la dezvoltarea staţiei c.f. Popeşti (Bihor) pentru mina de cărbuni Voievozi - azi dezafectată;

1967-1972: mai întâi la Batalionul de la Orşova (comandant lt.col. Mateescu Temistocle) apoi la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz (comandant lt.col. ing. Dalotă Vasile) în funcţia de instructor cu munca de tineret (UTC); a participat la construirea căii ferate şi şoselei de la Drobeta Turnu Severin la Orşova, precum şi alte lucrări adiacente hidrocentralei Porţile de Fier 1, apoi la refacţii de cale ferată pe Regionala CFR Timişoara;

1972-1974: urmează cursurile şi absolvă Academia Militară;

1974-1977: revine la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz (comandant lt.col. Bojar Ilie) în statul major (şef era mr. Coman Constantin) şi se va ocupa în special de Batalionul Militari cu Termen Redus;

1977-1979: mutat în comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate (comandant col. Bodogai Fl.).

1979-1982: revine la Săcălaz în funcţia de şef stat major, apoi de comandant al Batalionului (şef de stat major fiind numit cpt. Roşu Liviu); refacţii pe regionalele CFR Timişoara şi Craiova, aplicaţii de specialitate, cu trupe şi transmisiuni pentru dezvoltarea triajului Ronaţ (Timişoara);

1983-1990: prin transformarea Batalionului 186 Căi Ferate, este numit comandantul Batalionului de Construcţii Energetice, în subordinea D.L.E.N.; participă cu un efectiv de 2000 de oameni la construcţii hidroenergetice, dezvoltarea combinatelor siderurgice de la Hunedoara, Oţelul Roşu şi Călan, refacţii c.f. şi altele; a participat la evenimentele din decembrie 1989, îndeplinind misiuni primite de la conducerea FSN. A fost avansat colonel înainte de termen, în ianuarie 1990;

1990-1993: se reînfiinţează Batalionul 125 Căi Ferate Săcălaz, este numit comandantul acestuia şi revine în compunerea Brigăzii 38 Căi Ferate; se execută refacţii şi întreţineri pe regionala Timişoara şi în CS Reşiţa; participă cu batalionul la aplicaţia de brigadă (conducătorul aplicaţiei col. Sclipcea Mircea) obţinând calificativul maxim;

În 1993, ca urmare a procesului de restructurare a armatei, Batalionul 125 Căi Ferate de la Săcălaz este desfiinţat. Ofiţerul este numit în funcţia de şef Serviciu Mobilizare a Economiei şi Pregătirea Teritoriului pentru Apărare la Prefectura Timiş, funcţie pe care o ocupă până în decembrie 1999 când este trecut în rezervă, cu drept de pensie militară.

Starea civilă: este căsătorit, are un băiat inginer.

Domiciliu: Timişoara, Aleea Cascadei nr.2, bloc P5, sc. B, ap.12. Telefon: 0256444943

 

Plutonier adjutant (r) BALASAN ION GRIGORE

 

Născut: la 02.04.1939 în comuna Măneşti, judeţul Botoşani;

Părinţii: Ion şi Aglaia, agricultori, 10 ha., 3 copii;

Studii: şcoala generală, 7clase, în comuna natală;

Şcoala Profesională Auto; în oraşul Botoşani;

Şcoala Militară Subofiţeri Tancuri şi Auto Piteşti, promoţia 1961;

Repere importante din activitate:

1961 – 1969: după terminarea şcolii militare a îndeplinit funcţia de şofer la Batalionul Aruncătoare cu Reacţie la U.M. 01008 Timişoara, iar din 1967 funcţia de şef de atelier în aceeaşi unitate;

1969 – 1972: a fost mutat la Compania Dirijare a Circulaţiei din U.M. 01024 pe funcţia de maistru;

1972 – 1987: a fost mutat la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz, pe funcţia de şef atelier, şofer pe autobuz şi comandant de Pluton Aprovizionare şi Transport;

A fost decorat cu Ordinul "Meritul Militar" cls. a II-a şi a III-a;

La 02.02.1987: a fost trecut în rezervă cu drept de pensie militară de serviciu;

Starea civilă: este căsători, are 2 copii.

Domiciliu: Timişoara, str. Platanilor, nr.7, sc.A, ap.14. Telefon: 0256153001

Sublocotenent (r) BĂDĂRĂU DUMITRU ION

 

Născut: la 18.01.1926 în comuna Ciorniţa, judeţul Soroca;

Părinţii: tata Dumitru, muncitor agricol, mama casnică;

Studii: Gimnaziul Industrial Suceava, absolvit în 1940;

Şcoala Militară de Maiştri, 1960

Repere importante din activitate:

Încadrat în armată în 1953 la U.M. 03858 Oradea (viitorul Batalion. 137 Poduri Căi Ferate), cu gradul de sergent major, pe funcţia de mecanic auto; în această unitate a lucrat până la trecerea în rezervă în 1980;

În 1954 mutat cu unitatea la Buzău, pe aceeaşi funcţie;

1956 mutat la Bârlad cu aceeaşi unitate, fiind încadrat pe funcţia de şef de atelier;

În perioada 1958-1980, mutat la Batalionul 137 Poduri Căi Ferate Focşani ca şef de atelier pe funcţie de maistru;

În cadrul lucrărilor tehnice executate de Brigada 65/38 Căi Ferate, a participat direct la lucrările: podul de serviciu şi baterea piloţilor de beton armat la construcţia podului de căi ferate şi drumuri de la Giurgiu - Ruse, peste Dunăre; podul definitiv de c.f. de la Bascov de 42 ml., proiectat de Brigada de Căi Ferate, şi alte 4 poduri de c.f. de pe linia de garaj a unităţii militare din Bascov; construcţii de poduri c.f. provizorii peste râul Mureş la Şcoala de Specialişti Poduri de la Aiud şi pe râul Milcov; construcţia podului c.f. provizoriu de la Lipova, peste râul Mureş; restabilirea podului c.f. şi drumuri peste râul Someş la Ardusat, cu ocazia inundaţiilor din 1970; restabilirea podului c.f. peste râul Doamnei la Piteşti şi în zona Buzău - Nehoiu cu ocazia inundaţiilor din 1975; demontarea grinzii tip MAN de 64 ml. de la Barboşi; montarea noii grinzi demontabile pentru podul c.f. de 60 ml. la Mioveni, după proiectul realizat de Brigada de Căi Ferate; diverse activităţi la poligonul de poduri c.f. de pe râul Milcov la Focşani; diverse activităţi la poligonul de studii şi cercetări căi ferate din subordinea D.Tp.C.M.

Este realizatorul multor lucrări de invenţii şi inovaţii în domeniul căilor ferate, cum ar fi: modernizarea motocompresorului tip Porch; conceperea şi realizarea berbecului BDR - 700 pentru baterea piloţilor la lucrările de restabiliri poduri; realizarea suportului de pod din piloţi de beton armat; contribuţii la realizarea rampei demontabile c.f. (RD 60); portiţa pe gabare de 22 t. pentru soneta cu berbec Diesel de 1800 kg. şi altele.

În decembrie 1980 se pensionează.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii şi 2 nepoţi.

Domiciliu: Focşani, str. Emil Racoviţă nr. 3, bl. E, sc. 2, et. 4, ap. 40, telefon 0237614986.

 

Salariat civil BĂDESCU NICOLAE CONSTANTIN

 

Născut: la 07.08.1947, în Rm. Vâlcea, jud. Vâlcea;

Părinţii: Nicolae-revizor contabil şi Teodora-contabil, au 3 copii;

Studii: şcoala generală şi Liceul teoretic în Rm. Vâlcea;

3 ani Facultatea de Metalurgie Bucureşti;

2 ani Şcoala Tehnica de Arhitectura şi Construcţia Oraşelor, din Bucureşti;

A efectuat stagiul militar la S.R.Tp.M. Deva ca furier la biroul tehnic, trecut în rezervă cu gradul de sergent;

Repere importante din activitate:

În perioada 1977-1993 a îndrumat activitatea de producţie a Batalionului 186/125 Căi Ferate Săcălaz. A creat o atmosfera de colaborare şi respect reciproc între beneficiari şi unitatea militară. A contribuit împreuna cu beneficiarii la aplicarea celor mai bune procese tehnologice în şantiere şi la folosirea judicioasă a forţei de muncă. A urmărit în permanenţă realizarea normelor de producţie pe militar, respectarea termenelor de execuţie, cantitatea şi calitatea lucrărilor executate, efectuând decontarea prestaţiilor executate. A efectuat instruirea gradaţilor pe linie de producţie prin Şcoala de gradaţi. În perioada mai sus amintita a îndrumat activitate productiva şi a efectuat decontarea şi recepţia următoarelor lucrări: în perioada 1977 - 1983 şi 1989 - 1993: refacţii linii curente şi linii staţii: Bârzava - Arad, Roşiori - Videle, Roşiori -Drăgăneşti Olt, Deva - Mintia, Deva - Orăştie, Simeria - Subcetate, Craiova - Piatra Olt, staţiile Radna, Pauliş, Arad, Timişoara, Caransebeş, Caransebeş Triaj şi altele; construcţii linii noi: grupa D Ronaţ Triaj; Rogojelu - Vârţ - Drăguţeşti linia de transcontainere Caransebeş Triaj., dublarea liniei pe tronsonul Conop - Milova şi altele; activitate M.T.V. (acari, frânari, manevranţi, impiegaţi şi mecanici locomotivă) în complexul Timişoara; lucrări în bazele de montare - demontare Jebel, Mănăştiur, Nadab şi Aurel Vlaicu. Prin executarea lucrărilor de mai sus s-au îmbunătăţit parametrii constructivi şi de exploatare a liniilor c.f. respective; în perioada 1983 - 1989 a îndrumat şi desfăşurat activitate productivă pe şantierele de construcţii hidroenergetice Bistra - Poiana Mărului, Cerna - Tismana, Râul Mare - Retezat, la Termocentrala pe şisturi bituminoase de la Crivina şi în Combinatul Siderurgic Reşiţa contribuind la realizarea: galeriilor de aducţiune de la Tumu-Ruieni, Poiana Mărului şi Râul Mare - Retezat; galeriei de fugă de la Feneş: construirea conductei de aducţiune a gazului metan la Termocentrala pe şisturi bituminoase de la Crivina; întreţinerea curentă a liniilor industriale din incinta Combinatului Siderurgic Reşiţa.

Starea civilă: este căsătorit, are un copil: (Crina).

Domiciliu: Timişoara str. Arh.Victor Vlad bl.11 sc.B, et.II, ap.11.

Telefon: 0256215023, 0722856458

 

Colonel (r) medic primar BĂDESCU NICOLAE GHEORGHE

 

Născut: la 18.01.1933, în Drobeta Turnu-Severin;

Părinţii: Nicolae, muncitor croitor şi Iulica, au avut 2 copii;

Studii: şcoala generală şi Liceul (8 clase) în Drobeta Turnu Severin

Facultatea Medicină Timişoara, absolvită în anul 1959, activat ofiţer în 9 ianuarie, anul 1963.

Repere importante din activitate:

1959 1960: circa medicală în comuna Lelesti, raionul Tg. Jiu;

1960 1961: şef secţie pediatrie la spitalul din Baia de Arama;

1961 1962: medic secundar clinica neurologica Timişoara;

1962 – 1979: medic de unitate, iar după activare medicul şef al Batalionului 186 Căi Ferate din Săcălaz;

1979 – 1992: medicul şef al Regimentului de Aviaţie Timişoara.

Decorat cu Ordinul "Meritul Militar" cl. a I-a.

09.06.1992 trecut în rezervă, cu drept de pensie militară.

Starea civilă: necăsătorit şi nu are copii.

Domiciliu: Timişoara, Bd. General Ion Dragalina, nr.41, ap.17, Telefon: 0256200866

 

Căpitan ing. BĂDOI VALENTIN CONSTANTIN

 

Născut: la 29.09.1969, în oraşul Rădăuţi, judeţul Suceava.

Părinţii: Valentin şi Ana-Silvia;

Studii: şcoala generală de 8 clase absolvită în oraşul natal;

Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, promoţia 1988;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, din Rm. Vâlcea, arma căi ferate, promoţia 1991;

Curs avansat de intendenţă şi carburanţi, 4 luni, 1999;

Facultatea de Hidrotehnică, profilul construcţii, cu diplomă de licenţiat la Universitatea Politehnică Timişoara în anul 2002.

Repere importante din activitate:

1991-1993: repartizat comandant pluton la Batalionul 125 Căi Ferate Săcălaz;

1993 – 2000: ofiţer 4 cu asigurarea de carburanţi - lubrifianţi la U.M. 01145 Timişoara;

2000 – 2003: comandant pluton geniu în cadrul U.M. 01109;

Din 2003 este ofiţer 4 cu controlul mişcării la Biroul de Transporturi Militare nr. 13 Timişoara.

Starea civilă: este căsătorit, are un copil, (Andrei -Valentin n. 1997).

Telefon: 0256295093.

 

Maior ing. BĂLAN FLORIAN GHEORGHE

 

Născut: la 17 august 1966, localitatea Rădeşti, judeţul Argeş;

Părinţii: Florian-muncitor ceferist şi Elena, au 4 copii;

Studii: Liceul Militar "Tudor Vladimirescu" Craiova, 4 ani, cu bacalaureat în 1984;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Rm. Vâlcea, arma căi ferate, 3 ani, pe care o absolvă în august 1987 cu gradul de locotenent, media 9,03;

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii c.f., 3 luni, 1995, media 8,96;

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de batalioane c.f. şi a ofiţerilor de stat major de unitate tip batalion, 3 luni, 1997, media 9,29;

Universitatea Transilvania Braşov, Facultatea de Inginerie Tehnologică, profilul Inginerie Managerială şi Tehnologică, specializarea Tehnologii şi Echipamente Neconvenţionale, 5 ani, cu diplomă de licenţă în 1998;

Repere importante din activitate:

1987-1989: după absolvirea şcolii militare în 1987, a fost numit în funcţia de comandant de pluton la Batalionul 171 Căi Ferate Braşov (comandant mr. Roman Mihai). în perioada noiembrie 1987 - aprilie 1989 a îndeplinit funcţia de comandant de pluton şi comandant al taberei de instrucţie Berbeşti; în această perioadă a participat cu militarii din subordine la construcţia liniilor noi în staţiile c.f. Alunu şi Seciuri Triaj, la viaductul Roşia de Amaradia şi consolidări de terasamente pe sectorul Berbeşti – Seciuri;

1989-2000: începând cu aprilie 1989 se mută de la Batalionul 171 Căi Ferate la Serviciul Regional Transporturi Militare Braşov, îndeplinind funcţia de dispecer - ofiţer 4 (cu transporturile militare); în timpul revoluţiei din decembrie 1989 a participat la paza Serviciului Regional de Transporturi Militare şi a clădirii Regionalei CFR Braşov, unde nu au fost semnalate incidente deosebite. Pentru rezultate foarte bune obţinute, în aprilie 1995 este promovat în funcţia de ofiţer 3 la pregătire pentru luptă în aceiaşi unitate;

2000-2002: începând cu luna ianuarie 2000 este promovat în funcţia de ofiţer 2 la Compartimentul căi de comunicaţie şi mijloace de transport;

Din 01.11.2002, ca urmare a reorganizări unităţii, este numit ofiţer 2 cu operaţiuni de transport la Biroul Transporturi Militare Braşov;

În activitatea sa ca ofiţer a fost notat în aprecierile anuale de serviciu ca bun şi foarte bun.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii.

Domiciliu: Braşov, bulevardul Muncii nr.22, bl L 12, ap.28.

Telefon: 0368431185, 0741371 087

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Colonel BĂLAN ION ION

 

Născut: la 12 octombrie 1932 în Bărăşti de Cepturi, judeţul Olt;

Părinţii: Ion şi Ioana –agricultori, 3 ha. Au avut 3 copii;

Studii: Şcoala generală a făcut-o în comuna natală, iar liceul la Slatina la Liceul "Radu Greceanu", la fără frecvenţă;

la Slatina, a urmat şi a absolvit Şcoala medie tehnică agricolă de 4 ani obţinând diploma de tehnician agricol, meserie pe care o practică doar câteva luni, deoarece în continuare este recrutat la Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1955, în specialitatea exploatare căi ferate;

În 1972: s-a înscris la Academia Ştefan Gheorghiu, institutul pentru pregătirea cadrelor de conducere pe care a terminat-o la fără frecvenţă, în anul 1977;

A mai urmat cursurile de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companie şi a dat examen de maior, precum şi examen de colonel. A urmat şi alte forme de pregătire.

Repere importante din activitate:

1955-1972: la absolvirea şcolii militare, obţine gradul de locotenent şi este repartizat la Batalionul 488/171 Căi Ferate Braşov, fiind numit comandant de pluton. Aici este avansat la gradul de locotenent major, căpitan, maior. În principal activitatea o desfăşoară pe şantierele de căi ferate, cum ar fi: Vânători, Predeal, Borsec, Gioagiu, Micăsasa şi altele ca Sibiu, Gheorghieni;

1972-1976: este mutat în garnizoana Aiud, la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate a cărui comandant era lt.col. Prodan Ion. Aici îşi desfăşoară activitatea, ocupând diferite funcţii, atât în unitate, cât şi pe şantier (Băniţa, Hunedoara, Simeria, etc.);

1976-1991: în luna august 1976 este mutat la Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Rm. Vâlcea pe funcţie de lector la catedra de ştiinţe sociale, comandantul şcolii fiind col. Mazilu Nicolae. În anul 1978: a fost numit şef de catedră la aceeaşi catedră a şcolii care şi-a schimbat denumirea în Institutul Militar de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi ferate "Panait Donici";

În anul 1991 a ieşit la pensie, cu gradul de colonel, cu drept de pensie militară, după 38 de ani de carieră militară.

A fost căsătorit şi are urmaşi 3 copii şi 2 nepoţi. A decedat la 24 iunie 1997

 

Colonel ing. BĂLAN VASILE NICOLAE

 

Născut: la 5 noiembrie 1934, în municipiul Ploieşti;

Părinţii: Vasile şi Maria, foşti funcţionari, au avut 1 copil;

Studii: Şcoala generală în Ploieşti;

Şcoala Medie Tehnică Petrol şi Gaze din Ploieşti, bacalaureatul în 1953;

1956-1959: elev la Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate din Chitila (ultimul an în cazarma Şcolii Militare de Radiolocaţii). locotenent la 21 septembrie 1959 - şef de promoţie;

1963-1968: Facultatea de Maşini şi Utilaje de Construcţii din Institutul de Construcţii Bucureşti. cu diplomă de licenţă în 18.09.1968; inginer;

Alte cursuri, postuniversitare: curs postacademic de utilaje de geniu - ingineri (1986) şi curs de perfecţionare a pregătirii cadrelor didactice militare (1987).

Repere importante din activitate:

1953-1956: a lucrat ca muncitor sondor;

1959-1963: a fost repartizat comandant de pluton în compania a 3-a c.f. (cpt. Mărcuţă Petre) din Batalionul 178 Căi Ferate Chitila comandat de maiorul Buzuloiu Vasile; a executat refacţii pe sectoarele c.f. Săruleşti - Bucureşti, Botoroaga - Videle, Cernavoda - Medgidia - Constanţa; staţia Predeal şi reţeaua feroviară a portului Galaţi; colegi: lt.maj. Ion Mihai şi locotenenţii Şerban Ioan şi Mihăilescu Florin;.

1968-1970: după obţinerea diplomei de inginer, avansat căpitan, este numit inginer şef la Batalionul 192 Construcţii Mangalia; comandant de batalion era lt.col. Dascălu Nicolae, iar şef de stat major a fost căpitanul Drăgan Laurenţiu;

1970-1971: este numit ofiţer 2 la Batalionul de Construcţii Ploieşti, pe platforma industrială la Brazi, judeţul Prahova;

1971-1974: ofiţer 3 în Secţia Construcţii Speciale din C.T.Ge. (şeful secţiei: lt.col. Perianu Constantin); a participat la construcţia drumului Transfăgărăşan;

1974-1977: lector şef la Centrul de Instrucţie a Geniului de la Cernica; a pregătit cadrele pentru funcţiile de comandanţi de companie, batalion şi regiment;

1977-1980: ofiţer 2 în biroul mecanizare Brigada Construcţii Locuinţe Bucureşti comandată de gl.mr. ing. Perianu Constantin; apoi ofiţer 1 în biroul producţie al aceleiaşi mari unităţi;

1980-1986: este avansat locotenent-colonel şi numit locţiitorul tehnic al comandantului Brigăzii, detaşată în localitatea Cumpăna-Ovidiu, judeţul Constanţa şi participă la construcţia Canalului Dunăre - Marea Neagră; avansat la gradul de colonel în 1984;

1986-1987: şeful Catedrei Geniu la Şcoala de Maiştri Militari şi Subofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate;

1987-1991: este şeful secţiei din Baza de Reparaţii Tehnică de Geniu de la Medgidia;

În 1991 pentru scurt timp este şeful Biroului plan-producţie la Baza Reparaţii Tehnice Geniu Mogoşoaia, apoi este pensionat la cerere, după 39 de ani de muncă.

A fost căsătorit, are ca urmaşi 2 copii: unul inginer şi altul arhitect.

A decedat la 23.11.2001. Este înmormântat la Ploieşti

 

Maior BĂLAŞA DUMITRU ION

 

Născut: la 8 mai 1964, comuna Potcoava, judeţul Olt;

Părinţii: Dumitru şi Elena, muncitori (pensionari), au 2 copii.

Studii: şcoala generală în comuna natală;

Liceul Militar "Tudor Vladimirescu" din Craiova, cu bacalaureatul în 1982;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate, promoţia 1985;

Cursuri de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii şi al comandanţilor de batalioane (1994);.

Repere importante din activitate:

1985-1988: repartizat iniţial la Batalionul 171 Căi Ferate din Braşov, a fost detaşat şi apoi numit comandant de pluton elevi în Şcoala Militară pe care tocmai o absolvise;

1988-1989: este numit comandant de pluton pază la depozitul de garnizoană Budeşti;

1989-1994: revine în învăţământ şi îndeplineşte următoarele funcţii: ofiţer cu planificarea în biroul învăţământ şi pregătirea de luptă (1989 - 1990); lector pentru instrucţia tragerilor în catedra de pregătire militară generală (1990 - 1992); lector în catedra de căi ferate pentru grupele de subofiţeri;

1994-1997: este câte un an comandant de companie elevi, lector Instrucţia tragerilor, comandant companie MTR;

1997-1999: instructor în catedra de construcţii, instalaţii şi căi ferate;

A contribuit la pregătirea a 7 promoţii de ofiţeri de căi ferate cu 145 absolvenţi;

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii.

Domiciliu: Rm. Vâlcea, str. Rapsodiei nr.16, bl.D1, sc. B, ap.5. Telefon: 0250739372

 

 

 

 

 

 

 

Locotenent ing. BĂLAŞA GHEORGHE COSTIN

 

Născut: la 30 martie 1972 în Rm. Vâlcea.

Părinţii: Gheorghe- contabil şi Sanda.

Studii: şcoala generală în municipiul Rm. Vâlcea;

Liceul de matematică – fizică "Nicolae Bălcescu" Rm. Vâlcea;

Seminarul pedagogic universitar Rm. Vâlcea absolvit în anul 1995;

Institutul Militar de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Rm. Vâlcea, arma căi ferate, promoţia 1995;

A urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Universitatea de Vest din municipiul Timişoara;

Repere importante din activitate:

1995-1997: la absolvirea şcolii a fost repartizat comandant pluton lemnari în Batalionul 123 Poduri Căi Ferate din Aiud;

1997-1999: comandant pluton construcţii căi ferate în aceeaşi unitate;

1999- 2002: ofiţer 4 în compartimentul transporturi militare la Secţia Transporturi Militare nr. 13 Timişoara;

Din 2002 este ofiţer 5 cu monitorizarea transporturilor (şi dispecer) la Biroul Transporturi Militare nr. 13 Timişoara;

Starea civilă: este căsătorit, are un copil (Bianca Andreea n. 2000). Telefon: 0256367140.

 

Locotenent colonel (r) BĂRBUŢĂ CONSTANTIN IOAN

 

Născut: la 01. 06. 1948, în comuna Zăbrani din judeţul Arad;

Părinţii: Constantin – revizor de cale şi Eugenia; au avut 3 copii;

Studii: şcoala generală, 7 clase, în comuna Vânători, judeţul Vrancea, 1965;

Liceul "Unirea'' din Focşani, clasele 8, 9 şi 10, iar clasa a 11 –a, 1965-1966, la Liceul Militar "Dimitrie Cantemir'' din Breaza;

Şcoala Superioară de Ofiţeri Activi "Nicolae Bălcescu'' din Sibiu, arma căi ferate, promoţia 30 decembrie 1969; a fost şeful promoţiei;

În perioada 1969 – 1971 a urmat cursurile Institutului de Construcţii din Iaşi, cu scutire de frecvenţă, fără a le încheia însă cu lucrare de diplomă;

În anii 1971 – 1975, urmează, la zi, cursurile Facultăţii de filozofie, Secţia Sociologie a Universităţii Bucureşti, pe care o absolvă cu media 10 (zece);

În perioada 1985 – 1987 a urmat cursurile Academiei Militare, Facultatea Arme Întrunite;

Repere importante din activitate:

1970 – 1971: este numit comandant de pluton în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate din garnizoana Focşani şi repartizat la compania comandată de căpitanul (apoi maior) Cocârlea Nicolae; A participat la instruirea gărzilor de la subunităţile pază lucrări de artă de pe sectorul c. f. Vatra Dornei – Ilva Mică, la instruirea recruţilor organizate la Săcălaz şi Olteniţa, la taberele de instrucţie de la Umbrăreşti unde a executat refacţii şi reparaţii linii c. f. Pentru scurt timp a îndeplinit şi funcţia de secretar al organizaţiei de partid care cuprindea punctele de lucru Tunel Galaţi, Barboşi şi Lacul Sărat, perioadă în care a colaborat cu ofiţerii Mircea Panait, Gheorghe Bencea, Necolae Cozma, Ion Cucoreanu, Ion Harabagiu şi alţii;

1975 –1985: după absolvirea facultăţii este repartizat la C.P.S. al armatei, în cadrul Biroului de Psihologie, Sociologie şi Pedagogie Militară – şef fiind colonelul Marin Mirea iar colegi: cpt. Lucian Culda, maior Mihai Mocanu, lt. Marian Niţă, lt. maj. Neculai Bălan cu care a executat mai multe teme de studii psihologice pe probleme de interes pentru structurile militare, printre care cele referitoare la testele psihologice pentru şoferi, schimbarea unor prevederi regulamentare, fenomenul suicidului în armată, testarea psihologică a recruţilor încorporaţi pentru diferite arme şi specialităţi militare, etc. Este autorul volumului "Sociologie Militară'' şi coautor la alte lucrări şi culegeri pe tema psihologiei şi pedagogiei militare, didactica în ştiinţele sociale şi altele;

1987 - 1988: după absolvirea academiei militare a fost numit cercetător ştiinţific la Centrul de Istorie şi Teorie Militară, Biroul de psihologie, sociologie, pedagogie şi ştiinţa conducerii unde şef era col. Victor Diaconu, iar colaboratori au fost maiorii Cornel Codiţă şi Marian Niţă

1988 – 1992: se înfiinţează Centru de Expertiză Psihologică a Armatei, instituţie pe care ofiţerul o conduce până în 1992, perioadă în care a studiat, propus şi legiferat testarea psihologică a candidaţilor pentru licee, şcoli militare, academia militară tehnică şi pentru alte activităţi specifice armatei în acea perioadă;

În anul 1992, pe motivul participării la activitatea CADA, a fost trecut în rezervă, cu litera "i'' fără nici un drept pentru cei 26 de ani cât a slujit în armata română. În prezent se află pe rolul instanţelor judecarea cererii de anulare a ordinului MApN de trecere abuzivă şi nelegală în rezervă, recunoaşterea vechimii şi stagiului în funcţie şi obţinerea drepturilor legale ca ofiţer;

Starea civilă: este căsătorit, nu are copii;

Domiciliul: Bucureşti, sectorul 2, Calea Călăraşi nr. 117 – 119, sc. A, et.2, ap. 9;

Telefoane: 0213205871 şi 0749601865,

 

Colonel (r) BÂNGĂ DUMITRU DUMITRU

 

Născut: la 23. 04. 1939, în comuna Şuici din judeţul Argeş;

Părinţii: Dumitru – contabil şi Constantina; au avut 5 copii;

Studii: şcoala generală în comuna Şuici, judeţul Argeş;

Liceul Militar "Dimitrie Cantemir'' din Breaza, absolvit în anul 1956;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate şi Topografie, Bucureşti, 3 ani, 1959;

Academia Militară Generală, Secţia transporturi militare şi căi ferate, 2 ani, 1977;

Cursul postacademic de transporturi militare, 1985/1986.

Repere importante din activitate:

La 21 septembrie 1969 absolvă şcoala militară şi este înălţat la gradul de locotenent;

1959 – 1962: este numit comandant de pluton în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate din garnizoana Focşani şi repartizat la compania a II-a poduri c.f. comandată de lt. maj. Burlacu Ene. Cu plutonul luat în subordine, face reparaţii la podul de cale ferată de la Cosmeşti, peste râul Siret şi execută lucrări de apărare a malurilor contra eroziunii.

În fiecare an participă la instruirea recruţilor, la sediul batalionului. Cu plutoanele instruite execută, pe rând, podul de şosea de la Vicovul de Sus, peste râul Suceava, podul de şosea peste râul Ozana de la TG. Neamţ, iar în ultimul an va participa la executarea pasajului superior din staţia c. f. Ploieşti Sud ( vis a vis de Uzinele 1 Mai );

În perioadele dintre lucrările la podurile de mai sus participă şi la refacţia căii ferate de pe sectorul c. f. Medgidia – Tulcea ( punct de lucru la Tariverde ) şi pe sectorul c. f Cernavodă – Constanţa ( punctul de lucru la Saligny ).

1962 – 1968: este numit ofiţer 4 cu transporturile militare la Comenduirea Tg: Mureş, funcţie din care organizează şi conduce îmbarcările şi debarcările de trupe, tehnică şi materiale militare pentru poligoanele de tragere de la Mihăileni şi Voila; O activitate deosebită, pentru care a primit felicitări şi alte recompense de la eşaloanele superioare, a fost organizarea mutării Diviziei 57 Tancuri din Tg; Mureş la Bucureşti;

1968 – 1975: este mutat în garnizoana Braşov şi numit ofiţer 4 cu transporturile militare ( şi dispecer ) la Serviciul Regional de Transporturi Militare nr. 22; Continuă activităţile de monitorizare a transporturilor militare, inclusiv transporturile speciale de armament şi muniţii şi trei ani consecutiv, transportul trupelor române ( Divizionul de rachete ) la trageri în poligoanele de la Pervomainsk din U. R. S. S.

1975 – 1977: ofiţer elev la Academia Militară Generală – secţia transporturi militare.

1977 – 1995: după absolvirea academiei este promovat în funcţia de ofiţer 2 cu activitatea de cadre în Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare, funcţie din care a contribuit la încadrarea organelor de transporturi militare cu ofiţeri şi subofiţeri foarte bine pregătiţi şi cu un comportament exemplar. În continuare, a fost numit ofiţer 1 cu mobilizarea şi activitatea de cadre, reuşind să realizeze cea mai bună structură organizatorică a formaţiunilor de transporturi militare de după 1961. Ofiţerul a parcurs întreaga ierarhie militară, de la locotenent comandant de pluton şi responsabil cu îmbarcarea, la colonel Şeful Secţiei pregătire pentru luptă şi apoi Şeful Secţiei Transporturi, funcţii din care a contribuit la realizarea transporturilor militare pe întregul teritoriu naţional, dar şi la realizarea tratatelor şi convenţiilor internaţionale pe linie de transporturi militare. A fost recompensat dese ori, a primit ordine şi medalii.

La 05. 10. 1995 trece in rezervă cu drept de pensie militară de serviciu. După pensionare a mai lucrat, în calitate de colaborator, cu ACMCCH Tg. Mureş şi cu firma germano – austriacă KASSKER, pentru avize şi documentări.

Starea civilă: este căsătorit, are un fiu şi un nepot ( născut în 1998 ).

Domiciliul: Bucureşti, sectorul 6, str. Tg. Neamţ nr. 9, bl. M5, sc.1, et.1, ap. 7

Telefoane: 021 7450821 şi 0729 257 764

 

Plutonier BÂRZU IOAN COSTEL

 

Născut: la 03.06.1973, în oraşul Negreşti, judeţul Vaslui;

Părinţii: Ioan - mecanic de întreţinere şi Zenovia; au 3 copii;

Studii: Şcoala generală, în Tansa, judeţul Iaşi, 8 clase;

Liceul Industrial din Negreşti, judeţul Vaslui cu diplomă de bacalaureat în anul 1991;

Şcoala Militară de Subofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate în perioada 1991 – 1993;

Repere importante din activitate:

1993-1994: sergent major - şef echipă la compania a 2-a M.T.V., comandant companie căpitan Guraliuc Constantin, în Batalionul 171 Căi Ferate Braşov;

1994-1997: plutonier de companie la compania instrucţie centralizată, comandanţi de companie au fost pe rând: maior Guşilă Mircea, maior Lixandru Gheorghe, maior Pavel Virgil, maior Pavel Ionel;

1997-1998: plutonier de companie la compania a 2-a cu sediul la Sighişoara - comandant companie maior Lixandru Gheorghe;

1998-2002- casier la Centrul 171 Instrucţie şi Mobilizare Căi Ferate Braşov;

Starea civilă: este căsătorit, are 1 copil;

Domiciliu: Braşov, Strada Alexandru cel Bun, nr.17, ap.6;

 

Căpitan (r) BELCIUG DUMITRU VASILE

 

Născut: la 26 august 1948, în Alex. Odobescu, din judeţul Călăraşi;

Părinţii: Dumitru şi Elena, agricultori cu 5,5, ha.; au avut trei copii;

Studii: Şcoala Generală din localitatea natală (7 clasei);

Liceul Teoretic "N. Bălcescu" din Călăraşi (2 ani) şi Liceul Militar "Dimitrie Cantemir" din Breaza (2ani) cu bacalaureat în anul 1966;

Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri Nicolae Bălcescu Sibiu promoţia decembrie1969 (3,4 ani), arma căi ferate;

Facultatea Matematică - specialitatea Matematică la Universitatea Bucureşti, cu Diplomă Licenţă în anul 1984 (5ani);

Facultatea de Management Financiar Contabil şi Administrativ - Universitatea Ecologică Bucureşti, în anul 1997 (5 ani);

Curs Finanţe Contabilitate specialitate contabil planificare statistică - 1993 (1,6 ani);

Curs de calculatoare, specialitatea analist - programator - 1994 (1 an).

Repere importante din activitate:

1969-1980: locotenent, comandant de pluton în Batalionul 123 Poduri Căi Ferate din Aiud (2 ani) şi în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate din Focşani (10 ani). A trecut în rezervă la cerere în 1980, cu gradul de locotenent major.

Din 1980 este subinginer la Secţia L.8 Bucureşti. Este în evidenţa Centrului Militar Sector 4, Bucureşti, cu gradul de căpitan.

Starea civilă: este căsătorit, are un copil.

Domiciliu: str. Anton Bacalbaşa, nr.13, bl.118, ap.39, sector 4, Bucureşti,

Telefon: 0213345916

 

Colonel (r) BEŢIANU VICTOR CANTEMIR

 

Născut: la 08.06.1948, satul Băneasa, comuna Salcia, din judeţul Teleorman.;

Părinţii: Victor - mecanic de locomotivă şi Floarea, au 2 copii.;

Studii: Şcoala generală nr.3 din Medgidia, 1955 - 1962;

Liceul "Nicolae. Bălcescu" din Medgidia, 1962 - 1964;

Liceul Militar" Dimitrie Cantemir" din Breaza, 1964 - 1966;

Şcoala Superioară de Ofiţeri Activi "Nicolae Bălcescu", din Sibiu, arma căi ferate, în anii 1966 - 1969;

Academia Militară, 1975 - 1977, secţia transporturi militare;

Curs de limba rusă, 1983 - 1984;

Curs postacademic de transporturi militare, în anul 1991;

Repere importante din activitate:

1969-1971: repartizat comandant de pluton în Batalionul 178 Căi Ferate Chitila, este încadrat la compania a.2-a c.f., (cdt. companie mr. Chivu Traian); a participat la construcţia triajului C.F.R. Ciulniţa şi la dublarea sectorului c.f. Perişoru - Ciulniţa - Lehliu;

1971-1975: dispecer la S.R.Tp.M. Bucureşti şi D.Tp.C.M. (şefi au fost col. Sultan Petre; gl.bg. Zaharia Cristache);

1977-1979 după absolvirea Academiei Militare, ofiţer 2 cu pregătirea comunicaţiilor pentru apărare la S.R.Tp.M. Bucureşti;

1979-1982: ofiţer 2 cu pregătirea comunicaţiilor pentru apărare la D.Tp.C.M;

1982-1988: ofiţer 2 cu transporturile militare la D.Tp.C.M. (gl.bg. Grigoraş Nicolae);

1988-1990: ofiţer 2 cu pregătirea operativă, studii şi cercetări (este şi cu containerizarea) la D.Tp.C.M; în 1990 (01.06 - 01.10) ofiţer 1 cu transporturi militare la D.Tp.C.M;

1990-1996: şeful S.R.Tp.M. Bucureşti;

1996-1999: şeful Serviciului Probleme Speciale la Regionala de Căi Ferate Bucureşti;

1999-2001: şeful Secţiei Transporturi Militare din Direcţia Logistică a S.M.G., devenit după scurt timp şeful Centrului de Coordonare a Mişcării din Statul Major General;

La 31.12.2001 este trecut în rezervă; la cerere; cu drept de pensie militară de serviciu;

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 6, str. Compozitorilor nr.15, bl.C3, sc.3, et.7, ap.134,

Telefon: 0214133679.

 

Maior ing. BIBU STEFAN LUCIAN

 

Născut: la 02. 10. 1969, în municipiul Drobeta Turnu Severin, judeţul Mehedinţi;

Părinţii: Ştefan şi Anica; au doi copii;

Studii: şcoala generală în Drobete Turnu Severin;

Liceul Militar "Tudor Vladimirescu'' din Craiova, cu bacalaureatul în 1988;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate din Rm. Vâlcea, arma căi ferate, în anii 1988 – 1991; locotenent;

Facultatea de Construcţii civile şi Industriale din cadrul Politehnicii Timişoara, cu diplomă de licenţă în anul 1996, inginer;

Facultatea de socio – psiho – sociologie a Universităţii de Vest Timişoara, cu diplomă de licenţă în anul 1999;

Repere importante din activitate:

1991 – 1993: la absolvirea şcolii militare a fost repartizat la Batalionul 125 Căi Ferate din garnizoana Săcălaz; pentru instrucţia de specialitate a avut puncte de lucru la Timişoara, Caransebeş şi în baza de montare de la Jebel;

1993 - 1995: comandant pluton poduri în Batalionul 51 Geniu din Timişoara;

1995 – 1996: comandant de pluton tehnic, în Compania 188 Geniu Timişoara;

1996 – 1999: ofiţer 2 la biroul evidenţa terenuri şi cazărmi la UM 02307 Timişoara ( unitate din subordinea Direcţiei Domenii şi Infrastructuri );

1999 – 2001: şef birou plan – aprovizionare la aceeaşi unitate militară;

2001 – 2005: şef birou energetic la UM 02037 Sibiu ( unitate de construcţii );

Începând din anul 2005 este încadrat ofiţer 1, pe statul Anexa M la UM 02418 Bucureşti şi detaşat la ministerul transportului, Regionala CFR Timişoara;

Starea civilă: este căsătorit, are un copil;

Domiciliul: municipiul Timişoara, str. Nicolo Paganini nr. 14, Telefon: 0745258729

 

Plutonier adjutant principal (r) BÎRĂ ION ION

 

Născut: la 22.12.1947 în comuna Brăneşti, judeţul Gorj;

Părinţii: Ion şi Elisabeta, ţărani, 4 copii, având 3 ha teren;

Studii: Şcoala Generală în comuna natală, între anii 1954 - 1961;

Şcoala profesională, între anii 1961 - 1964, în oraşul Filiaşi;

Şcoala militară de maiştri şi subofiţeri, arma căi ferate, în perioada 01.09.1968 - 20.08.1969;

Absolvent de liceu cu diplomă de bacalaureat în anul 1977;

Repere importante din activitate:

1964-1968: muncitor la uzinele Electroputere Craiova şi Revizia de Vagoane Petroşani;

În 1968, timp de 7 luni, militar în termen la U.M. 01772 Săcălaz;

1969-1971: la terminarea şcolii de subofiţeri a fost repartizat la Batalionul 178 Căi Ferate, după perioada de pregătire a fost încadrat pe funcţie de furier la servicii în comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate, la serviciul echipament, având ca şef pe lt.col. Herciu Petre, iar ca şef al serviciilor pe colonelul Tureanu Vasile; în perioada 15.09 - 15.12.1969, a urmat cursul de specialişti poduri la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate Aiud;

1971-1980: numit în funcţie de furier la Biroul mobilizare şi evidenţă gradaţi - soldaţi, având ca şef pe lt.col. Cercel Gheorghe, lt.col. Mocanu Mircea, lt.col. Ciornei Ştefan, şef de stat major, col. Groza Teodor, comandant brigadă, col. Bodogai Florian;

1980-1981: a fost numit în funcţie de comandant pluton cercetare căi ferate în cadrul comandamentului Brigăzii 38 Căi Ferate;

1981-1983: este numit în funcţie de furier la Biroul D.S., în Batalionul 178 Căi Ferate., având ca şef pe lt.col. Drăgan Laurenţiu şi şef de stat major cpt. Stoica Ion, comandant fiind col. Mărculescu Gheorghe şi col. Dascălu Constantin;

1983-1985: este mutat din nou în comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate, pe funcţia de furier la Biroul mobilizare şi evidenţă gradaţi-soldaţi, având ca şef pe lt.col. Teodorescu Marius şi şef de stat major lt.col. Modârjac Mircea;

1985-1994: numit în funcţia de ajutor evidenţă la Biroul D.S., având ca şef pe col. Humă Mihai, iar ca ajutoare pe s.c. Gogan Steliana şi plt. Olaru Mihai;

1994-1996: a fost numit în funcţia de ajutor evidenţă D.S. la Brigada 93 Căi Ferate şi Drumuri, având ca ajutor pe serg.maj. Domintean Narcis, iar ca şef pe col. Humă Mihai şi col. Stoica Ion.;

1996-2002: în luna mai 1996 a cerut să fie mutat la Batalionul 178 Căi Ferate pe funcţia de ajutor evidenţă D.S., având ca şef pe mr. Radu Avram şi mr. Lenţ Vasile.

La data de 31.03.2002 a fost trecut în rezervă fiind pensionat odată cu desfiinţarea unităţii şi a brigăzii de căi ferate. În prezent se ocupă de gospodărie în com. Dobroieşti jud. Ilfov.

Starea civilă: este căsătorit, are un băiat.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 2, str. Maior Băcilă Vasile nr. 37, bl.34, sc.3, et.4, ap. 76, Telefoane: 0212406761; 0216281628 şi 0722905717.

Maior BÎZDOACĂ MARIN ION

 

Născut: la 03.07.1963, în comuna Ceptura din judeţul Prahova;

Studii: Şcoala Militară de Ofiţeri Activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, arma infanterie, 1985;

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii, 1990;

Şcoala Naţională de Alpinism, de la Predeal, 1990;

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de batalioane, 1993;

Cursul intensiv de cunoaştere a limbii ruse, 1999;

Academia de Înalte Studii Militare, Facultatea Interarme, trupe de uscat, 2001;

Cursul pregătitor de preluarea funcţiei de comandant de batalion 2001;

Cursul intensiv de învăţarea limbii engleze.

Repere importante din activitate:

1985-1987: comandant pluton TAB, la Şcoala Militară Ofiţeri de Rezervă "Detaşamentul Păuliş";

1987-1988: comandant pluton instrucţie militari în termen, în aceiaşi unitate;

1988-1995: locţiitor comandant de companie şi comandant de companie la Batalionul 21 Vânători de Munte;

1995-1999: comandant de companie logistică şi ofiţer 3, şef tură la Brigada 30 Gardă;

1999-2001: ofiţer student la Academia de Înalte Studii Militare;

În prezent îndeplineşte funcţia de ofiţer 3 în Biroul Operaţii şi Instrucţie la Brigada 122 Logistică.

Starea civilă: este căsătorit, are un copil;

Domiciliul: Bucureşti, sector 6, str. Apusului nr.96, bl.F, sc.2, et.7, ap.144;

Telefon: 0217607022

 

Locotenent colonel ing. BLEZNIUC PETRU LUIGI

 

Născut; la 25. 10. 1966, în comuna Breaza din judeţul Suceava;

Părinţii: Petru – tehnician silvic şi Maria; au trei copii;

Studii: şcoala generală nr. 3 din Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava, 1981;

Liceul Militar "Ştefan cel Mare'' din Câmpulung Moldovenesc, cu examenul de bacalaureat obţinut în anul 1985;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, din Rm. Vâlcea, arma căi ferate, absolvită cu gradul de locotenent în anul 1988;

Cursurile de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii căi ferate - 1992 şi a comandanţilor de batalioane căi ferate - 1996;

Cursul de perfecţionarea pregătirii pe linie de mobilizare, în anul 2000;

Facultatea de Construcţii şi Arhitectură, profil construcţii, specializarea inginerie urbană, cursuri de zi, cu examen de diplomă în anul 2001; inginer diplomat;

Cursul intensiv de limbă engleză, 4 luni, în anul 2006;

Repere importante din activitate:

1988 – 1992: la absolvirea şcolii militare, ofiţerul este repartizat la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate din garnizoana Aiud (comandant col. Victor Marcovici), numit comandant de pluton în compania 1 poduri c.f. (sediul companiei la Dezmir) şi punctul de lucru la Oradea unde împreună cu lt. Bologh Sorin a desfăşurat instrucţia de specialitate cu plutonul său efectuând refacţii căi ferate pe sectorul c.f. Oradea – Holod – Vaşcău. Începând din anul 1990 se mută cu punctul de lucru la Sighetu Marmaţiei şi execută refacţie spre Câmpulung la Tisa şi pe graniţa cu Ucraina (atunci era teritoriul fostei URSS);

1992 – 1998: este şeful Comenduirii transporturi militare pe lângă Regulatorul de Circulaţie Suceava, din subordinea Serviciului Regional de Transporturi Militare Iaşi (şef SRTM Iaşi – col. Neagu Priceputu) asigurând organizarea, controlul, dar şi monitorizarea transporturilor militare pe raza sa de responsabilitate;

1988 – 2000: numit ofiţer 3 la compartimentul transporturi militare din Secţia Transporturi Militare Iaşi (şef Secţie lt. col. Pavel Viculeac) şi răspunde de organizarea, planificarea, controlul şi monitorizarea transporturilor de interes militar pe raza regionalei CFR Iaşi;

2000 – 2002: ofiţer 2 în Biroul completare şi evidenţă resurse umane la Centrul Militar Judeţean Suceava ( comandant centru - col. Viorel Iacob);

2002 – 2007: a fost numit şeful Biroului evidenţă, mobilizare şi rechiziţii la Centrul Militar Judeţean Suceava (comandant centru col. Viorel Mihăescu);

2007 – şi în prezent: şef Birou mobilizare şi rechiziţii la acelaşi Centru Militar;

Starea civilă: ofiţerul este căsătorit, are o fiică (n. 1991);

Domiciliul: municipiul Suceava, str. Slătioarei nr. 2C, bl. II 5, sc.A, et.2, ap. 1;

Telefonul: 0745589465;

 

Maior (r) BOBÎRNILĂ GHEORGHE VIOREL

 

Născut: la 05.noiembrie.1955, în Timişoara, judeţul Timiş.;

Părinţii: Gheorghe, pensionar militar şi Elena, au 2 copii;.

Studii: Şcoala generală, 8 clase, în oraşul Galaţi;

Liceul Electrotehnic nr.1 din oraşul Galaţi - 5 ani, învăţământul de zi cu bacalaureat în 1976;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate "Panait Donici" Rm. Vâlcea, arma căi ferate, 3 ani, promoţia 1979.

Repere importante din activitate:

1979-1982: locotenent, comandant de pluton în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate Focşani. A fost repartizat la compania comandată de lt. Toma Florian, aflată la Barboşi. Lucrări executate: dublarea liniei c.f., pe distanţa Tudor Vladimirescu - Vameş; dublarea a 800 ml c.f. în staţia Reni. În perioada martie - decembrie 1982, a lucrat sub comanda mr. Istoc Octav, pe magistrala 800, unde au fost introduse 17 bretele în cale, între staţiile c.f. Lehliu şi Feteşti, având punctul de lucru la Ciulniţa;.

1982-1990: numit dispecer în cadrul Serviciului Regional de Transporturi Militare Galaţi;

1990-1994: căpitan, ofiţer 3 cu transporturile militare, în cadrul aceluiaşi S.R.Tp.M.;

1994-1995: a fost numit ofiţer 3 în compartimentul pregătire pentru luptă, în cadrul Secţiei Transporturi Militare Galaţi;

1995-2000: şef Comenduire Transporturi Militare de Regulator Circulaţie Galaţi.

În anul 2002 este trecut în rezervă, la cerere, în baza Ordonanţei nr. 7 din 1998;

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii.

Domiciliu: Galaţi, str. Coşbuc, nr.19, bl.B.4, ap.44, Ţiglina II, telefon: 0236472165.

 

Locotenent colonel (r) ing. BODEA LEONTIN CRISTIAN

 

Născut: la data de 07.07.1953, în municipiul Bucureşti;

Părinţii: Leontin-inginer constructor şi Ileana-profesoară, 2 copii;

Studii: Şcoala Generală nr. 158 Bucureşti, absolvită în anul 1968;

Liceul "Ion Creangă" din Bucureşti, absolvit în anul 1973;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, arma construcţii, promoţia 1976;

Curs de inspector P.S.I., 1981;

Curs de comandanţi de batalioane, 1984;

Curs de reactualizare a cunoştinţelor, 1987;

Institutul de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Instalaţii, cu licenţă, absolvită în 1997;inginer;

Curs intensiv de limba franceza din cadrul Cercului Militar Bucureşti, octombrie 1992-mai 1995 absolvit cu diploma;

Curs postuniversitar de luminotehnică, 1999;.

Repere importante din activitate:

1976-1978: şef de lot la U.M. 02372 Bucureşti, executând lucrări de construcţii şi instalaţii la: Policlinica Centrului Militar al Aviaţiei (lucrări de finisaje), Spitalul Militar Central Bucureşti (lucrări complexe de construcţii şi instalaţii) şi Centru de Calcul al Direcţiei Topografice Militare Bucureşti (amenajări interioare şi executarea instalaţiilor în vederea montării aparaturii din import Germania pentru activităţi specifice topografiei). În martie 1977 participă cu militarii din subordine la evacuări de bunuri materiale, precum şi la demolarea structurilor afectate de cutremur în zona Hotel Intercontinental - Institutul de Arhitectură - Blocul Nestor;

1978-1980: încadrat comandant de pluton la Şcoala Militară de Maiştrii şi Subofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, unde a instruit două serii terminale de maiştrii militari instalaţii anul 3. în perioada 1978/79 şi 1979/80;

1980-1995: şef al cazării şi inspector P.S.I. în Brigada 38 Căi Ferate; a îndrumat şi controlat activitatea ofiţerilor cazarmari privind modul de asigurare a condiţiilor de cazare în cadrul batalioanelor şi taberelor de instrucţie; în perioada mai 1989 - martie 1990 este detaşat la şantierul M-100 (sediul M.Ap.N) în funcţia de şef de lot, executând lucrări de construcţii la corpurile A, A1 şi B; in perioada 1977-1996 a făcut parte din colegiul de arbitri a Federaţiei Romane de Automobilism şi Karting unde a arbitrat multe etape din campionatul naţional de raliuri, viteză în coastă şi circuit de viteză, precum şi etape din campionatul european de raliuri pe teritoriul României "Raliul Dunării"

1995-2002: este încadrat la Batalionul 178 Căi Ferate Chitila unde îndeplineşte funcţiile de ofiţer cu propaganda psiho-culturală (1995 - 1997), ofiţer 3 în biroul inginer şef (1997 - 2000) şi şef al logisticii (2000 - 2002);

În martie 2002, în urma desfiinţării unităţii este trecut în rezervă, la cerere, după 26 de ani de serviciu, cu drept de pensie militară de serviciu integrală.

Este pasionat de căi ferate colecţionând obiecte specifice activităţii feroviare şi machete la diferite scări. Poartă corespondenţă pe tematică feroviară cu colecţionari din Europa şi este membru al unui club feroviar din Elveţia.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 6, str. Veteranilor nr. 6 bl. M-15, sc. 5, et. 4, ap. 84;

Telefon: 0217722108

 

Colonel BODOGAI ILIE FLORIAN

 

Născut: la 25 octombrie 1925, comuna Brusturi, judeţul Bihor;

Părinţii: Ilie şi Maria, ţărani săraci, 0,15 ha, 3 copii, împreună muncind pământul altora pentru a-şi câştiga în mod cinstit existenţa.

Studii: Şcoala generală în comună, apoi ucenicie şi completarea pregătirii, succesiv, inclusiv Academia Militară - secţia transporturi, seria I, 1964 – 1967;

1941-1948: refugiat în vechiul regat, ajunge la Bucureşti, lucrează în casa ing. Stamatescu, director general al Direcţiei Generale a Tracţiunii din Societatea Naţională de Căi Ferate. Cu ajutorul acestuia este primit la Şcoala de Elevi Meseriaşi de 4 ani (ucenic), secţia locomotive din Atelierele CFR Griviţa. În ultimul an, 1945-1946, la cerere, se transferă la Cluj. Absolvind şcoala de elevi meseriaşi a fost repartizat la depoul de locomotive din Cluj, ca lăcătuş reparaţii şi apoi ca fochist pe locomotivă;

1948-1952: este încorporat ca militar în termen şi urmează şcoala divizionară din unitate. apoi este selecţionat pentru Şcoala de Ofiţeri de artilerie, iar în perioada 1949 - 1952 urmează Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate şi Transporturi din URSS (Leningrad).

Repere importante din activitate:

1952-1959: şef birou pregătire de luptă la SRTM Cluj;

1953-1959: în Secţia Comunicaţii Militare din Comandamentul Regiunii a 3-a Militară, îndeplineşte succesiv funcţiile de ajutor şef birou transporturi operative, şef birou transporturi operative şi apoi şef birou transporturi nr.1 (de pace).;

1959-1962: este şeful Serviciului Regional de Transporturi Militare Cluj;

1962-1980: comandantul Brigăzii 38 Căi Ferate, în afară de 1964-1967 când urmează cursurile Academiei Militare Generale, facultatea de servicii, secţia transporturi militare; fără experienţă la comandă, ofiţerul a învăţat şi a acumulat cunoştinţe şi deprinderi din mers, în primul rând de la locţiitorii săi, dar şi de la comandanţii de unităţi şi subunităţi, faţă de care s-a purtat corect, cu tact şi răbdare, bucurându-se de stima şi respectul lor;

Dintre realizările Brigăzii de Căi Ferate în această perioadă se remarcă: îmbunătăţirea condiţiilor de cazare, hrănire şi echipare a cadrelor şi militarilor în termen ale căror efective au ajuns la 20.000 de oameni; dezvoltarea bazei materiale a instrucţiei de specialitate, în special prin crearea şcolilor de podari şi a poligoanelor de specialitate de la Mureş şi Milcov; perfecţionarea pregătirii cadrelor, teoretică şi practică, permiţând desfăşurarea unor aplicaţii de anvergură cu batalioanele şi companiile, în special cele de la Arap, Aiud, Luduş, Lipova; participarea efectivelor brigăzii, cu rezultate foarte bune, la înlăturarea urmărilor calamităţilor naturale din anii 1970, 1975 şi 1977, când unele sectoare de căi ferate şi poduri au fost distruse sau avariate; completarea încadrării cu cadre dintre absolvenţi ai şcolilor militare de ofiţeri şi subofiţeri, precum şi ai Academiei Militare, secţia transporturi; pregătirea inginerilor în instituţiile civile de profil, îndeplinirea permanentă a planului de venituri din prestaţii, anual vărsându-se la bugetul de stat câte 10 - 15 milioane lei. La sfârşitul anului 1980, din cauza stării de sănătate, este trecut direct în retragere.

În toţi anii cât a servit ţara sub drapel, a fost apreciat cu calificative bune şi foarte bune, primind în mai multe rânduri recompense, ordine şi medalii;

A fost căsătorit (soţia a decedat în 1996), are urmaşi 3 copii şi 2 nepoţi.

A decedat în 10 septembrie 2001 şi este înhumat la Cimitirul Militar Ghencea.

 

Colonel (r) BOJAR VASILE ILIE

 

Născut: la data de 18.07.1929, în oraşul Lipova din judeţul Arad;

Părinţii: Vasile şi Floarea, agricultori, 3 ha., au avut 2 copii;

Studii: Şcoala generală în oraşul Lipova;

Şcoala profesională în 1947 şi liceul teoretic în 1960;

Şcoala Militară Ofiţerii Căi Ferate, absolvită în 1952;

Academia Militară, Secţia transporturi militare, 1967 - 1970.

Repere importante din activitate:

1952-1957: comandant de pluton la Batalionul 488/171 Construcţii Exploatare Braşov;

1957-1965: la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz, comandant de companie, ofiţer de stat major şi apoi şef de stat major al acestei unităţi;

1965-1967: este numit comandant la Batalionul 171 Construcţii Exploatare Braşov;

1970-1980: din nou la Batalionul 186 Construcţii Exploatare Săcălaz, comandant;

1980-1984: la Serviciul Regional de Transporturi Militare Timişoara, şef birou.

Decoraţii primite: Ordinele Meritul Militar, toate clasele şi Steaua României cls. a II-a.

Pensionat în 1984.

Starea civilă: văduv, un copil inginer CF, un nepot

Domiciliu: Timişoara, str. Colonel Enescu nr.14, sc.A. Telefon 0256192892.

 

Colonel doctor BORDEANU JĂNICĂ

 

Născut: la 28. 10. 1956, în oraşul Vaslui;

Părinţii: Iordache-geamgiu şi Valentina, au avut 5 copii;

Studii: şcoala generală în localitatea Pungeşti, judeţul Vaslui, 1971;

Liceu "Mihail Kogălniceanu'' din Vaslui, cu bacalaureatul în anul 1975;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate din Rm. Vâlcea, arma căi ferate, cu gradul de locotenent, promoţia 1981;

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii, Cernica, 1986;

Academia de Înalte Studii Militare, secţia transporturi militare, 1988 – 1990;în timpul revoluţiei din decembrie 1989, împreună cu grupa de ofiţeri c.f., a făcut parte din dispozitivul de apărare a sediului Ministerului Apărării Naţionale,

Cursurile de formare în "Managementul organizaţiilor militare'' – nivel detaşament în anul 1996 şi de nivel batalion în anul 1998;

Cursul postuniversitar "Managementul organizaţiilor militare'', la Academia de Poliţie "A. I. Cuza'' din Bucureşti, în anul 2000;

Pregătire prin doctorat, la Universitatea Naţională de Apărare "Carol I'' din Bucureşti, în anii 2002 - 2006. Doctor în ştiinţe militare la 19. 02. 2007.

Repere importante din activitate:

1981 - 1983: comandant de pluton la Batalionul 171 Căi Ferate din garnizoana Braşov, execută cu subunitatea sa lucrări de refacţii căi ferate şi drumuri – poduri pe regionala de căi ferate Braşov, participă la instruirea recruţilor la fiecare nouă serie de încorporare;

1983 –1987: este mutat la Serviciul Regional de Transporturi Militare Braşov, pe funcţia de dispecer şi asigură monitorizarea transporturilor militare, coordonarea dispecerilor de pe regională şi pregătirea militarilor în termen;

În anul 1987, este pentru un timp ofiţer specialist 3, responsabil cu planificarea, organizarea şi urmărirea transporturilor militare la Comenduirea de Transporturi Militare din Staţia Braşov;

1987 – 1988: este mutat în Bucureşti, la Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare, pe funcţia de şef dispeceri. Răspunde de coordonarea activităţii tuturor dispecerilor de la regionalele c.f. şi monitorizarea transporturilor militare la nivel naţional;

1990 – 1996: după absolvirea academiei este numit Şeful Biroului Pregătire pentru Luptă la Batalionul 433 Poduri Căi Ferate din garnizoana Focşani. Principalele activităţi: planificarea, organizarea şi desfăşurarea pregătirii de luptă a cadrelor şi trupei din batalion ( planuri, programe, analize, informări, verificări, şedinţe practice, aplicaţii, etc. ). În această perioadă, la sediul unităţii a funcţionat Compania de Instruire pentru paza lucrărilor de artă, în subordine fiind şi subunităţile de pază lucrări de artă de pe sectorul c.f. Vatra Dornei – Ilva Mică şi a podului de la Giurgeni -Vadu Oii; (de toate acestea a răspuns şi ofiţerul).

1996 – 1998: este comandantul Detaşamentului de Jandarmi Instrucţie Pază Lucrări de Artă din cazarma Focşani. Conduce şi organizează prima etapă de pregătire a militarilor jandarmi pentru paza lucrărilor de artă;

1998 – 2001: la Comandamentul Judeţean al Jandarmeriei Vrancea, şef al inspectoratului, răspunde de prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii publice,

2001 – 2002: la Comandamentul Jandarmeriei Române, în Bucureşti, este Şef birou operaţii şi elaborează programe, planuri, aplicaţii, lucrări de specialitate, participă la controale în teritoriu, etc.;

2002 – 2004: Şef al Inspectoratului Judeţean de Protecţie Civilă Vrancea; răspunde de identificarea şi gestionarea tipurilor de riscuri, de pregătirea, înştiinţarea şi alarmarea populaţiei judeţului, coordonarea instituţiilor publice şi agenţilor economici pe această linie;

2004 – 2006: Şef serviciu Protecţie Civilă în Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Anghel Saligny'' al judeţului Vrancea; răspunde de prevenirea şi reducerea riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului înconjurător;

2006 – 2007: Prim- adjunct al Inspectorului şef la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Anghel Saligny'' al judeţului Vrancea. Răspunde de conducerea şi coordonarea acţiunilor de intervenţie, prin Centrul Operaţional. În perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2007 este împuternicit la comanda Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al judeţului Vrancea.

Starea civilă: este căsătorit, are doi copii (un băiat şi o fată);

Domiciliul: Judeţul Vrancea, comuna Câmpineanca, str. Prundului nr. 5;

Telefoane: 0237 225 715 şi 0726 212 488.

 

 

 

 

 

 

 

Locotenent colonel (r) BORONTEA GHEORGHE PETRE

 

Născut: la 29. 06. 1934, în comuna Severineşti, judeţul Mehedinţi;

Studii: Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate, 3 ani, Chitila, 1952-1955;

Cursul Grupului Şcolar CFR Bucureşti (1968-1969) obţinând, după 3 luni de practică, autorizaţia de picher gradul III ( ceea ce-i permitea să conducă lucrări de cale ferată pe proprie răspundere);

Repere importante din activitate:

1955-1956: locotenent, repartizat comandant de pluton la compania a 2-a, cu sediul la Sibiu, din Batalionul 171 Căi Ferate din garnizoana Braşov; participă la practica de specialitate;

1956-1958: Brigada se restructurează, este detaşată la Ministerul Căilor Ferate şi obligată să se autofinanţeze pe baza contravalorii prestaţiilor executate în folosul Regionalelor CFR şi a altor beneficiari de lucrări. Ofiţerul este mutat la Batalionul 553 Construcţii Căi Ferate Aiud şi va executa instrucţia de specialitate feroviară la Hunedoara (plutonul 1 MTV), apoi la Şuncuiuş-Oradea, Sălişte şi Orlat din judeţul Sibiu pentru reparaţii capitale;

1958-1965: este mutat la Compania 1 Cluj-Napoca şi execută lucrări de specialitate pe Valea Vişeului şi în staţia c.f. Tunel;

1965-1968: este comandant de sector cu sediul la Sighişoara şi va avea în coordonare mai multe puncte de lucru: Copşa Mică, Mediaş, Odorhei, Beia, Racoşi, etc. În această perioadă ofiţerul va realiza două importante raţionalizări în producţie recunoscute de autorităţile timpului;

1970-1981: după absolvirea Cursului de picheri, ofiţerul este numit comandant de sector (comandant de companie) şi execută lucrări de căi ferate la Săsar, Baia Mare, Băniţa, a uzinei de muniţie de la Sadu II, etc. În continuare va asigura refacţii şi lucrări de linii noi la Câineni, Cornet, Ocna Mureş, Călăraşi Turda, Radna, Lainici, etc, precum şi pe sectoarele c.f. Deva – Brad şi Zlatna – Bărăbanţ precum şi Centralele termice de la Iernut, Fătănele, Bâlteni şi Turceni;

1981-1983: a fost numit comandantul companiei tehnice, cu sediul la Simeria şi lucrări în baza de montare de la Aurel Vlaicu. De aici va fi promovat ofiţer 3 cu protecţia muncii la inginerul şef al Batalionului 123 Poduri Căi Ferate, pentru cele 34 puncte de lucru (tabere de instrucţie) ale batalionului;

1983-1990: la cerere, este mutat şi numit şef de stat major la Batalionul de Geniu din Regimentul de Apărare AA din Hunedoara. În 1987 este promovat pe funcţie de ofiţer 2 în Statul Major al Regimentului şi avansat la gradul de locotenent colonel. A fost timp de 5 ani, prin cumul de funcţie, ofiţer cu cercetarea penală a regimentului.

Ca semn al recunoaşterii muncii, a fost decorat cu toate medaliile şi ordinele "Meritul Militar'' precum şi "Pentru Merit Ceferist''.

La 02.02.1990, la cerere, trece în rezervă cu drept de pensie militară de serviciu.

Starea civilă: este căsătorit, are o fiică şi 2 nepoţi;

 

Colonel (r) BOTEZ CONSTANTIN VASILE

 

Născut: la 16.11.1959, în comuna Gloduri, judeţul Bacău;

Părinţii: Constantin şi Elena, 4 copii;

Studii: Liceul Industrial nr. 3 Bacău – absolvit în anul 1978;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, Râmnicu Vâlcea, arma căi ferate, promoţia 1981;

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii, absolvit in anul 1985;

Academia de Înalte Studii Militare ( Facultatea de Arme Întrunite, specialitatea transporturi militare) – promoţia 1990;

Curs postuniversitar de conducere mari unităţi şi unităţi din Forţele Terestre, absolvit în anul 2002;

Repere importante din activitate:

1981-1982: locotenent, comandant de pluton în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate, garnizoana Focşani. Repartizat la compania de construcţii căi ferate, dislocată în garnizoana Medgidia, comandată de lt. maj. Bărăgan Constantin, care participa la construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră şi la lucrări de construcţii căi ferate pe sectorul de cale ferată Cernavodă – Poarta Albă;

1982-1983: comandant de pluton în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate, la punctul de lucru Barboşi. Participă la lucrări de refacţii căi ferate industriale în Combinatul Siderurgic Galaţi şi Gara Largă Galaţi;

ianuarie-septembrie 1983: comandant de pluton şi comandant de companie, militari concentraţi, în cadrul Batalionului 419 Construcţii Energetice din Brigada 55 Lucrări Energetice Porţile de Fier II. Participă la construcţia Hidrocentralei Porţile de Fier II şi a barajului deversor de la Gogoşu;

octombrie-noiembrie 1983: comandant de pluton la Depozitul de Materiale Căi Ferate Focşani, anexa aparţinând de Batalionul 178 Căi Ferate;

1983-1984: comandant de pluton la Batalionul 178 Căi Ferate, punctul de lucru Ferma 5. Participă la construcţia viaductului de acces la noul pod peste fluviul Dunărea de la Cernavodă;

martie-aprilie 1984: execută, în garnizoana Chitila, instruirea plutonului destinat pentru paza ecluzei de la Cernavodă;

mai-august 1984: comandantul plutonului pază la ecluza Cernavodă;

1984-1985: urmează Cursul de pregătirea comandanţilor de companii în cadrul Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor din Trupele de Geniu Construcţii şi Căi Ferate de la Cernica;

1985-1988: comandantul companiei 2 căi ferate din Batalionul 178 Căi Ferate, dislocată la tabăra de la Titan din Bucureşti. Participă la construcţia staţiilor de metrou: I.M.G.B., Depou I.M.G.B., Unirii 2, Muncii, Bucur Obor, Pipera şi Aurel Vlaicu, precum şi la lucrări de descărcare a materialelor din vagoane şi încărcarea acestora în autocamioane în depozitul metroului din Militari;

1988-1990: elev în cadrul A.I.S.M., Facultatea de Arme Întrunite, specialitatea transporturi militare. În timpul revoluţiei din decembrie 1989 participă la apărarea sediului M.Ap.N; A fost avansat la excepţional, la gradul de căpitan, în luna ianuarie 1990;

septembrie-octombrie 1990: ofiţer 2 în Biroul Pregătire pentru Luptă din Batalionul 178 Căi Ferate;

1990-1995: lector direcţional în Catedra de Construcţii şi Căi Ferate din cadrul Centrului de Perfecţionare a Pregătirii Cadrelor din Trupele de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate (U.M. 01726 Bucureşti);

1995-1998: ofiţer 2 în Compartimentul Transporturi Militare din Statul Major al Forţelor Terestre;

1998-2003: ofiţer 2, ofiţer 1 şi şef Birou Operaţii Speciale din Statul Major al Forţelor Terestre. Participă la peste 30 de activităţi de recunoaşteri, introduceri efective în teatru, rotiri de efective şi repatrieri a structurilor din Forţele Terestre participante la misiuni în teatrele de operaţii din Bosnia-Herţegovina, Kosovo şi Irak.;

11.03-16.06.2002: urmează Cursul postuniversitar de conducere mari unităţi şi unităţi din Forţele Terestre;

2002-2004: este şeful Biroului de luptă antiteroristă din Comandamentul Forţelor Terestre;

Începând cu noiembrie 2004, este şef Birou Integrare, în Secţia Coordonarea Integrării în NATO din Comandamentul Forţelor Terestre, structură responsabilă de îndeplinirea în Forţele Terestre a angajamentelor asumate faţă de NATO;

La 31.10.2006, trece în rezervă, la cerere, cu drept de pensie militară.

Stare civilă: este căsătorit, are 2 copii.

Domiciliul: Bucureşti, sectorul 3, str. Istriei nr. 32, bl.10 B, sc. 1, Et. 8, ap. 50;

Telefoane: 0213466380, 0314089876 şi 0726197931; email: vasilebotez2005@yahoo.com

 

 

 

Colonel BOTIZATU DUMITRU ROMICĂ

 

Născut la 07.07.1938, în comuna Popeşti din judeţul Iaşi;

Părinţii: Dumitru şi Frăsina, agricultori, un singur copil,

Studii: şcoala primară în comuna natală, iar şcoala generală în Voineşti, judeţul Iaşi;

1953-1957: Liceul Militar, început la Iaşi şi terminat la Câmpulung Moldovenesc;

1957 -1960: Şcoala Militară de ofiţeri activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, absolvita cu înălţarea în gradul de locotenent;

1968-1971: Facultatea de Filozofie din Bucureşti, cursuri fără frecvenţă;

1972-1974: Academia Militară Generală, Facultatea de Arme Întrunite.

1981-1986: Academia Ştefan Gheorghiu, curs seral;

Repere importante din activitate:

Începând cu luna august 1960 şi până în aprilie 1961 este comandant de pluton transmisiuni în cadrul Regimentului 33 Mecanizat din Botoşani;

1961-1964: comandant pluton infanterie in Regimentul 1 Mecanizat din Bucureşti;

1964 -1967: este încadrat la Detaşamentul din Bucureşti al Direcţiei Construcţii şi Investiţii;

1967-1972: este încadrat la Brigada 35 Drumuri din Bucureşti;

1974-1976: este încadrat la Brigada 38 Căi Ferate din Bucureşti;

1976-1987: este încadrat la Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate „Panait Donici" din Râmnicu Vâlcea;

1987-1990: este locţiitor al Comandantului Trupelor de Geniu;

La 14 mai 1990 trece în rezervă cu drept de pensie militară.

A fost căsătorit, nu a avut copii.

A decedat la 17 octombrie 2004, în urma unui cancer pulmonar, înmormântat cu onoruri militare în cimitirul militar „Ghencea 3".

 

Plutonier major BOZANCHI ION GEORGEL

 

Născut: la 05.09.1957, comuna Urecheşti, judeţul Bacău;

Părinţii: Ion-vopsitor auto şi Ecaterina; au avut 5 copii;

Studii: Şcoala generală nr. 2 Adjud – 8 clase - 1972;

Şcoala Profesională Mecanici Agricoli Adjud - lăcătuş construcţii metalice (ucenicie la locul de muncă) - 2 ani - 1974;

Şcoala Profesională de Construcţii, 2 ani - 1976;

Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri Geniu şi Construcţii Cernica, arma căi ferate, promoţia 1983;

Liceul de Căi Ferate Feteşti 5 ani cu bacalaureat în 1988;

Curs de specializare subofiţeri de căi ferate în 1994.

Repere importante din activitate:

1976-1980: dulgher la Grup şantiere construcţii Galaţi;

1977-1978: militar în termen la U.M. 01354 Baia Mare şi U.M. 02602 Bucureşti - a participat la reconstrucţia Bucureştiului ca urmare a cutremurului din’77;

1980-1981: tâmplar la Combinatul de prelucrare a lemnului Focşani;

1983-1985: şef echipă, ajutor comandat pluton la Batalionul 178 Căi Ferate, comandat de col. Constantin Dascălu;

1985-1990: dispecer la C.Tp.M.R.C. nr. 19 din subordinea S.R.Tp.M. nr. 15 Constanţa, comandat de lt.col. Marinică Balaban;

27.06.1990 - 31.12.1994: dispecer la C.Tp.M.R.C. nr. 30 din subordinea S.R.Tp.M. nr.12 Galaţi, comandat de col. Gheorghe Neacşu;

31.12.1994 - 31.06.2000: dispecer şi responsabil cu evidenţa D.S. la C.Tp.M.R.C. nr. 173 din S.R.Tp.M. nr.17.

Starea civilă: este căsătorit, are 3 copii;

Domiciliu: Adjud, strada Salcâmilor, bl.12, et.3, ap.11, jud. Vrancea; Telefon: 0237642175

 

Locotenent colonel ing. BRATOSIN GHEORGHE PAUL

 

Născut: la 20. 11. 1964, în satul Bălteni, comuna C.A.Rosetti din judeţul Buzău;

Părinţii: Gheorghe – magaziner CFR şi Tudora; au avut 8 copii;

Studii: şcoala generală de 8 clase, în comuna natală, C.A.Rosetti;

Liceul "B.P. Haşdeu'' din Buzău, cu bacalaureatul în anul 1985;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate din Rm. Vâlcea, arma căi ferate absolvită în anul 1988, cu gradul de locotenent; este şeful promoţiei;

Cursurile de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii căi ferate şi a ofiţerilor de stat major de batalion de căi ferate;

Cursul de pregătire a instructorilor cu munca UTC (9 luni, 1988-1989);

Cursul intensiv de limbă engleză, nivelul începători, 6 luni;

Universitatea Politehnica Bucureşti, Facultatea managementul utilajelor şi sistemelor tehnologice, cu diploma de licenţă din anul 2000, titlul obţinut: inginer;

Repere importante din activitate:

1988 – 1992: la absolvirea şcolii militare este numit comandant de pluton la Batalionul 178 Căi Ferate din Chitila, repartizat la compania a 3-a, cu tabăra la Grozăveşti şi comandată succesiv de ofiţerii Dobreanu Cristinel şi Cristea Marian, participă la instrucţia de specialitate cu plutonul executând refacţii linii c.f. în Complexul CFR Bucureşti şi în staţia c.f. Giurgiu. Va fi mutat la tabăra Săbăreni pentru montare – demontare panouri şi refacţii pe sectoarele Dârza – Periş şi Găeşti – Târgovişte. În afară de aceste activităţi, ofiţerul va instrui şi plutonul şcoală de gradaţi;

1992 – 1995: este numit comandantul companiei instrucţie la sediul batalionului, având în principal sarcina instruirii tinerilor nou încorporaţi, dar şi subunităţile de asigurare de luptă, pază şi transport ale unităţii ( inclusiv Poligonul Roşu );

1995 – 2000: ofiţer 3 la biroul pregătirii pentru luptă (şef birou maior Ganea Eugen); răspunde de organizarea, planificarea şi desfăşurarea pregătirii pentru luptă a tuturor subunităţilor de pe şantiere, de la sediul unităţii şi a subunităţii care asigura paza trenului prezidenţial de la Mogoşoaia;

2000 – 2001: ofiţer 2 la Secţia stat major din Centrul de Coordonare a Mişcării. Se ocupă în principal cu problemele pregătirii pentru luptă a tuturor categoriilor de militari ai CCM;

2001 – 2003: ofiţer 2 la Compartimentul transporturi şi coordonarea mişcării din cadrul Serviciului logistic al Statului Major al Forţelor Terestre, câtva timp împreună cu col. Marinescu Stelian, apoi de unul singur, răspunde de organizarea, planificarea, controlul şi monitorizarea transporturilor militare pe calea ferată;

2003 – şi în prezent: şeful Compartimentului transporturi şi coordonarea mişcării din cadrul Serviciului logistic al Statului Major al Forţelor Terestre, preluând integral problemele care privesc toate categoriile de transporturi militare ale acestei categorii de forţe;

Starea civilă: ofiţerul este căsătorit, are un băiat;

Domiciliul: Bucureşti, sectorul 5, str. Dumbrava Nouă nr. 36, bl. P-25, sc. 2, et. 4, ap. 42;

Telefoanele: 0214236225 şi 0745388082;

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comandor (r) BRĂDEAN IOAN VASILE

 

Născut: la 06.07.1932, în comuna Miniş, judeţul Arad;

Părinţii: Ioan, pădurar şi Melania, casnică, au avut 2 copii;

Studii: şcoala generală în comuna natală;

Liceul Industrial "Aurel Vlaicu" Arad, absolvit în anul 1952;

Institutul de Marină, promoţia 1958;

Academia Militară Generală, promoţia 1971;

Repere importante din activitate:

A fost încadrat ca ofiţer cu navigaţia, ofiţer secund şi comandant de navă în Divizionul de Dragaj al Diviziei Maritime; apoi specialist cu navigaţia în cadrul aceluiaşi divizion, participând la toate aplicaţiile navale cu flotele unite în calitate de comandant de navă.

Ulterior este ofiţer 2 cu pregătirea comunicaţiilor navale pentru apărare în cadrul Direcţiei Transporturi şi Comunicaţii Militare; apoi ofiţer 1 în cadrul Comandamentului de Coordonare a Canalului Dunăre - Bucureşti; a întocmit pe calculator baze de date referitoare la întregul parc de nave din economia naţională şi a posibilităţilor de îmbarcare a unităţilor militare pe navele civile; A întocmit şi publicat Instrucţiunile de transporturi militare pe comunicaţiile navale Tp-2, studii privind restabilirea transporturilor şi refacerea comunicaţiilor navale în timp de război şi a elaborat studii şi traduceri pentru construcţia de poduri rutiere şi feroviare plutitoare în vederea asigurării continuităţii transporturilor în caz de război.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 6, str. serg. Lăţea Gheorghe nr. 9, bl.C74, sc.A, et.4, ap.27; Telefon 0217257843

 

Maior (r) BRĂTILĂ DUMITRU NICOLAE

 

Născut: la 05.10.1948, în Slobozia Ciorăşti, jud. Vrancea;

Părinţi: Dumitru şi Stanca –agricultori; au avut 2 copii;

Studii: Şcoala elementară din comuna natală, 1955 - 1962;

Şcoala profesională a Combinatului Siderurgic Galaţi, meseria frezor, 1962-1966; în perioada 1966-1968 a lucrat ca frezor la Uzina Mecanică Galaţi;

Liceul "Mihai Viteazu" din Bucureşti, curs seral, 1971-1975;

Şcoala Militară de Subofiţeri, arma Căi Ferate, Sibiu, 1968– 1969; lectori: lt.col. Vlad Anatolie, mr. Georgescu Ion, lt.maj. Balaban Marinică, pe care îi apreciază ca fiind excepţionali lectori, pedagogi şi oameni de suflet; echivalare 2 ani în anul 1975, comisia formată din col. Humă Mihai şi lt.col. Şenchiu Dumitru, exigenţi şi drepţi;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Rm. Vâlcea, curs fără frecvenţă, 1975-1978, media 7,20, lectori lt.col. Verdeş Sava, lt.col. Hriţuleac Florin. cpt. Buda Eugen, alături de plt. Căruţaşu Gheorghe şi plt. Apostu Ion, precum şi de colegii de la cursul de zi, excepţionali cu toţii (spune ofiţerul);

Curs de comandanţi de batalioane c.f., la Bucureşti în 1993, media 8,25, lector lt.maj. Botez Vasile, om minunat, de tot respectul;

Repere importante din activitate:

1969-1980: în comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate, Bucureşti: 1969-1970 - furier la biroul personal, şef birou lt.col. Staicu Constantin, un om deosebit de la care a învăţat multe;

1970-1978: furier la biroul D.S.; 1978-1980 – comandant pluton cercetare căi ferate, şef birou cercetare lt.col. Boteanu Paul;

1980-1982: la Batalionul 178 Căi Ferate, ofiţer 4 cu probleme de personal şi evidenţă gradaţi-soldaţi, comandant col. Mărculescu Gheorghe;

1982-1994: în comandamentul Brigada 38 Căi Ferate, Bucureşti, ofiţer 2 cu aprovizionarea C.L.; a participat la toate aplicaţiile desfăşurate în această perioadă, precum şi la activităţile de control şi îndrumare a unităţilor subordonate; locţiitorul comandantului pentru servicii a fost col. Dobresu Florea, un om minunat, de caracter, cinstit, excelent profesionist, imparţial; a avut colegi excepţionali: lt.maj. Ghigea Oliviu, lt.maj. Liţă Sorin, cpt. Bodea Cristian, lt.col. Catrinoiu Virgil, cpt. Turcu Elena şi cpt. Popescu Silvia, amândouă deştepte şi frumoase (remarca ofiţerului);

1994-1998: în Batalionul 433 Poduri Căi Ferate, din garnizoana Focşani (ofiţer 3 cu activitatea de personal);

La 31.07.1998, la cerere, bază OG nr.7/1998, trece în rezervă, cu drept de pensie militară.

Starea civilă: este căsătorit; are o fiică căsătorită şi o nepoţică (în Italia);

Domiciliul: în Focşani, str. Unirea Principatelor nr. 12, bl.12, et. 4, ap. 20;

Telefon: 0237627774;

 

Maior (r) BRÎNDUŞA ROMULUS ROMULUS VALERIAN

 

Născut: la 01.08.1962, în comuna Ilia, judeţul Hunedoara;

Părinţii: Romulus-instructor auto şi Valeria Savia - casieră C.F.R;

Studii: Liceul Militar "Mihai Viteazul" Alba Iulia, 1977-1981;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate, 1981-1984;

Cursul de perfecţionarea pregătirii ofiţerilor din statele majore de unităţi tip batalion de căi ferate.

Repere importante din activitate:

1984-1988: comandant pluton poduri c.f. în Batalionul 123 Poduri Căi Ferate din Aiud, comandat de lt.col. Huma Mihai. Repartizat la compania.4 c.f. Simeria, punct de lucru Vălişoara, unde participă la instrucţia de specialitate pentru construirea sectorului de cale ferată Deva - Brad. În 1985 participă la instrucţia de specialitate (refacţie) pe sectorul Simeria - Petroşani (comandant punct de lucru Petroşani) iar în perioada 1986-1987 este comandant punct de lucru Vălişoara; în anul 1987 este comandant de companie instruire, la sediul Batalionului 123 Poduri Căi Ferate, în Aiud;

1988-1992: comandant companie poduri căi ferate la tabăra Simeria, având ca puncte de lucru următoarele: Vălişoara, cu lucrări pe tronsonul c.f. Deva – Brad, comandant pluton - cpt. Vişinescu Cornel; Tg. Mureş - refacţionare c.f. înguste Tg. Mureş – Miercurea Mirajului, comandant pluton lt. Moş Marian; Hunedoara – întreţinere linii uzinale;

1992-1995: ofiţer 3 la compania.4 poduri c.f. Simeria. În această perioadă unitatea a executat lucrări de întreţinere las secţiile L.4 Simeria şi L.5 Deva pe sectoarele Simeria - Petroşani, Simeria - Zam şi şantierul 34 Deva, în baza de montare – demontare din staţia de cale ferată Aurel Vlaicu;

În perioada 1984-1995 colegii cu care a colaborat şi cu care a avut satisfacţii în munca pe care a desfăşurat-o: mr. Popa Marcel (decedat), mr. Varga Szoni, mr. Pavelea Traian, cpt. Aldea Nicolae, cpt. Vişinescu Popa Cornel, cpt. Spinean Adrian (decedat), lt. Faur Emilian, lt. Fara Cătălin, lt. Moldovan Nicolae, lt. Maxa Ovidiu, lt. Moş Marian, plt. Griciuc Ionel, plt. Purcaru Dumitru, plt. Gherman Viorel şi comandanţii care l-au îndrumat în tot acest timp: col. Huma Mihai, col. Prodan Ioan, col. Marcovici Victor;

În anul 1995 este numit ofiţer 3 în Biroul Pregătire pentru luptă al Batalionului 123 Poduri Căi Ferate. - ofiţer cu pregătirea cadrelor, birou condus de lt.col. Tholvay Vasile;

Cu data de 01.05.1996 este numit ofiţer 3 cu mobilizarea şi evidenţa efective la Batalionul 297 Geniu Hunedoara din cadrul Corpului 2 Aviaţie şi Apărare Antiaeriană "Mureş";

1998-2001: locţiitor cu asigurarea tehnico-materială la Batalionul 297 Geniu al Corpului 2 Aviaţie şi Apărare Antiaeriană "Mureş";

2001-2002: comandantul Batalionului 297 Geniu din Divizia 2 Aeriană „Mureş";

2002-2003: ofiţer 3 în biroul coordonarea mişcării al Diviziei 2 Aeriană „Mureş".

2003-2007, este şef Birou personal, pregătire pentru luptă şi logistică la C.52 Î.R.C.E.C. Sibiu, aparţinând Statului Major al Forţelor Aeriene.

30 iunie 2007, trecut în rezervă, la cerere, conform ordonanţei nr.7/1998, cu drept de pensie militară

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii, (un băiat şi o fiică).

Domiciliul: Simeria, Piaţa Unirii, b1.21, ap.21, etaj 1, sc.C, jud. Hunedoara;

Telefoane: 025463030 şi 0740210937.

 

Căpitan BRÎNZĂ APOSTOL LAURENŢIU - TRAIAN

 

Născut: la 27.04.1970, comuna Vintilă - Vodă, judeţul Buzău;

Părinţii: Apostol – pensionar şi Niculina - pensionară; au 3 copii;

Studii: Şcoala generală Potoceni, comuna Mărăcineni, judeţul Buzău;

Liceul Militar" Dimitrie Cantemir" din Breaza - 1988;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate "Panait Donici" din Rm. Vâlcea, arma căi ferate, promoţia 1991.

Repere importante din activitate:

1991-1993: comandant pluton la Batalionul 433 Poduri Căi Ferate din Focşani al Brigăzii 38 Căi Ferate, comandat de col. Ceacoschi Cornel. A fost repartizat la compania 1 c.f. comandată de cpt. Munteanu Florian şi a participat la instruirea recruţilor. Apoi, pe şantier, în cadrul instrucţiei de specialitate, şi anume: baza de montare Ploieşti Vest; Puncte de lucru: Săbăreni, Barboşi, Depozit Frînceşti din judeţul Rm. Vâlcea;

1993-1996: comandant pluton pază la Depozitul 260 Armament şi Muniţii;

În 1996:comandant pluton tehnic la R 3 Geniu "General Constantin Poenaru" din Buzău;

1996-1999: comandant al Depozitului de Muniţii şi Explozivi de Garnizoană;

1999-2000: ofiţer 3 (cu transporturile) la C.Tp.M.R.C. nr. 172 Buzău;

2000 - 2001 - ofiţer 4 la transporturi la Biroul Transporturi Militare Teritoriale nr. 17 Galaţi;

2001 – 2002 - comandant de pluton mascare la Regimentul 3 Geniu;

2002 - comandant companie construcţii drumuri-poduri la Batalionul 3 Construcţii

2002 – 2005 - ofiţer 4 (cu monitorizarea transporturilor şi dispecer) la

Biroul Transporturi Militare nr. 17 Galaţi;

2005 – 2007 - ofiţer 4 la Biroul Transporturi Militare Teritoriale nr. 17 Galaţi.

Starea civilă: este căsătorit, nu are copii;

Domiciliu: sat Potoceni, comuna Mărăcineni, nr. 145, judeţul Buzău;

Telefon: 0238556771.

 

Maior BRUSTUREANU ION ION

 

Născut: la 27.02.1956, în comuna Coarnele Caprei, judeţul Iaşi;

Studii: şcoala generală şi Liceul teoretic absolvit la Iaşi;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate, absolvită în 1979.

Repere importante din activitate:

1979-1982: comandant de pluton la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz, asigură instruirea recruţilor şi militarilor cu termen redus;

1982-1988: dispecer la U.M. 01758 Timişoara;( SRTM);

1988-1995: ofiţer 3 cu transporturile militare la U.M. 01758 Timişoara;

Din 1995 ofiţer 2 cu transporturile militare în Secţia Operaţii a Corpului 2 Aviaţie şi Apărare Antiaeriană Mureş.

31 mai 2005, trecut în rezervă, la cerere

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii.

Domiciliu: Timişoara, Zona I.I. de la Brad, bl.B25, sc.C, ap.9. Telefon 0256212264

 

 

 

 

 

Locotenent colonel (r) BUDA VASILE EUGEN

 

Născut: la 12 noiembrie 1949, în oraşul Blaj, judeţul Alba;

Părinţii: Vasile şi Lucreţia, ambii ceferişti, au avut 8 copii;

Studii: şcoala generală şi Liceul teoretic "Iacob Mureşanu", cu bacalaureatul 1967 în Blaj;

1968-1971:a urmat Şcoala Militară de Ofiţeri "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, arma căi ferate.

Repere importante din activitate:

1971-1975: locotenent, la cerere este numit comandant de pluton în Batalionul 123 Poduri Căi Ferate Aiud; a executat cu subunitatea sa lucrări de refacţii şi electrificarea sectorului c.f. Simeria – Petroşani; a instruit recruţi, şcoli de gradaţi şi specialişti de poduri căi ferate;

1975-1981: este selecţionat şi mutat comandant de pluton elevi căi ferate în Şcoala Militară de Ofiţeri "Nicolae Bălcescu" din Sibiu. În anul 1976 se înfiinţează Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate de la Rm. Vâlcea, ofiţerul fiind mutat în această unitate, comandant de pluton; în urma absolvirii cursului de comandanţi de companie, în anul 1977 este numit comandantul companiei elevi de căi ferate; în 1979 este numit şeful de stat major al Batalionului elevi de construcţii şi căi ferate;

1981-1989: îndeplineşte funcţia de ofiţer 3 în cadrul Biroului Învăţământ şi pregătire de luptă al şcolii, ocupându-se cu organizarea, planificarea şi evidenţa învăţământului de căi ferate şi construcţii; după absolvirea cursului de perfecţionare psiho-pedagogică a cadrelor didactice din învăţământul militar (1987) este numit în funcţia de lector la catedra de construcţii şi căi ferate, predând cursuri de specialitate feroviară, conform planului de învăţământ, numai elevilor de căi ferate; în anul 1988 este numit comandantul Batalionului de elevi construcţii şi căi ferate. Ca urmare a desfiinţării batalionului prin reorganizarea şcolii, în 1989 este numit ofiţer 2 în Biroul învăţământ şi pregătirea de luptă al şcolii;

1990-1998: îndeplineşte funcţia de ofiţer 2 în biroul pregătirea pentru luptă şi, prin cumul de funcţii, şi cea de şef al poligonului de tragere cu armamentul de infanterie al unităţii;

La 01.09.1998, la cerere, este trecut în rezervă, cu drept de pensie militară de serviciu cu vechime completă, după ce din cei 30 de ani de muncă, 23 au fost în şcoala militară contribuind la pregătirea a circa 370 de ofiţeri de căi ferate în 16 promoţii succesive.

Starea civilă: este căsătorit, are 3 copii.

Domiciliu: Rm. Vâlcea, str. Tineretului nr.10, bl.B5, sc.C, ap.26. Telefon: 0250721863

 

Colonel BULIGA DUMITRU GHEORGHE

 

Născut: la 16 iulie 1953, în Comuna Mălureni, judeţul Argeş;

Părinţii Dumitru-muncitor necalificat şi Filoftia; au avut 3 copii;

Studii: Şcoala generală, 8 clase, 1968;

Şcoala Profesională Electromotor, Timişoara, 3 ani, 1971;

Liceul Industrial Construcţii de Maşini, Piteşti, 5 ani, 1976, învăţământ seral;

Şcoala Militară Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate, 3 ani, 1979;

Curs de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii căi ferate, 6 luni, 1985,

Academia Militară, Facultatea politică militară, secţia arme întrunite, 2 ani, 1988;

Academia de Înalte Studii Militare, Facultatea trupe de uscat, în specialitatea transporturi militare şi exploatare feroviară, 1994, prin examen de diferenţă;

Curs de perfecţionare postuniversitară în domeniule managementul resurselor umane, 1999;

Repere importante din activitate:

1971-1976: sculer matriţer la Întreprinderea de Motoare Electrice, Piteşti;

1976-1979: elev la Şcoala Militară de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate;

La data de 19.08.1979, i s-a acordat gradul de locotenent şi a fost repartizat la Batalionul 178 Căi Ferate din Brigada 38 Căi Ferate, unde şi-a desfăşurat activitatea până la data de 10.06.1983, îndeplinind următoarele funcţii:

1979-1981: comandant pluton la compania din tabăra Grozăveşti. cu punctele de lucru la Grozăveşti şi la Ciulniţa;

1981-1983: secretar B.O.B. partid (locţiitor politic al comandantului companiei) la Compania de la Constanţa;

1983-1986: ofiţer 3 şi 2 în biroul cadre la Comandamentul Trupelor de Geniu;

1986-1988: ofiţer elev la Academia Militară, Facultatea politică militară, secţia arme întrunite,

1988-1989: instructor cu probleme de propagandă la Batalionul 178 Căi Ferate din Brigada 38 Căi Ferate;

1989­1990: instructor în biroul cadre din Direcţia Organizatorică la Consiliul Politic Superior al Armatei;

ianuarie - martie 1990: ofiţer 2 la biroul personal, pregătire cadre şi organizare ­ mobilizare de la Direcţia pentru Educaţie Patriotică şi Cultură a Armatei;

martie-octombrie 1990: ofiţer 2 în biroul personal, pregătire cadre şi organizare ­ mobilizare la Inspectoratul General pentru Învăţământul Militar

1990-1993: ofiţer 2 la biroul personal al Departamentului pentru Învăţământ, Ştiinţă şi Cultură;

1993-1994: ofiţer 1 în compartimentul de personal al Direcţiei Învăţământului Militar;

1994-1995: ofiţer 2 în compartimentul personal şi evidenţă efective la Direcţia de Cultură a Armatei;

1995­1999: ofiţer 1 în biroul personal la Departamentul pentru Politica de Apărare;

1999­2004: ofiţer 1 şi ofiţer specialist în biroul gestionare resurse umane la Direcţia Management Resurse Umane;

De la 01.02.2004, este şef birou evidenţă resurse umane din Secţia gestiune personal militar profesionalizat la Direcţia Management Resurse Umane.

Starea civilă: este căsătorit, are doi fii.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 6, str. Calea Ferentari nr.12, bl.123, sc.2, et.1, ap.55;

Telefoane: fix: 0214237497, mobil:

 

Colonel (r) ing. BUMBU PROCOPIE VALENTIN

 

Născut: la 15 02.193 în com. Poiana Ilvei, jud Bistrita-Nasaud

Părinţii: Procopie, mecanic de locomotivă forestieră; Ana, casnică.

Studii: elementare: Şcoala primara, 4 clase în Poiana Ilvei şi 3 la Şcoala Normală din Gherla, 1942–1949;

Şcoala Medie Tehnică Siderurgică din Reşiţa, 1949-1953;

Academia Tehnică Militară 1956-1959; în perioada 1959-1961 continuă studiile la Institutul de Construcţii Bucureşti, Facultatea Construcţii Feroviare Drumuri şi Poduri, revine la Academia Tehnică Militară pentru a efectua cursurile de specialitate militară, fiind promoţia de absolvire 1962, iar locotenent din 1959.

Repere importante din activitate:

1953-1956 proiectant la Institutul de Proiectări Metalurgice din Bucureşti,

1956-1959 student la Academia Tehnică Militară, locotenent din 1959

1959-1961 student-locotenent la Facultatea de Construcţii Feroviare Drumuri şi Poduri, absolvită în iunie 1961, proiect de diploma podul peste Dunăre de la Giurgeni Vadul Oii

1961-1962 student–locotenent la Academia Tehnică Militară, Facultatea de Construcţii,

1962-1970, la Batalionul 150 Drumuri din garnizoana Roman, locţiitor tehnic, participând cu militarii la o seama de lucrări, astfel: linia c.f. Suceava-Gura Humorului, drumurile din Moldova (Suceviţa-Pojorâta, Suceava-Siret, Vereşti-Bucecea, Bacău-Oneşti etc.) La Galaţi, faleza pe malul Dunării, lucrări de căi ferate la triajul Barboşi, linia largă URSS-Combinatul Siderurgic, viaductul Cătuşa între oraş şi combinat, refacerea tunelului vechi şi construirea celui nou, infrastructura la drumuri şi căii ferate dintre Turnu-Severin şi Orşova; podul peste Dunăre de la Giurgeni Vadul-Oii, aeroporturile Iaşi şi Suceava, maior din 1970;

1970-1981, la Poligonul de Experimentări CF din subordinea DTpCM, ofiţer cu cercetări şi experimentări; în 1963 –1964 a proiectat şi realizat rampa mobilă-demontabilă RD-60 pentru îmbarcarea-debarcarea tehnicii pe vagoane, contribuind ca şi consultant ştiinţific la realizarea filmului privind acest produs; din 1977 locotenent colonel.

1981-1990, la Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare, ofiţer cu cercetări ştiinţifice, elaborare de instrucţiuni şi regulamente şi implementarea sistemului informaţional. De asemenea a fost membru în secretariatul comisiei centrale pentru introducerea şi dezvoltarea pachetizării –containerizării şi manipulării mecanizate a materialelor în armată, organizând expoziţii pe MapN cu produsele comandamentelor. A realizat mijloace refolosibile pentru fixarea tehnicii militare pe vagoane, cât şi instrucţiuni de folosire a acestora.

1990, la vârsta de 54 ani a fost trecut în rezervă pe motiv de sănătate.

Starea civila: divorţat, 2 fiice şi 4 nepoţi, o fiica şi doi nepoţi sunt şi cetăţeni SUA

Domiciliul: Bucureşti, sectorul 4, str. Anton Bacalbaşa, bloc 76, sc.4, apt.50.

Telefon 0213343571

 

Colonel (r) BURCIU STAN MARIN

 

Născut: la 07.10.1949, în comuna Stolnici, judeţul Argeş;

Părinţii: Stan-ceferist şi Ecaterina; au avut 2 copii;

Studii: Şcoala Generală 1956-1963 - com. Stolnici jud. Argeş;

Liceul "Brătianu", din Piteşti clasele VIII - IX 1963 - 1965;

Liceul Militar "Dimitrie Cantemir" Breaza cls. X – XI, 1965 - 1967;

Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri "Nicolae Bălcescu", Sibiu 15.09.1967 - 30.12.1970;

Academia Militară - Secţia transporturi: 01.10.1975 - 23.08.1977;

Curs postuniversitar de transporturi militare 01.10.1986-15.01.1987.

Repere importante din activitate:

1971-1974: comandant punct de lucru la Batalionul 178 Căi Ferate Chitila, cu subunitatea execută refacţie cf. pe sectorul Ţăndărei - Giurgeni; dublare linie curenta Bucureşti; sistematizare staţii pe sectorul c.f. Ţăndărei - Urziceni; refacţie triajul Ploieşti; pază lucrări artă Feteşti - Cernavodă;

1974-1975: dispecer Comenduire Transporturi Militare R. C. Piteşti;

1977-1978: ofiţer 2 cu pregătirea comunicaţiilor la S.R.Tp.M. Iaşi;

 În 1978, este ofiţer 2 cu transporturile operative la D.Tp.C.M.;

1978-1981: dispecer la C.Tp.M.R.C. Caransebeş;

1981-1983: ofiţer 2 cu transporturile militare la S.R.Tp.M. Constanţa;

1983-1987: ofiţer 2 cu transporturile militare la S.R.Tp.M. Craiova;

1987-1994: şef S.R.Tp.M. Craiova;

1994-2000: şef Serviciu Probleme Speciale la Regionala C.F. Craiova;

01.06.2000 - 06.06.2001: locţiitor şef Centrul de Coordonare a Mişcării;

La 06.06.2001 este trecut în rezervă la cerere, cu drept de pensie după 35 ani de activitate.

Din 01.09.2004 este consultant în management la "Fine Consulting" Bucureşti

Starea civilă: este căsătorit, are un copil Ştefan Constantin, asistent universitar la Universitatea Politehnică Bucureşti.

Telefoane: 0251163474 şi 0746095073

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Colonel (r) ing. BURLACU ENE ENE

 

Născut: la 19 septembrie 1931 în com. Policiori, jud. Buzău;

Părinţii: Ene şi Ileana, agricultori, 5,6 ha., au avut 6 copii;

Studii: Şcoala primară şi apoi 8 clase secundare la Şcoala Normală din Buzău - învăţător;

Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate de la Chitila promoţia 1955;

Examene de diferenţă pentru echivalare cu Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri;

Facultatea de construcţii şi poduri căi ferate din Institutul de Construcţii Bucureşti, cu licenţă în anul 1972 - inginer construcţii căi ferate şi poduri.

Repere importante din activitate:

1955-1957: locotenent, comandant pluton în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate (Buzău, Bârlad, Focşani), comandat de col. Cristescu Laurenţiu şi apoi de cpt. ing. Popescu Ion; a fost repartizat în compania a 2-a, comandată de lt.maj. Manghiuc Constantin şi participă la lucrări de apărare de maluri pe râul Siret la Doaga-Cosmeşti, instruirea recruţilor, lucrări de reparaţie radicală pe sectoarele c.f. Făurei-Urziceni, Câmpina-Sinaia şi Agigea-Mangalia;

1958-1964: locotenent major, este numit comandantul companiei a 2-a poduri c.f. şi execută instrucţia de specialitate astfel: reparaţie radicală a c.f. pe sectoarele Suceava - Vatra Dornei, Adjud-Bacău, Iaşi-Dorohoi, Galaţi-Tecuci, Rm. Sărat-Focşani; construcţii linii noi: Burdujeni-Păltinoasa, Apahida-Cluj (dublare); linii c.f. în complexul c.f. Braşov şi C.S. Galaţi; reparaţii linii în depozitele M.Ap.N. de la Argestru, Sihlea, Ilişeşti;

1964-1972: căpitan, a fost numit locţiitor şef de stat major cu pregătirea de luptă în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate. comandat de mr. Lăpădătescu Constantin; a organizat şi comandat centre de instruire a recruţilor la Mihai Bravu (1500) şi Slobozia (2000); a organizat şi comandat şcolile de gradaţi la fiecare serie de încorporare;

1972-1973: numit ofiţer 3 la Biroul Cadre al Comandamentului Trupelor de Geniu;

1973-1984: este numit în funcţia de lector şef în catedra de căi ferate a centrului de Instrucţie a Geniului de la Cernica;

1984-1986: a îndeplinit funcţia de inginer şef la Detaşamentul de Construcţii de la Poarta Albă (canalul Dunăre - Marea Neagră); este avansat la gradul de colonel;

1986-1987: este încadrat şi lucrează la Biroul de Cercetare Căi Ferate. de la Mogoşoaia;

1987- 1992: şeful Catedrei de Căi Ferate la Centru de Instrucţie al Geniului din Bucureşti.

A stat peste 10 ani în gradul de locotenent colonel deoarece ofiţerii cu contrainformaţiile şi Consiliul Politic al C.T.Ge. respingeau permanent numirea pe funcţie superioară.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 băieţi şi 4 nepoţi (2 băieţi şi 2 fete);

Domiciliu: Bucureşti, Aleea Sinaia nr.12, bl.75, sc.1, et.5, ap.24, sector 2 telefon 2409319 şi în Buzău: com. Scorţoasa, telefon 0238525723

 

Maior (r) BURLAN IORDACHE MARIAN

 

Născut: la 09.08.1954, în oraşul Lupeni din judeţul Hunedoara;

Părinţii: Iordache- fotograf şi Terezia, au un copil;

Studii: şcoala generală absolvită în oraşul Lupeni;

Şcoala profesională Simeria, 3 ani, montator locomotive, 1972;

Liceul seral, cu bacalaureat în 1975., absolvit în Simeria;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate, 3 ani, pe care o absolvă în august 1978 cu gradul de locotenent, media 8,03.

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companie căi ferate, 6 luni, 1987, media 8,04

Repere importante din activitate:

1972-1975:după terminarea şcolii profesionale a fost încadrat ca muncitor la IMMR Simeria, judeţul Hunedoara;

1978-1983: după terminarea şcolii militare, a fost repartizat la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate Aiud (comandant lt.col. Prodan Ion şi Humă Mihai, şef stat major lt.col. Furnigel Dumitru şi cpt. Victor Marcovici) fiind încadrat comandant de pluton poduri c.f. în compania a 4-a poduri c.f.; participă cu efectivele din subordine la construcţia de linii noi între Deva şi Brad, construcţii de viaducte şi ziduri de sprijin;

1983-1994: din iunie 1983 este încadrat la S.R.Tp.M. Timişoara ca ofiţer 4 la Comenduirea Transporturi Militare Regulator Circulaţie Deva (unde este mutat la cerere), până în 1985 când este numit şef Comenduire Staţie Simeria Triaj; în timpul revoluţiei din decembrie 1989 participă cu efective de militari la paza staţiei de cale ferată Bretea Streiului, locul unde era să fie împuşcat împreună cu plutonierul Gherman Viorel de la Comenduirea Transporturi Militare Deva. ( conform propriilor mărturisiri );

1994-1999: în decembrie 1994 i se desfiinţează funcţia şi este mutat la S.Tp.M. Braşov ca ofiţer 3 la Comenduirea Transporturi Militare Regulator Circulaţie Sibiu; în activitatea sa de ofiţer a fost notat în aprecierile anuale de serviciu ca bun şi foarte bun. În urma acestor aprecieri a fost avansat până la gradul de maior.

A fost trecut în rezervă, la cerere conform OG 7/1998, în octombrie 1999.

Decorat cu medalia "Meritul Militar" clasa a II-a (1984), clasa I (1988), Ordinul "Meritul Militar" clasa a III-a (1995), clasa a II-a (1998).

 Starea civilă: este căsătorit, are doi băieţi (Robert şi Cristian).

Domiciliu: Simeria, str.1 Decembrie, bloc 104, ap.4, jud. Hunedoara.

 

Maior BUZETOIU NICOLAE LAURENŢIU-NICOLAE

 

Născut la 15.12 1969, în Târgu Jiu, jud. Gorj;

Părinţii: Nicolae-ofiţer M.Ap.N. - decedat şi Lucreţia; au 3 copii;

Studii: Şcoala Generală în Drobeta Turnu Severin 1976 - 1982 şi Tg. Jiu 1982 – 1984;

Liceul Militar "Dimitrie Cantemir" din Breaza, 1984 – 1988;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate "Panait Donici", arma căi ferate, promoţia 1991;

Universitatea "Babeş Bolyai" Cluj, Facultatea de Geografie, 4 ani 1996 - 1999;

Curs stat major ofiţeri căi ferate, 2002;

Repere importante din activitate:

1991-1993: comandant pluton construcţii c.f. la Batalionul 125 Căi Ferate din Săcălaz, puncte de lucru: Reşiţa, Caransebeş, Timişoara, Orşova; comandant pluton şcoală gradaţi;

1993-1994: ofiţer 4 cu transporturi militare la Serviciul Regional Transporturi Militare nr.21 Cluj;

1994-1995: şef C.Tp.M.St.C.F. Satu Mare;

1995-2000: ofiţer 4 în compartimentul transporturi militare, în Secţia Transporturi Militare

Cluj;

În anul 2000 este ofiţer 2 în compartimentul comunicaţii în aceiaşi unitate;

2000-2002: ofiţer 2 în compartimentul transporturi în Biroul Transporturi Militare Teritoriale Cluj;

Din 2002 este ofiţer 4 (cu monitorizarea transporturilor şi dispecer) în Biroul Transporturi Militare Cluj.

Starea civilă: este căsătorit, are o fiică.

 

 

 

 

 

 

 

 

Colonel ing. BUZULOIU ION VASILE

 

Născut: la 6 mai 1927, în localitatea Tălpăşeşti, judeţul Gorj;

Părinţii: Ion şi Paraschiva - ţărani cu gospodărie mijlocie, 2 copii;

Studii: Şcoala generală în satul natal, 1941;

Liceul teoretic "Tudor Vladimirescu" din Tg. Jiu, 1945;

Şcoala Militară Ofiţeri de Transmisiuni, 1949;

Curs de limba rusă, 1950;

Şcoala Militară de Transporturi Feroviare - URSS, 1953 şi avansat locotenent şi la scurt timp locotenent major;

Curs perfecţionare comandant de batalion, 1959 şi avansat maior;

Şcoala tehnică de maiştri construcţii feroviare, 1961;

Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri "Nicolae.Bălcescu", 1967-examene de diferenţă;

Universitatea de Construcţii, Facultatea de Construcţii Drumuri, Poduri şi Căi Ferate, 1969, confirmat inginer construcţii căi ferate în arma de căi ferate, 1970;

Repere importante din activitate:

1945 – 1949: referent administrativ al primăriei comunei Băleşti, judeţul Gorj;

1953 – 1954: locotenent şi peste o lună locotenent major, locţiitor şef Şcoală Regimentală a Brigăzii de Căi Ferate cu sediul în garnizoana Aiud.;

1954 – 1955: şef Şcoală Regimentală a Brigăzii de Căi Ferate, se căsătoreşte;

1956 – 1958: şef stat major al Batalionului 553 Construcţii Căi Ferate Aiud;

1959 – 1961: comandant al Batalionului 178 Construcţii Căi Ferate Chitila, avansat maior şi lt. colonel, înainte de termen;

1961 – 1964: şef de stat major al Brigăzii 38 Căi Ferate, garnizoana Bucureşti;

1964 – 1967: comandantul Brigăzii 38 Căi Ferate., avansat excepţional colonel;

1968 – 1973: locţiitorul comandantului Brigăzii 38 Căi Ferate;

1973 – 1987: locţiitorul tehnic al comandantului Brigăzii 38 Căi Ferate;

1987 trecut la pensie pentru limită de vârstă.

A fost căsătorit şi are urmaşi 2 copii: Marius - inginer şi Carmen – medic.

A decedat în februarie 1988 în garnizoana Aiud, unde este şi înmormântat

 

Colonel CABA CONSTANTIN IOAN

 

Născut: la 24. 05. 1928 în comuna Pătrăuţi din judeţul Suceava;

Părinţii: Constantin şi Aglaia – agricultori; au avut 7 copii;

Studii: şcoala primară în comuna natală;

Cursurile liceale ( 8 clase ) în oraşul Cernăuţi, cu bacalaureatul în Suceava;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Căi Ferate, absolvită în anul 1951, la Chitila, dobândind gradul de locotenent;

Cursurile de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii c.f. şi de pregătirea comandanţilor de batalioane;

Curs de pregătire psiho – pedagogică pentru cadrele didactice;

Repere importante din activitate:

La absolvirea şcolii militare este repartizat comandant de pluton în Batalionul 306 Căi Ferate de la Chitila. În acelaşi batalion va îndeplini succesiv funcţiile de comandant de companie şi de şef al biroului pregătirii pentru luptă;

Ca urmare a rezultatelor foarte bune obţinute, este promovat în statul major al Brigăzii 38 Căi Ferate îndeplinind funcţii în subordinea maiorului Rusu Vasile şi a locotenent colonelului Vasile T. Ioan;

În ultimii 10 ani ai carierei este mutat în Centrul de Instrucţie al Geniului unde îndeplineşte funcţiile de lector şi lector şef pentru Şcoala de Ofiţeri de Rezervă căi ferate şi pentru cursurile de perfecţionarea pregătirii ofiţerilor c.f. ( comandanţii de companii şi comandanţii de batalioane ).

În anul 1983, pentru cauze medicale, dar având şi stagiul militar complet, trece în rezervă cu drept de pensie militară de serviciu integrală;

A fost căsătorit, are urmaşi o fiică şi o nepoată; A decedat la 10 februarie 2007.

 

Căpitan CALINOV FEODOR IVAN

 

Născut: la 21.11.1972, în localitatea Siret, judeţul Suceava;

Părinţii: Feodor – pensionar şi Iustina; au un copil;

Studii: Şcoala generală de 8 clase;

Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, cu diplomă de bacalaureat în anul 1991;

Institutul Militar de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate "Panait Donici" profil ofiţeri, arma căi ferate, 4 ani, absolvit în anul 1995 cu gradul de locotenent (promoţia Călugăreni - 400)

Repere importante din activitate:

iulie 1995: este repartizat la Batalionul 171 Căi Ferate Braşov (comandat de locotenent colonel Roşu Livius, şef de stat major locotenent colonel Chicu Gheorghe), fiind încadrat comandant de pluton;

octombrie 1995 - aprilie 1997: în calitate de comandant de pluton a pregătit militarii în termen în cadrul instrucţiei de bază a soldatului;

aprilie - septembrie 1997: participă la executarea lucrărilor de întreţinere pe sectorul c.f. Rupea – Mediaş; a fost numit pe funcţia de locţiitor comandant de companie;

octombrie 1997 - februarie 1999: îşi desfăşoară activitatea ca dispecer şi ofiţer 4 cu transporturile militare în cadrul Secţiei Transporturi Militare Braşov (şef colonel Cucoreanu Ioan);

februarie 1999 - august 2000: se mută la Comenduirea Transporturi Militare Bacău în funcţia de ofiţer 3 cu transporturile militare (şef căpitan Caşulschi Valentin) din cadrul Secţiei Transporturi Militare Iaşi (şef locotenent colonel Viculeac Pavel);

Din august 2000 este ofiţer 3 cu transporturile în Biroul Transporturi Militarea Iaşi;

Starea civilă: căsătorit, are 1 copil;

Domiciliu: Iaşi, str. Sucidava nr.4, bl.Z1, et.8, ap.1; Telefon: 0745259923.

 

Locotenent colonel ing. CAŞULSCHI VASILE VALENTIN

 

Născut: la 09 decembrie 1967; în oraşul Buhuşi, judeţul Bacău;

Părinţii: Vasile - maistru textilist şi Silvia – croitoreasă, au 2 copii;

Studii: Şcoala generală nr.1 din Buhuşi 1974 - 1982;

Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, în anii 1982 - 1986;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu. Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate, 1986-1989;

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii c.f. şi şefilor de comenduire transporturi militare 03.06 - 30.08.1996;

Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" Iaşi, Facultatea de Construcţii şi Arhitectură, specialitatea căi ferate, drumuri şi poduri, ingineri zi, promoţia 1999;

Cursul de stat major pentru ofiţeri de căi ferate şi transporturi militare, 07.01-26.04.2002.

Repere importante din activitate:

23.08.1989-01.05.1993: comandant pluton mişcare feroviară la Batalionul 433 Poduri Căi Ferate Focşani din Brigada 38 Căi Ferate;

01.05.1993-11.04.1994: comandant pluton tehnic la Batalionul 433 Poduri Căi Ferate Focşani din Brigada 38 Căi Ferate; în această perioadă şi-a desfăşurat activitatea la punctele de lucru Ploieşti Vest, Turceni şi Galaţi şi a executat lucrări de refacere a liniilor de garaj M.Ap.N. ale depozitelor militare din Argestru şi Iteşti;

11.04.1994-18.02.1999: ofiţer 3 cu transporturi militare la Comenduirea Transporturi Militare de Regulator de Circulaţie Bacău din Serviciul Regional de Transporturi Militare Iaşi (Secţia Transporturi Militare Iaşi);

18.02.1999-11.03.2000: şeful Comenduirii Transporturi Militare de Regulator de Circulaţie Bacău din Secţia Transporturi Militare Iaşi;

11.03.2000-01.08.2000: ofiţer 2 la compartimentul transporturi militare a Secţiei Transporturi Militare Iaşi;

01.08.2000-01.03.2001: ofiţer 2 în Secţia Stat Major la Centrul de Coordonare a Mişcării;

01.03.2001-01.08.2002: ofiţer 3 în Biroul Transporturi Terestre din aceiaşi unitate;

01.08.2002:ofiţer 3 în Biroul Transporturi Terestre din Centrul de Coordonare a Mişcării;

Din 01.03.2007 este şeful Biroului Monitorizare şi Control Mişcare la Centrul de Coordonarea Mişcării din Comandamentul Logistic Întrunit

Starea civilă: este căsătorit, are un băiat născut în 2005.

Domiciliu: str. Dezrobirii nr.16 bl 26 sc1 ap 8 sector 6 Bucureşti; Telefon: 0214344219

 

Colonel (r) CATRINOIU GHEORGHE VIRGIL

 

Născut: la 14 octombrie 1944, în comuna Măciuca, judeţul Vâlcea.;

Părinţii: Gheorghe şi Rozalia, agricultori; au avut 3 copii;

Studii: şcoala generală în comuna Măciuca;

Liceul teoretic în Bălceşti, jud. Vâlcea, cu bacalaureatul (maturitate) în anul 1962;

Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri Activi din Sibiu, arma căi ferate, 1962 – 1966;

Facultatea de Sociologie a Universităţii Bucureşti, 1991;

Repere importante din activitate?

1966-1968: locotenent, repartizat la Batalionul 178 Căi Ferate Chitila (comandant - maiorul Vasile Ion), comandant de pluton în compania a 3-a, comandată de maiorul Cristea Dumitru; participă la refacţia sectoarelor c.f.: Caracal - Craiova; Filiaşi - Cărbuneşti şi Craiova - Filiaşi, cu tabere la Jianca, Bibeşti, Coţofeni; cu un pluton de peste 80 militari, execută întreţinerea sectorului c.f. Turnu Severin - Orşova (tabere la Vârciorova şi Gura Văii);

1968-1974: este mutat în Detaşamentul de Construcţii Litoral (col. Iacoban A. şi col. Dascălu Constantin). Iniţial comandant de pluton, apoi instructor cu munca de tineret (UTC); participă la construcţia staţiunilor de pe litoralul Mării Negre: Mangalia, Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun şi Olimp; completează Albumul Ştafeta II iniţiat de C.T.Ge. cu fotografii, documente şi comentarii ce reflectă munca militarilor detaşamentului, pe etape, aportul acestora la înfrumuseţarea litoralului românesc al Marii Negre; ca instructor cu munca de tineret, îndrumă activitatea la punctele de lucru: Constanţa Port, Medgidia, Năvodari, Platforma industrială Constanţa şi altele; în 1973 este detaşat la unitatea militară de geniu de la Cumpăna de Argeş la construirea Transfăgărăşanului; întocmeşte Cartea de Onoare cu cele mai semnificative momente, fapte şi întâmplări din activitatea eroică a cadrelor militare tinere şi a militarilor în termen la construcţia drumului;

1974-1978: urmează, la zi, Academia pentru Pregătirea Cadrelor de Conducere (Ştefan Gheorghiu), licenţiat în ştiinţe politice. În 1991, prin examen de diferenţă la Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie a Universităţii Bucureşti, obţine atestatul în Sociologie;

1978-1982: este numit în Brigada 47 Geniu (comandant generalul Perianu Constantin) în funcţia de secretar cu problemele de propagandă şi cultură; a participat la construcţia de locuinţe în Bucureşti şi Zimnicea, distruse în urma cutremurului din 4 martie 1977; în septembrie 1980, Brigada se mută în Dobrogea şi participă la construirea Canalului Dunăre - Marea Neagră (Basarabi şi Cumpăna). Este decorat cu Medalia Muncii; în perioada decembrie 1981 - februarie 1982 urmează cursul de specializare în intendenţă;

1982-1989: revine în Brigada 38 Căi Ferate, îndeplineşte funcţia de instructor şi apoi de secretar cu organizarea în aparatul consiliului politic; participă la activităţile specifice de îndrumare şi control a unităţilor şi subunităţilor din taberele de instrucţie;

1990-1995: îndeplineşte consecutiv funcţiile de ofiţer 2 la locţiitorul pentru servicii şi cea de şef al Biroului Cercetare Căi Ferate; în 1994 susţine examenul şi pe această bază este avansat la gradul de colonel;

1995-1996: este ofiţer 1 în Atelierul de Cercetare a Inspectoratului Geniului, compartimentul căi ferate, condus de col. Dascălu Toma.

La 25 iulie 1996, la cerere, se pensionează pentru 34 de ani de serviciu militar activ.

Pasiuni: scrie catrene, maxime, cugetări şi reflecţii.

Decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a, toate ordinele şi medaliile" Meritul Militar".

Starea civilă: este căsătorit, are 3 copii.

Domiciliu: Bucureşti, sector 6, str. Oboga nr.3, b.155A, sc.2, et.5, ap.67.

Telefon: 0217604766

 

Colonel prof. univ. dr. CERNAIANU PETRE ADRIAN

 

Născut: la 27 august 1953, în Coşovenii de Sus, jud. Dolj;

Părinţii: Petre-ofiţer de artilerie şi Ecaterina; au avut 3 copii;

Studii: şcoala generală în municipiul Craiova;

Liceul "Nicolae Titulescu" din Craiova, cu bacalaureatul în 1972 şi un an Şcoala postliceală CFR Craiova;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate, 1977, şef de promoţie pe şcoală şi pe ţară;

Academia Militară, Facultatea de Arme Întrunite şi Tancuri, specialitatea transporturi militare, absolvită în 1985;

Cursuri postuniversitare de transporturi militare (1991), interarme trupe de uscat, de psihopedagogie şi metodică, de utilizare a microcalculatoarelor (în 1995);

Este doctor în ştiinţe militare, specialitatea arta militară - titlu dobândit în 1997 cu teza de doctorat pe tema:" Menţinerea viabilităţii comunicaţiilor feroviare - factor de stabilitate al mobilităţii trupelor de uscat în operaţia de apărare strategică".

Repere importante din activitate:

1973-1974: după un an şcoală postliceală este încadrat electromecanic pe sectorul c.f. electrificat Filiaşi - Bumbeşti. În 1974 este încorporat pentru satisfacerea stagiului militar în Batalionul 178 Căi Ferate Chitila. De aici, din funcţia de furier al cp. 2 c.f. Piatra Olt va da examen la Şcoala Militară de Ofiţeri pe care o absolvă în 1977 cu rezultate foarte bune;

1977-1979: începe cariera de ofiţer în funcţia de comandant de pluton în Batalionul 178 Căi Ferate Chitila, la tabăra de la Craiova, în compania comandată de lt.maj. Samson Marin şi execută refacţie pe sectorul c.f. Craiova - Filiaşi. Apoi este mutat în Bucureşti, la tabăra Ilioara, participând la construcţia metroului. Pentru un an este numit comandant pluton pază la podurile dunărene de la Cernavodă;

1979-1983:îndeplineşte funcţia de instructor cu munca de tineret (UTC) în statul major al batalionului şi pentru doi ani, aceeaşi funcţie în comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate;

1983-1985: Academia Militară, facultatea de comandă şi stat major, arma transporturi militare şi căi ferate; este şeful promoţiei pe armă;

1985-1986: este numit pe funcţia de ofiţer 2 la Atelierul de Cercetare Ştiinţifică şi Proiectare Tehnică de Geniu din CIGe Cernica. A contribuit la elaborarea CF-2 Instrucţiuni pentru cercetarea căii ferate, a lucrat la Memoratorul de norme pentru unităţile şi subunităţile de căi ferate;

1986-1988: este ofiţer 2 (cu cercetarea) în Biroul Operaţii şi Pregătire de Luptă din statul major al Brigăzii 38 Căi Ferate; a pregătit şi condus aplicaţii tactice cu Batalioanele şi Comandamentul Brigăzii, alternativ pe hartă sau cu trupe şi transmisiuni în teren - câte 3-4 anual; a asigurat pregătirea cadrelor în comandament şi a controlat această activitate la unităţi; a completat baza documentară tehnică a reţelei feroviare şi a perfecţionat pregătirea subunităţilor de cercetare subordonate;

dec 1988 - febr.1990: este numit şeful Biroului Mobilizare şi Evidenţă Gradaţi - Soldaţi în statul major al Brigăzii 38 Căi Ferate. A asigurat permanent o calitate corespunzătoare gradului de completare cu personal, tehnică şi materiale; a pregătit în condiţii foarte bune aplicaţiile de mobilizare; a propus adoptarea unor structuri noi pentru comandament şi unităţi, introducând, pentru prima dată în ştat, ca şef al Biroului Mobilizare, funcţia de colonel. A plecat din brigadă, nefiind convins că i se va aproba funcţia de colonel;

1990-1999: lector apoi conferenţiar în Academia de Înalte Studii Militare, a asigurat pregătirea a două promoţii de ofiţeri-studenţi de căi ferate (1990 şi 1994) şi una de pregătire postacademică.

În prezent este profesor universitar la Comisia Didactică Transporturi Militare, Catedra de Strategie Militară, Colegiul Superior de Stat Major din Academia de Înalte Studii Militare. Titular al cursurilor de Transporturi Militare şi Infrastructură Teritorială la toate grupele de ofiţeri studenţi şi cursanţi. Este autor a 9 cărţi despre căile de comunicaţii şi influenţa acestora asupra acţiunilor militare, 36 articole şi peste 20 de comunicări ştiinţifice pe linia specialităţii, precum şi a 7 cursuri de profil. Este conducător la lucrările de doctorat.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii, ambii licenţiaţi;

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 5, str. cap. Mişca Petre nr.3, bl. M17, sc.2, et.3, ap.74, Telefon: 0214208483 şi 0722583673

 

Colonel (r) ing. CHICU NICHITA GHEORGHE

 

Născut: la 20.09.1949, în comuna Obrejiţa, judeţul Vrancea;

Părinţi: Nichita şi Aurelia, actualmente pensionari, au avut 4 copii;

Studii: Şcoala generală în localitatea natală;

Liceul Militar "Dimitrie Cantemir" din Breaza, absolvit în anul 1967;

Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, arma căi ferate, absolvită în 1970 cu gradul militar de locotenent;

Academia Militară, 1979, cu examene pentru specialitatea transporturi militare în 1994;

Universitatea Transilvania din Braşov, Facultatea de Inginerie Managerială şi Tehnologică, specializarea maşini unelte, absolvită în anul 1998; inginer;

Cursuri de perfecţionare în anii 1977 şi 1986, curs de utilizarea calculatoarelor în 1997 şi curs de managementul calităţii şi audit în 1999.

Repere importante din activitate:

De la absolvirea şcolii de ofiţeri în 1970 şi până la desfiinţarea unităţii în 1982, a activat în cadrul Batalionul 137 Poduri Căi Ferate Focşani în funcţiile de comandant de pluton, locţiitor politic al comandantului de companie şi de batalion. A participat la instruirea tuturor seriilor de recruţi şi la executarea mai multor lucrări de construcţii căi ferate ca: dublarea secţiilor de cale ferate Fundulea-Dor Mărunt,Brăila-Barboşi,Ploieşti-Urziceni; extinderea triajului Barboşi, a Complexului feroviar Galaţi, lucrări de cale ferată în zona industrială a Brăilei, dublarea tunelului Mestecăniş, mutarea pe noul amplasament a căii ferate din zona Canalului Dunăre-Marea Neagră, refacţii de căi ferate pe sectoarele Medgidia-Tulcea, Adjud-Ciceu, Ţăndărei- Slobozia şi multe alte lucrări;

1983-1996: este mutat în Batalionul 171 Căi Ferate Braşov, îndeplineşte funcţiile de locţiitor politic al comandantului, ofiţer 2 cu decontarea producţiei, ofiţer 2 în statul major şi şeful statului major al unităţii. A contribuit la buna desfăşurare a planului pregătirii de luptă şi de specialitate al unităţii şi împreună cu unitatea la construirea căilor ferate: Băbeni-Copăceni-Berbeşti-Albeni şi Vâlcele-Râmnicu Vâlcea; la modernizarea sectorului de cale ferată Răureni-Lotru, la refacţia căii pe magistralele 300 şi 400, importante lucrări în complexele c.f. Sibiu şi Braşov;

1996-2004: este detaşat în cadrul Ministerului Transporturilor Construcţiilor şi Turismului, la Regionala C.F.R. Braşov, în funcţia de şef al serviciului probleme speciale, ocupându-se de problemele de mobilizare, rezerve şi capacităţi de mobilizare şi pregătirea regionalei pentru apărare.

A fost avansat succesiv la toate gradele militare până la cel de colonel în anul 1996. A primit medaliile şi ordinele "Meritul Militar" toate clasele.

La 01.10.2004 a fost trecut în rezervă la limită de vârstă în grad

Starea civilă: este căsătorit, are o fiică cadru universitar.

Domiciliul. Braşov, str. Toamnei nr.11, bloc 4, sc. C, et. 6, ap. 30. Telefon:.0268323106

 

Plutonier adjutant CHIPER VASILE DOREL

 

Născut: la 20. 09. 1964, în comuna Fereşti din judeţul Vaslui;

Părinţii: Constantin şi Maria – agricultori; au avut 3 copii;

Studii: şcoala generală de 10 clase în comuna natală;

Şcoala profesională, un an şi jumătate, la Liceul Industrial nr. 2 din oraşul Vaslui, calificat în meseria de lăcătuş mecanic pentru reparat maşini de cusut;

Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri de la Cernica, arma căi ferate, absolvită în anul 1985 cu gradul de sergent major;

Repere importante din activitate:

1985 – 1986: la absolvirea şcolii militare este repartizat la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate din Aiud în funcţia de şef echipă la compania 1 căi ferate de la Timişoara (comandanţi de companie au fost succesiv maiorul Vasile Matei, şi Milea Nicolae), tabăra Caransebeş (comandant tabără – căpitan Ştefan Florin-Doru) şi participă cu plutonul său la lucrări de refacţii căi ferate pe sectorul c. f. Caransebeş – Reşiţa;

1986 – 1991: este numit plutonier de companie la aceeaşi subunitate, dar va fi de multe ori şi înlocuitor la comanda plutoanelor (refacţii, montări de panouri, etc.);

1991 – 1995: dispecer la SRTp.M Iaşi, Comenduirea Bacău (şef fiind maiorul Chitic Constantin);

1995 – 1996: mutat la SRTp.M Galaţi, îndeplineşte funcţia de ajutor pentru evidenţă la Biroul Pregătire pentru Luptă;

1996 – 1999: plutonier de companie la U.M. 01264 din municipiul Bacău;

1999 – 2005: este şeful depozitului ATAM la aceeaşi unitate militară;

2005 – 2007: la Centrul Miliar Judeţean Bacău, îndeplineşte funcţia de casier;

Începând cu 15. 01. 2007 este subofiţer de stat major la Biroul evidenţă resurse din acelaşi centru militar;

Starea civilă: subofiţerul este căsătorit şi are 2 copii;

Domiciliul: municipiul Bacău, str. Logofăt Tăutu, bl. 5A, sc. B, et. 3, ap. 8; Telefon: 0724201167

 

Colonel CHIRIŢĂ STELIAN TUDOR

 

Născut: la 17. 04.1955,în comuna Băbăiţa, Teleorman;

Părinţii: Stelian - mecanic agricol şi Elena; au 2 copii;

Studii: Şcoala generală Frăsinet: 1962 - 1970;

Liceul Industrial de Căi Ferate 1970 - 1975;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate: arma căi ferate, în anii 1975 - 1978;

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companie c.f. şi şefilor de comenduire de exploatare c.f., 1984;

Academia de Înalte Studii Militare, 1988 - 1990; specialitatea transporturi militare;

Curs de specializare mediu Windows, Word, 1997;

Curs postuniversitar de perfecţionare în conducerea activităţii logistice, 2002;

Curs de pregătire întrunită a ofiţerilor cu funcţii de conducere din Statul Major General, Forţele Terestre şi Forţele Navale, 2002.

Repere importante din activitate:

1978-1980: comandant pluton şcoală de gradaţi la Batalionul 137 Poduri Căi Ferate Focşani (comandant companie mr. Murgea Marin); a instruit şase serii de recruţi şi şase şcoli de gradaţi, câte trei în fiecare din cei doi ani;

1980-1983: şeful comenduirei transporturi militare de staţie c.f. Videle, din subordinea SRTp.M Bucureşti (şef col. Luca Costache);

1983-1985: şeful comenduirei transporturi militare de staţie c.f. Bucureşti Triaj;

1985-1988: ofiţer 3 cu transporturi militare la S.R.Tp.M. Bucureşti;

1990-1992: ofiţer 2 cu transporturi militare la D.Tp.C.M. (şef col. Nicolescu Constantin;

1992-1993: ofiţer 2 cu transporturile la S.R.Tp.M. Bucureşti (şef col. Beţianu Cantemir);

1993-ofiţer 2 cu transporturi militare la D.Tp.C.M.(şef secţie col. Bângă Dumitru);

1993-1999: şef compartiment transporturi militare la Statul Major al Trupelor de Uscat;

1999-2000: şef birou transporturi militare la Direcţia Logistică (şef col. Beţianu Cantemir);

2000-2002: şef birou transporturi terestre în Centrul de Coordonare a Mişcării din Direcţia Logistică a Statului Major General (şef col. Beţianu Cantemir);

2002 - împuternicit, iar din 01.08 numit şef al Centrului de Coordonare a Mişcării.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 4, str. serg. Iriceanu Ion, nr.20, bl.132, sc.1, etaj.3, ap.9.

Telefon: 3349019 şi mobilul: 0744359465

 

Locotenent colonel (r) CHIŢU NICOLAE GHEORGHIŢĂ

 

Născut: la 10.12.1955, în localitatea Carvăn, judeţul Constanţa;

Părinţii: Nicolae-pădurar şi Ecaterina; au avut 4 copii.;

Studii: Şcoala generală în satul natal;

Liceul teoretic la Băneasa, judeţul Constanţa;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Tancuri şi Automobile din Piteşti specialitatea automobile, promoţia 1977;

Curs de perfecţionare pentru utilizarea microcalculatoarelor IBM - PC în activitatea de birotică (operare cu Norton, Word, Excel, Access, Power Point, Foxpro) absolvit în 1997

Repere importante din activitate:

1977-1978: ofiţer 3 la locţiitorul tehnic în Batalionul 192 Construcţii Căi Ferate Mangalia;

1978-1981: ofiţer 4 la locţiitorul tehnic în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate Focşani;

1981-1986: ofiţer 3 la locţiitorul tehnic în comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate;

1986-1994: ofiţer 2 la locţiitorul tehnic, în aceeaşi unitate;

1994-2002: ofiţer 2 la şeful logisticii în Brigada 93 Căi Ferate şi Drumuri "Ing. Anghel Saligny.";

A organizat şi condus activitatea privind exploatarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de transport rutiere şi a utilajelor de construcţii; a organizat şi condus activitatea privind asigurarea cu piese de schimb şi materiale de la agenţi economici şi unităţile specializate ale M.Ap.N. necesare întreţinerii şi reparării tehnicii; a organizat, desfăşurat şi condus activitatea de evidenţă cantitativ - valorică a bunurilor materiale în sistem manual şi pe calculator; a coordonat şi desfăşurat activităţi privind valorificarea tehnicii şi materialelor disponibilizate; utilizarea microcalculatorului şi a pachetelor de programe în activitatea birotică şi de contabilitate.

Decorat cu ordinul "Meritul Militar" cls. a II-a.

Trecut în rezervă la 31.03.2002, cu drept de pensie militară, conform Ordonanţei nr.7/1998.

Starea civilă: este căsătorit, are o fiică.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 2, str. Fabrica de Gheaţă, nr.2, bl. 84/2, sc.2, ap 64;

Telefon: 0314046339 şi 0745021840.

 

Maior CIOBANU GHEORGHE GHEORGHIŢĂ - CORNELIU

 

Născut: la 13.04.1970, în comuna Vereşti, judeţul.Suceava;.

Părinţii: Gheorghe şi Zoiţa, muncitori, au 3 copii;

Studii: Şcoala generală în comuna natală;

Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc, cu bacalaureatul în anul 1988;

Şcoala Militară Ofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Rm. Vâlcea - şef de promoţie, în anul 1991, locotenent;

cursul de specialişti poduri la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate din Aiud;

Repere importante din activitate:

În anul 1991 este repartizat la Batalionul 433 Poduri Căi Ferate Focşani, la plutonul şcoală de gradaţi din compania de instrucţie, comandată de cpt. Humă Mihai şi apoi de cpt. Bănică Vivi;

în anul 1992 merge pe şantiere, reparaţii linii căi ferate în depozitul de muniţie de la Chirana (Ţăndărei); apoi la Barboşi, în compania comandată de cpt. Epure Dobre, unde execută lucrări de întreţinere a liniilor c.f. din C.S. Galaţi;

în 1993 execută pasajul de c.f. de la intrarea în Brăila, cu compania şcoală de specialişti, comandată de cpt. Mihalcea Octavian;

în 1994 este numit comandant de pluton instrucţie în Centrul de Instrucţie pentru paza lucrărilor de artă; A reprezentat unitatea în concursul de cultură generală - istoria armei căi ferate., 1992 şi obţine locul I; De asemenea, a reprezentat unitatea la concursurile sportive şi aplicativ militare de la Aiud în 1993, obţinând locul I la ştafetă, patrula militară şi volei;

În sfârşit, participă la aplicaţia complexă, de la Braşov, cu Brigada 38 Căi Ferate având în compunere Batalioanele 171şi 178 Căi Ferate şi 433 Poduri Căi Ferate.;

În 1995 solicită şi i se aprobă mutarea în funcţia de comandant pluton geniu la B. 332 Infanterie din Dorohoi (care tocmai se înfiinţase);

În 1996 este comandant pluton logistică în acelaşi batalion. Rămâne în activitate până în anul 2000 când este mutat la Comandamentul Bg. din Botoşani.

A iubit arma căi ferate şi deşi viaţa l-a obligat să ia de la capăt o nouă specialitate militară, poartă şi azi cu respect, pe umeri şi în inimă, însemnul roţii cu aripi.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii.

Domiciliu: Bucecea Calea Naţională nr.180, bl.10, ap.3, jud. Botoşani.

Telefon: 0231550174.

 

Căpitan comandor CIOBANU ANTON MIHAI

 

Născut: la 22.09.1961, în comuna Mirceşti, judeţul Iaşi;

Părinţii: Anton – funcţionar feroviar şi Maria; au 3 copii;

Studii: Şcoala generală nr. 3 Satu Nou, com. Mircea Vodă, jud. Constanţa

Liceul militar de marină "Alexandru Ioan Cuza" 1976-1980;

Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân", Facultatea de Navigaţie, 1980-1984;

Curs limba rusă, 9 luni, 1990;

Curs şefi de armă, Arme sub Apă, 1995;

Curs utilizare calculatoare, PC/AT, 1998;

Curs de limba engleză, 2000;

Curs planificatori ADAMS, Franţa, 2001;

Curs avansat de ofiţeri de stat major – tip Joint, 2003;

Curs de securitatea frontierelor, 2004;

Repere importante din activitate:

1984-1988: ofiţer secund, vedete dragoare, Giurgiu;

1989-1995: comandant de navă, vedete dragoare, Giurgiu;

1995-1997: specialist arme sub apă, vedete dragoare, Giurgiu;

1997-2000: ofiţer II, Biroul căi de comunicaţie şi mijloace de transport, Secţia Transporturi Militare, Direcţia Logistică;

2000 şi în prezent: şef Birou Transporturi Navale, Centrul de Coordonare a Mişcării din Statul major general, actualmente din Comandamentul Logistic Întrunit;

Starea civilă: este căsătorit;

Domiciliul: Bucureşti, sector 6, str. Cetatea de Baltă nr.1, bl. M24, sc. 1, et. 4, ap 17;

Telefon: 0740060263 şi 0314085598. Email: miha_i_ciobanu@yahoo.com şi mihaiciobanu@hotmail.com.

 

 

 

 

 

 

 

Colonel (r) CIOBOATĂ CONSTANTIN NICOLAI

 

Născut: la 08.06.1941 în comuna Tuzla, judeţul Constanţa;

Părinţii: Constantin, tâmplar şi Gherghina, casnică, au avut 2 copii;

Studii: Şcoala Generală Horezu, din judeţul Vâlcea;

Liceul Militar "Dimitrie Cantemir" Breza, absolvit în anul 1959;

Şcoala Militară de Infanterie şi Intendenţă "Nicolae Bălcescu" Sibiu, promoţia 1962, specialitatea militară intendenţă;

Academia Militară Generală, promoţia 1976; conducere servicii;

Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerţ şi Alimentaţie Publică, fără frecvenţă, absolvită în 1986, cu licenţă;

Curs academic postuniversitar în anul 1988;

Repere importante din activitate:

1962-1964: ajutor şef secţie alimente la U.M. 02161 Basarabi;

1964-1966: ofiţer cu aprovizionarea materialelor de intendenţă la U.M. 02064 Mangalia;

1966-1969: ofiţer cu aprovizionarea materialelor de intendenţă la U.M. 02131 Tulcea;

1969-1974: ofiţer cu aprovizionarea materialelor de intendenţă la U.M. 02034 Cernavodă;

1976-1981: după absolvirea Academiei Militare este numit ofiţer 3 cu aprovizionarea echipamentului în comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate;

1981-1990: ofiţer 2 cu organizarea şi planificarea în aceeaşi unitate;

1990-1994: şef al serviciilor în Brigada 38 Căi Ferate;

1994-1996 locţiitor pentru logistică în Brigada 93 Căi Ferate şi Drumuri "Ing. Anghel Saligny".

În anul 1996, după 37 de ani de serviciu, este trecut în rezervă, cu drept de pensie militară

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii şi 2 nepoţi.

Domiciliu: Bucureşti, sector 5, str. Mihai Cioranu nr.10, bl.70B, ap.28;

Telefon 0217814535.

 

Maior (r) ing. CIOCOREANU VASILE DUMITRU

 

Născut: la 22 octombrie 1928, în Bucureşti;

Părinţii: Vasile, mecanic precizie şi Maria, au avut 2 copii;

Studii: Liceul Aurel Vlaicu din Bucureşti, cu bacalaureatul în anul 1950;

Facultatea Mecanica Transporturilor din Institutul de Căi Ferate Bucureşti, 1956, inginer;

Sublocotenent din anii facultăţii, absolvind Şcoala de ofiţeri de rezervă;

Repere importante din activitate:

1956-1958: inginer stagiar la Atelierele CFR "Griviţa" şi la unităţile de tracţiune din Bucureşti şi din Ploieşti;

In anul 1959 a fost inginer proiectant la Uzinele "23 August" din Bucureşti;

1960-1963: inginer principal sector locomotive la Atelierele CFR "Griviţa" Bucureşti;

1963-1974: inginer principal, diriginte la lucrările de modernizarea depourilor CFR Bucureşti Triaj, Ploieşti, Bucureşti Călători şi modernizarea Reviziilor de Vagoane Bucureşi Triaj, Bucureşti Griviţa, Bucureşti Basarab, Centrul de Spălare Vagoane Cisternă Ghighiu, Electrificarea liniei Ploieşti-Bucureşti;

1975 1979:Inspector Regional de protecţie a Muncii la Tracţiune;

1980-1988: Inginer Principal la Departamentul CFR – investiţii pentru Regionalele Timişara, Craiova şi Cluj;

Locotenent în 1964, locotenent major în 1969, căpitan în 1977 şi maior în anul 2003 în specialitatea militară exploatare căi ferate.

Starea civilă: este căsătorit, are 1 copil şi 1 nepot.

Domiciliul: Bucureşti, Sectorul 1, str.Caraiman, nr. 11; Telefon: 0212247634.

 

 

Maior (r) CIOLACU MARIN ION

 

Născut: la 14. 09. 1956 în comuna Breasta din judeţul Dolj;

Părinţii: Marin şi Maria; au doi copii;

Studii: şcoala generală în comuna cernele din judeţul Dolj;

Liceul Industrial nr. 1 Construcţii de Maşini din Craiova;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, din Rm. Vâlcea, arma căi ferate, promoţia 1981, cu gradul de locotenent;

Cursurile de comandanţi de companii de căi ferate în 1989 şi cursul de comandanţi de batalioane căi ferate în anul 1993, ambele la Bucureşti;

Repere importante din activitate:

1977 – 1978: militar în termen ( sergent cu diagonală ) la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate din garnizoana Aiud;

1981 – 1982: comandant de pluton căi ferate şi comandant pluton asigurare de luptă la Batalionul 186 Căi Ferate din garnizoana Săcălaz;

1982 – 1983: comandant de pluton tip 2 la Batalionul 418 Construcţii Energetice;

1983 – 1985: dispecer la Serviciul Regional de Transporturi Militare Nr.16 Bucureşti;

1985 – 1986: dispecer la Serviciul Regional de Transporturi Militare Nr. 18 Craiova;

1986 – 1995: ofiţer 3 cu transporturile Militare la SRTM Nr. 18 Craiova;

1995 – 1998: ofiţer 2 la compartimentul comunicaţii din SRTM Nr. 12 Craiova:

La 31. 07. 1998, la cerere, trece în rezervă cu drept de pensie militară.

Starea civilă: este căsătorit, are o fiică;

Domiciliul: judeţul Dolj, municipiul Craiova, b-dul Decebal nr. 30, bl.F3, sc.1, ap. 12;

Telefon: 0251562903,

 

Locotenent colonel (r) CIOROIANU DUMITRU VICTOR

 

Născut: la 02. 08. 1943 în comuna Moţăţei din judeţul Dolj;

Părinţii: Dumitru – ceferist şi Alexandra; au avut trei copii;

Studii: şcoala generală, 5 clase în comuna natală şi completarea, clasele 6 şi 7, la Craiova;

Liceul Teoretic nr. 3 din municipiul Craiova, cu bacalaureatul în anul 1962;

Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri "Nicolae Bălcescu'' din Sibiu, arma căi ferate, 4 ani, cu gradul de locotenent, promoţia 1966;

Cursurile de comandanţi de companii căi ferate (şefi de comenduiri tp. m.) şi de comandanţi de batalioane căi ferate (şefi SRTM) la CIG de la Cernica;

Repere importante din activitate:

1966 – 1969:comandant de pluton la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate din Aiud; a executat instrucţia de specialitate la lucrări de refacţii la Cluj-Napoca, dezvoltarea reţelei feroviare a Combinatului Siderurgic Hunedoara, la Mintia şi Coşlariu, la Mangalia Nord;

1969 – 1981: Şeful Comenduirii Transporturi Militare la Coşlariu;

1981 – 1984: ofiţer 3 cu transporturile militare la SRTM Craiova;

1984 – 1986: ofiţer 3 la Comenduirea Transporturi Militare R C Craiova;

1986 – 1994: şeful Comenduirii Transporturi Militare R C Craiova.

La 01. 11. 1994, la cerere, trece în rezervă cu drept de pensie militară de serviciu;

Starea civilă: este căsătorit, are 3 copii (un băiat şi două fete);

Domiciliul: judeţul Dolj, municipiul Craiova, cartierul Rovine, bl. D 14, ap. 19;

Telefon: 0251597567.

 

 

 

Colonel CIORNEI I. ŞTEFAN

 

Născut: la 18.10.1936, în comuna Ţifeşti, judeţul. Vrancea;

Părinţii: Tata-preot paroh în comună, a avut doi copii;

Studii: Şcoala elementară în comuna natală;

Liceul teoretic în Panciu, absolvit în anul 1954;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate Chitila, promoţia 1958;

Este promoţia 1974 a Academiei Militare, transporturi militare.

Repere importante din activitate:

1958-1962: comandant de pluton în Batalionul 306/165 Construcţii Căi Ferate din Piteşti, comandat de col. Silvăşeanu Alexandru.; a executat cu subunităţile din subordine lucrări feroviare pe şantierele Regionalelor de Căi ferate Craiova şi Bucureşti la Piteşti, Petroşani. Tg. Jiu, Robăneşti, Radomireşti şi Gara Nouă din Constanţa; în 1961 a fost avansat locotenent major;

1962-1968. la reorganizarea batalioanelor Brigăzii 38 Căi Ferate este numit comandant de pluton în compania 1-a, comandată de cpt. Ciutea Mihai, din Batalionul 123 Poduri Căi Ferate Focşani; a executat lucrări pe şantiere în complexul feroviar Galaţi, la Făurei, Barboşi, în Ploieşti şi Bucureşti; în 1966 este promovat locţiitor cdt. companie şi avansat la gradul de căpitan;

1968-1972: a fost mutat, la cerere, comandant de pluton în Batalionul 178 Căi Ferate Chitila; cu subunităţile din subordine a executat lucrări feroviare pe şantierele din Bucureşti, Constanţa, Ciulniţa, Feteşti, Urziceni, Roşiori de Vede, Turnu Măgurele şi altele;

1972-1974: urmează cursurile Academiei Militare, Facultatea de Servicii, secţia transporturi militare şi căi ferate;

1974-1986: după absolvire este numit şeful biroului organizare mobilizare din Brigada 38 Căi Ferate; în anul 1979 este avansat locotenent colonel;

1986-1991: este şeful de stat major al Sectorului 5 Construcţii Militare din Bucureşti, din Direcţia Investiţii, Construcţii şi Cazarea Trupelor; în anul 1991 este avansat colonel;

1991-1993: lucrează în Departamentul pentru Învăţământ, Ştiinţă şi Cultură al M.Ap.N. şi la Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război;

La 20 noiembrie 1993 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie militară;

A fost căsătorit, are urmaşi doi copii. A decedat la 3 septembrie 1996; în Bucureşti.

 

Căpitan CIRACU GHEORGHE FLORIN

 

Născut: la 11.06.1972, în municipiul Bucureşti;

Părinţii: Gheorghe-ofiţer MI şi Maria, asistentă medicală;

Studii: Liceul Militar" Ştefan cel Mare", 4 ani cu diplomă de bacalaureat în 1991;

Institutul Militar de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, 4 ani, din Râmnicu Vâlcea, arma căi ferate, promoţia 1995;

Repere importante din activitate:

1995-1996: comandant pluton căi ferate în Batalionul 171 Căi Ferate Braşov; şefi şi colegi: col Roşu Livius, mr. Marinache, lt. Măciucă, lt. Ţolea;

1996-1997: ofiţer 4 cu transporturile militare la Secţia Transporturi Militare Braşov; şefi şi colegi: col. Cucoreanu Ioan, mr. Grama Neculai, mr. Drăghici Ion, mr. Piloiu Valeriu;

1997-1999: ofiţer 4 cu transporturile militare la Secţia Transporturi Militare Bucureşti; şefi şi colegi: lt.col. Neicu Vasile, cpt. Niţu Alexandru, mr. Iosif Constantin, mr. Tănase Sevastian, slt. Vasile Codruţ.

Starea civilă: este necăsătorit.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 4, str. Ghimpaţi nr.17, bl.3, sc.8, et.5, ap.24;

 

 

 

 

Locotenent colonel CIŞMIGIU FLORIN CRISTIAN – VICTOR

 

Născut: la 08.10.1962, în municipiul Bucureşti;

Părinţii: Florin-gl.bg.MAp.N şi Florina; au un copil;

Studii: şcoala generală şi Liceul, 4 ani, în Bucureşti;

 Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate din Rm, Vâlcea, 1984, arma căi ferate;

Academia de Înalte Studii Militare – secţia transporturi militare şi căi ferate, 1994;

Curs postacademic pe linia conducerii activităţii de informaţii militare, 1998;

Absolvent al Seminarului Activitatea de Informaţii în cadrul misiunilor de menţinere a păcii, Bulgaria, 1999;

Repere importante din activitate:

1984-1986:comandant de pluton la Batalionul 178 Căi Ferate din Chitila;

1986-1990: instructor UTC la Comandamentul Trupelor de Geniu;

1990-1992: ofiţer 3-4 (dispecer) la Serviciul Regional Transporturi Militare Bucureşti şi la Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare;

1994-1995: ofiţer 2 (cu comunicaţiile) la Serviciul Regional de Transporturi Militare Bucureşti;

1995-1998: ofiţer2, analist militar în diferite compartimente de analiză ale Direcţiei Informaţii şi Reprezentare Militară;

În anul 1998: îndeplineşte funcţia de ofiţer 1 în cadrul Secţiei Ataşaţi ai Apărării;

În anul 1999: execută misiune specială în cadrul SFOR - Bosnia şi Herţegovina;

2000-2001: misiune internaţională în cadrul ONU - UNMIK / Kosovo;

2001- şi în prezent: ofiţer 1 în cadrul Secţiei Ataşaţi ai Apărării;

Decoraţii: Medalii şi Ordinul "Meritul Militar", clasa a III-a; Medalia NATO / Bosnia - Hertegovina; Medalia ONU / de trei ori / Kosovo.;

Starea civilă: este căsătorit, are trei copii – un băiat şi două fete;

 

General de brigadă (r) ing. CIŞMIGIU ŞTEFAN FLORIN

 

Născut: la 02.04.1939, în Vaslui (venit imediat în Bucureşti); Părinţii: Ştefan-maistru militar şi Ecaterina; au avut 11 copii;

Studii: Şcoala generală de 7 clase în Bucureşti;

Şcoala Medie Tehnică căi ferate, absolvită în 1957;

Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate (1957 - 1960)

Facultatea Construcţii Drumuri şi Poduri (1969); inginer;

Academia Militară Generală, secţia transporturi militare şi căi ferate, în perioada 1975 – 1977;

Curs postuniversitar de perfecţionare în conducerea activităţii de informaţii militare (1977)

Cursul Seminarului din cadrul Academiei Internaţionale de Pace de la Viena (1978)

Repere importante din activitate:

1960-1963: comandant de pluton în Batalionul 178 Căi Ferate Chitila, instruieşte recruţi şi un pluton şcoală de gradaţi; la Constanţa, aparţinând de compania de la Palas (mr. Mărcuţă Petru), execută lucrări la gara nouă, poşta de la Eforie Nord şi Vasile Roaită; în perioada 1962-1963, merge cu subunitatea la Mihai Kogălniceanu şi participă la construirea pistei aeroportului din localitate;

1963-1965: este numit ofiţer cu evidenţa materialelor tehnice la sediul batalionului;

1965-1973: este ajutorul şefului statului major al batalionului pentru evidenţa cadrelor şi militarilor în termen.;

1973-1975: mutat în Comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate, la Biroul Mobilizare, ofiţer cu evidenţa gradaţilor şi soldaţilor pe marea unitate.; timp de 10 luni urmează cursul de limbi străine (engleză);

1975-1977 ofiţer elev în AMG - secţia transporturi militare şi căi ferate;

1977-1990:este şef sector şi şef birou în Direcţia Informaţii Militare;

1990-1994: exercită funcţia de ataşat militar, aero şi naval, în Turcia, la Ankara;

1994-1996: este şeful secţiei ataşaţi militari la Direcţia Informaţii a Armatei; în 1995 este avansat general de brigadă;

În anul 1996, este trecut la pensie, cu vechime integrală în muncă;

În prezent: este director coordonator, pe bază de contract de colaborare, la SC AR-Thema Internaţional SRL..

Starea civilă: este căsătorit, are 1 copil şi 3 nepoţi.

Domiciliu: Bucureşti, sector 6, str. av. lt. Caranda nr.50.

Telefon: 0214103648şi 0740136024.

 

Maior (r) ing. CIULICĂ VLADIMIR CONSTANTIN

 

Născut: la 16.01.1961, în oraşul Tecuci, judeţul Galaţi;

Părinţii: Vladimir - lăcătuş mecanic şi Maricica; au 4 copii;

Studii: Şcoala generală nr.8, în oraşul Tecuci, judeţul Galaţi;

Liceul Industrial C.F.R. din municipiul Galaţi, cu diplomă de bacalaureat în anul 1980;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Rm. Vâlcea, arma căi ferate, promoţia 1983;

Facultatea de Inginerie Tehnologică şi Managerială din cadrul Universităţii Transilvania Braşov, specializarea maşini unelte, în anul 1998 cu diplomă de licenţă; inginer;

Repere importante din activitate:

La 23.08.1983: repartizat la Batalionul 171 Căi Ferate, comandant de pluton în compania comandată de locotenent major Holotă Marcel, dislocată la Cărbuneşti pentru: construcţia căii ferate Târgu Cărbuneşti - Băbeni, precum şi a căii ferate între staţia c.f. Rovinari şi Centrala Termoelectrică Rovinari;

1984-1986: comandant pluton în compania comandată de locotenent major Humă Mihai la tabăra de instrucţie din Ploieşti Vest, pentru refacţia căii ferate pe sectorul c.f. Vălenii de Munte - Măneciu; lucrări de întreţinere şi refacţii a căii ferate în complexul CFR Ploieşti şi pe sectorul c.f. Ploieşti Vest - Buftea;

1996-1991: comandant pluton şi locţiitor al comandantului companiei comandată de căpitan Badea Aurelian la tabăra de instrucţie de la Sebeş Olt, pentru refacţia căii ferate pe sectorul: Turnu Roşu - Copşa Mică şi Mediaş - Blaj (Micăsasa);

1991-1996: ofiţer 3 cu aprovizionarea alimente în cadrul Batalionului 171 Căi Ferate;

1996-1998: comandant companie instrucţie centralizată în cadrul Batalionului 171 Căi Ferate;

1998-31.03.2002: ofiţer 4 evidenţă resurse umane în aceeaşi unitate;

La 31.03.2002,în urma desfiinţării unităţii, trece în rezervă, prin aplicarea art.85 din Legea 80 din 1995, îndeplinind condiţiile Ordonanţei Guvernului nr..7 din 1998.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii;

Domiciliu: Braşov, strada L.C. Babeş, nr.19; Telefon: 0268164509.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Maistru militar clasa I CODRU CONSTANTIN COSTICĂ

 

Născut: la 03.08.1962, în comuna Ţibăneşti, judeţul Iaşi.;

Părinţii: Constantin-muncitor în construcţii şi Anica, au 6 copii;

Studii: Şcoala generală în comuna natală;

Treapta I la Liceul Industrial nr. 2 Roman, continuată la Şcoala Profesională de Metalurgie;

Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Bucureşti, arma căi ferate, promoţia 1983;

Liceul Agroindustrial Cernavodă (clasele XI - XIII), transferat la Liceul Industrial nr. 11 Bucureşti, cu diplomă de bacalaureat în anul 1987, în specialitatea mecanică;

Curs de conservatori de obiecte de patrimoniu, 2 ani la Centrul de Perfecţionare a Cadrelor de Cultură, absolvit în anul 1999;

Curs şi examen pentru gradul de plutonier adjutant la Şcoala de Aplicaţii Rm Vâlcea în 2001;

Repere importante din activitate:

august 1983-noiembrie 1983: repartizat în Batalionul 178 Căi Ferate comandat de col. Dascălu Constantin, în funcţia de locţiitor cdt. pluton în compania 5 căi ferate dislocată la Cernavodă, comandată de lt.maj Bărăgan Constantin; cu subunitatea a executat lucrări de terasamente la autostrada Feteşti - Cernavodă, descărcări de vagoane şi săpături în cheson la Pila 14 a podului de la Cernavodă; colectivul i-a transmis multe cunoştinţe şi secrete ale armei de căi ferate, colectiv din care au făcut parte: lt.maj. Năstase Stan, lt.maj. Cioroiu Stelian, lt.maj. Mureşan Ion, lt. Samson Ionel, lt. Panica Gheorghe, lt. Popa Silviu, lt. Antohe Aurel, sg.maj. Ungureanu Ion şi SC Grigoropolis Dumitru;

noiembrie1983-ianuarie1984: comandant de pluton la Compania Instrucţie comandată de lt.maj. Năstase Stan; după încheierea perioadei de instrucţie predă plutonul lt. Badea Liviu şi este numit comandant la plutonul şcoală de gradaţi, înlocuindu-l pe lt.maj Enculescu Victor; colegi: sg.maj. Bozanchi Georgel, plt. Tudor Dumitru, sg.maj. Sandu Dumitru;

ianuarie 1984 - martie 1984: este detaşat la Şcoala Militară de la Piteşti pentru a urma cursul de şoferi, obţinând permis de conducere categoriile B, C şi E;

martie 1984-august 1985:este comandant de gardă la ecluza Cernavodă, comandant lt.maj. Botez Vasile, colegi: sg.maj Rusu Ioan, sg.maj. Militaru Victor, sg.maj. Iordan Aurel;

august 1985-ianuarie 1987: plutonier de companie la Compania Instrucţie comandată de lt.maj. Radu Avram, colegi: lt. Radu Gheorghe, lt. Rotaru Eugen, lt. Cristea Marian, lt. Dobreanu Cristinel;

ianuarie 1987-februarie 1990: şef depozit ATAM, şef serviciu tehnic cpt. ing. Grigorescu Mihai şi ulterior mr. Zamfirescu Lucian, şef serviciu ATAM lt.maj Pavăl Iulian, colegi: mr. Grigorie Cătălin, cpt. Mălinici Mihai, cpt. Ionescu Aurel, m.m. Mişcodan Eugen, plt.maj. Nichifor Iordan;

martie 1990-august 1996: şef birou documente secrete la Muzeul Militar Naţional Bucureşti comandat de cpt.rg. I Rotaru Jipa şi col. Savu Alexandru;

Din august 1996 este specialist I principal la Secţia de Întreţinere şi Muzeografie - conservator obiecte de patrimoniu şi şef grupă deservire întreţinere la Muzeul Militar Naţional Bucureşti comandat de col. Schipor Ilie şi col. Mihail Ştefan Nicolin. În octombrie 2002 susţine examenul de trecere în corpul maiştrilor militari, specialitatea armament.

Preocupări actuale: pregătirea în domeniul informaticii şi cunoaşterea unei limbi străine(engleza).

Starea civilă: este căsătorit, are un copil (Claudiu Alexandru n. 1988).

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 5, str. Sălaj nr. 2, bl. 126-A, sc. 2, et. 2, ap. 30;

Telefon 0214239217 şi 0745133548

 

 

 

 

 

Plutonier adjutant COJOC CONSTANTIN MIHAI

 

Născut: la 25.02.1963, comuna Viişoara, judeţul Neamţ;

Părinţii: Constantin – pensionar şi Maria – casnică; au 2 copii;

Studii: Şcoala generală, 8 clase, în satul Oanţu, din comuna Pângăraţi, judeţul Neamţ;

Liceul Industrial - 10 clase, în. oraşul Bicaz, judeţul Neamţ;

Şcoala Profesională 1din oraşul Bicaz, judeţul Neamţ;

Liceul Industrial "Rulmentul" din municipiul Braşov, cu diplomă de bacalaureat în anul 1990;

Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri, de la Cernica, arma căi ferate, 1982 - 1984;

Repere importante din activitate:

23.08.1984: numit şef echipă (ajutor comandant de pluton) la Batalionul 171 Căi Ferate;

1984-1985: comandant punct lucru Ciceu; a executat refacţie pe sectorul c.f. Ciceu - Mihăileni - Livezeni;

martie 1985-septembrie 1985: comandant pluton la tabăra de instrucţie Lăzarea unde a executat refacţie pe sectorul de cale ferată: Gheorghieni - Răstolniţa;

septembrie 1985-mai 1987: comandant gardă mobilă; a executat pază la vagoanele care transportau materiale explozive pe distanţa Făgăraş - Constanţa;

1987-1992: numit ajutor pentru evidenţă la ofiţerul cu mobilizarea; a participat la aplicaţia de la Feldioara, judeţul Braşov;

În anul 1991: a participat la aplicaţia cu brigada de la Câmpineanca, judeţul Vrancea;

1992-1993: a fost numit şeful depozitului echipament ( de la serviciu );

1993-1997:a fost numit în funcţia de ajutor pentru evidenţă la ofiţerul cu mobilizarea;

1997-31.03.2002:a fost numit comandantul plutonului pază, până la desfiinţarea unităţii;

Din 01.04.2002 activează la U.M.02224 Râşnov.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii;

Domiciliu: Braşov, Strada Ion Slavici, nr.8, bl.18, sc.D, ap.18, et.4;

Telefon: 0268181674.

 

Colonel (r) COJOCARU GHEORGHE GHEORGHE

 

Născut: la 31.08.1952, în municipiul Bucureşti;

Părinţii: Gheorghe şi Aurelia, ţărani cu 2 ha arabil; au avut 2 copii;

Studii: Şcoala generală şi apoi Liceul teoretic "Nicolae Bălcescu", fostul şi viitorul liceu "Sfântul Sava";

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, secţia finanţe, promoţia 1976;

Academia de Înalte Studii Militare, 1990;( finanţe );

Colegiul de stat major Academia de Înalte Studii Militare, 1996.

Repere importante din activitate:

1972-1973:muncitor la Uzina de Maşini Electrice Bucureşti;

1976-1977: ofiţer 3 cu activitatea financiară la Şcoala de Ofiţeri de Rezervă, din municipiul Bucureşti;

1977-1983: ofiţer 3 cu activitatea financiară la Baza de deservire şi depozitare a Direcţiei Gospodărire din Comandamentul Serviciilor Armatei;

1983-1988: ofiţer 3 şi ulterior 2 cu probleme financiare la Departamentul pentru Înzestrare a Armatei, din Ministerul Apărării Naţionale;

1990-2002: contabil şef la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate din Aiud, contabil şef la Batalionul 178 Căi Ferate Bucureşti şi contabil şef la Brigada 93, Căi Ferate. şi Drumuri "Ing. Anghel Saligny" Bucureşti.( până la desfiinţarea acesteia )

Starea civilă: este căsătorit, nu are copii.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 4, str. Vişana nr. 5, bl.43, sc.A, et.4, ap.19;

Telefon: 3311749 şi 0744341416

 

General de brigadă (r) COMAN ŞTEFAN CONSTANTIN

 

Născut: la 23 februarie 1935,în comuna Bolintin Deal, jud. Giurgiu;

Părinţii: Ştefan şi Constantina, agricultori, 2,5 ha, au avut 4 copii;

Studii: după şcoala elementară de 7 clase, în comună, urmează Şcoala profesională metalurgică Vulcan în meseria de strungar. Mai târziu va absolvi liceul Loga (Şcoala Medie nr.1) din Timişoara, cu bacalaureat;

Şcoala Militară Ofiţeri de Căi Ferate, specialitatea exploatare c.f., 1952 – 1955, locotenent;

Academia Militară Generală, facultatea Servicii, secţia transporturi şi căi ferate, 1967 – 1970;

Repere importante din activitate:

1955-1956: este numit la Batalionul 544/178 Construcţii şi Exploatare Căi Ferate Chitila (comandat de mr. Dragomirescu Virgil). Este încadrat comandant de pluton transport, aparţinând de Biroul tehnic. Răspunde şi de transmisiunile batalionului; pentru câteva luni este numit comandant de pluton tracţiune la Medgidia. Asigură şi comanda plutonului întreţinere c.f. din compania a 5-a comandată de cpt. Mărculescu Dumitru cu care a executat lucrări pe linia c.f. Cernavodă – Constanţa;.

1956-1962: este numit comandant de pluton la Batalionul 186 Construcţii şi Exploatare Căi Ferate Timişoara (Săcălaz) comandat de lt.col.ing. Măruşteru Petre, şef de stat major mr. Stancu Marcel; este încadrat în compania a 4-a exploatare care asigură cu personal de mişcare-tracţiune c.f.u. ale CS Reşiţa (comandant de companie cpt. Lazăr Eugen, apoi lt. Manase Ion); a instruit în mai multe rânduri plutonul şcoală de gradaţi şi a participat la instruirea recruţilor la sediul unităţii; în cadrul activităţii productive a executat reparaţii capitale pe sectoarele c.f. Berzovia - Oraviţa şi Gătaia - Reşiţa, lucrări de întreţinere pe Timişoara - Cruceni (comandant de companie - cpt. Bojar Ilie); de asemenea participă la refacţia cu şină tip 49 a căii ferate Orşova-Caransebeş. Tabăra era dispusă în staţia c.f. Slatina (Timiş), efectivele cazate în vagoane, comandantul companiei a 2-a era cpt. Ioja Petre. Se execută "ruperi" de 600-800 ml/zi; în anul 1962 participă la refacerea sectorului c.f. Caransebeş-Lugoj, cu tabăra şi baza de montare în gara Jena.;

1962-1967; este numit în funcţia de ajutor şef stat major pentru mobilizare în acelaşi batalion, la Săcălaz. Urmează un curs de mobilizare, specializându-se în această activitate ceea ce a permis îmbunătăţirea calităţii documentelor şi gradului de completare cu resurse umane şi materiale; a asigurat, prin cumul de funcţie, evidenţa cadrelor şi cercetarea penală; în anul 1962 este avansat la gradul de căpitan;

1970-1975: este şeful de stat major al Batalionului 186 Căi Ferate Săcălaz (comandant lt.col. ing. Dalotă Vasile, apoi lt.col. Bojar Ilie). Planifică, organizează, conduce şi controlează principalele activităţi ale batalionului punând în valoare cunoştinţele însuşite în Academia Militară. Promovează în statul major ofiţeri capabili: cpt. Constantinescu Vasile, la pregătirea de luptă, cpt. Niţă Mihai la mobilizare, cpt. Iova Gheorghe la evidenţa efectivelor. Aceasta este în aprecierea ofiţerului "cheia rezultatelor superioare" obţinute de statul major al batalionului; în decembrie 1974 este avansat la gradul de locotenent colonel.

1975-1982: este mutat în Bucureşti, în funcţia de instructor şef la catedra construcţii şi căi ferate a Centrului de Instrucţie al Geniului (Cernica); la 01.07.1981 este numit locţiitorul comandantului C.I.Ge şi şeful catedrei; avansat colonel în august 1982; în această perioadă contribuie la pregătirea ofiţerilor de căi ferate prin cursuri de perfecţionare pentru comandanţi de companii şi comandanţi de batalioane (şeful catedrei a fost col. Stoean Gheorghe); de asemenea a contribuit la pregătirea mai multor serii de ofiţeri de rezervă căi ferate (absolvenţi ai facultăţilor de profil); compania şcoală Ofiţeri Rezervă Căi Ferate era subordonată locţiitorului comandantului C.I.G pentru căi ferate;

1982-1994: este şeful de stat major al Brigăzii 38 Căi Ferate şi asigură comanda acesteia până după Revoluţia din Decembrie 1989 când este numit comandantl şi avansat la gradul de general de brigadă (07.02.1990); cu sprijinul locţiitorilor comandantului brigăzii (coloneii Tânjală Emil, Orbocea Victor, Buzuloiu Vasile, Dobrescu Florea, Neacşu Constantin), având în subordine 5 batalioane (unul de drumuri-Târgovişte) reuşeşte să obţină rezultate bune pe linia ridicării capacităţii organizatorice şi de conducere, operative, de mobilizare şi de luptă, a folosirii efectivelor în producţie şi asigurării autofinanţării; a urmărit încadrarea comandamentului şi comenzilor de batalioane cu ofiţeri destoinici, absolvenţi ai Academiei Militare şi facultăţilor civile feroviare: coloneii ing. Ilea Vasile, Ceacovschi Cornel, Lugojan Sergiu, Voicu Stănică, Stratu Gheorghe etc.; împreună cu alţi ofiţeri (col. Humă Mihai) a acţionat şi a reuşit să obţină aprobarea pentru reînfiinţarea batalioanelor de la Focşani şi Săcălaz şi preluarea pazei lucrărilor de artă de la Larion, Predeal, Cernavodă, Giurgeni şi ecluzele Agigea şi Cernavodă (deşi, din păcate, pentru scurt timp);

La 01.11.1994 Brigada 38 Căi Ferate se uneşte cu Brigada 35 Drumuri. După activităţile de lichidare a gestiunii fostei Brigăzi 38 Căi Ferate, este pensionat, începând cu 01.04.1995, după 42 de ani de muncă, toţi în trupele de căi ferate.

Starea civilă: este văduv, are 2 fiice: Mirela, economist şi Diana, inginer c.f., ambele căsătorite, de la fiecare are câte un nepot.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 5, Calea 13 Septembrie nr.109, bl.105, ap.1;

Telefon: 0217814405

 

Maior (r) COMAN GHEORGHE ION

 

Născut: la 09.03.1933, în comuna Prundu, judeţul Arges;

Părinţii: Gheorghe, lucrător CFR, şi Maria. Au avut 5 copii;

Studii: şcoala generală, 7 clase, în comuna natală, în anul 1947;

Şcoala profesională CFR Piteşti, în anul 1951;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate din Chitila-Bucureşti, promoţia 1953;

Liceul de cultură generală, la Filiaşi, în anul 1961;

Repere importante din activitate:

1953-1955: locotenent, comandant de pluton în Batalionul de Poduri de la Oradea, comandant era maiorul Cristescu Laurenţiu iar de companie era căpitanul Biţeanu. A participat la instruirea recruţilor şi la instrucţia de specialitate pe şantier, la Sebeş-Alba, unde a executat lucrări de consolidare a podeţelor de pe sectorul c.f. Vinţu de Joe – Sibiu. A avut colegi pe locotenenţii Cristea Dumitru, Marcu Vasile, Aneste Ionel, Boitoş Ion, etc; Apoi a plecat la Rupea, pentru consolidarea podului de peste râul Homorod, de pe sectorul c.f. Braşov-Sighişoara;

In poligonul de instrucţie de la Aiud a participat la construirea podului de la Ghimbav, peste râul Mureş, împreună cu alţi colegi numiţi mai sus şi sub comanda lt. maj. Lăpădătescu Constantin care era comandantul companiei; În poligonul de specialitate de la Coşlariu, a instruit militarii pentru asamblarea podurilor din grinzi demontabile;

1955-1957: Batalionul s-a mutat de la Oradea la Buzău, ofiţerul a mers la Cozmesti pentru consolidare malurilor răului Siret. Comandantul companiei era căpitanul Lăpădătescu Constantin. În anul 1955 a fost numit comandant de companie, a instruit militarii la Buzău după care a fost mutat pe şantier, la Valea Seacă, pentru consolidarea malurilor râului Siret.

In anul 1956 s-a înfiinţat Batalionul 152 Căi Ferate de la Iaşi, comandant era colonelul Cherecheş. A fost avansat la gradul de lt.maj. şi mutat cu şantierul la Tarcău-Bicaz, în cariera de piatră, la Bârlad şi Tecuci pentru construirea de autogări, la Mărăşeşti pentru sporirea staţiei. Comandant de companie era capitanul Pachef Petru.

La cerere, face schimb cu lt. Gemanaru Nicolae şi se mută la Batalionul 306/165 Căi Ferate de la Cernele, comandant era colonelul Silvăşanu Alexandru, comandant de companie era căpitanul Moraru Constantin. A participat la consolidarea podului de la Măldăeriu-Roşiori şi în continuare, la Călimăneşti pentru construirea tunelului c.f. pe sectorul P.Olt-Sibiu;

Deplasările ofiţerului nu se opresc aici, pleacă pe şantierul de la Goleşti pentru refacţie pe linia Piteşti-Bucureşti şi la Dragăneşti-Olt pentru consolidarea terasamentului liniei c.f. Bucureşti-Craiova şi refacţie pe acelaşi sector. La terminarea lucrărilor, este numit şef de şantier la Copăcioasa-Depozitul Budieni pentru reconstrucţia liniei înguste aferentă depozitului. In continuare pleacă la Merişor pentru întreţinerea căii ferate Simeria-Petroşani. Comandant de companie era căpitanul Holeleu Aurel;

In anul 1958 este numit comandant de companie, cu punctul de comanda la Eforie, pentru construire de blocuri pentru salariaţii CFR. Puncte de lucru în mai multe localităţi. In anull 1959, după ce se căsătoreşte, pleacă cu şantierul la Filiaşi pentru refacţia căii ferate Filiaşi- Tr. Severin, ajungând cu lucrarea până la staţia Ciochiuţa (trecând prin Gura Motrului, Butoeşti, Strehaia);

In toamna aceluiaşi an pleacă cu trenul de lucru la Pietrele Albe, pe sectorul c.f. Târgu Jiu- Petroşani, pentru degajarea căii ferate de stâncile căzute de pe munte. In continuare pleacă în staţia CFR Petroşani pentru întreţinere şi dezvoltarea capacităţii. In anul 1960 organizează instruirea recruţilor, în serii succesive, la Slatina şi la Piteşti. In anul 1961 este avansat la gradul de căpitan, dar, la cerere, din motive personale, trece în rezervă.

Se va angaja ca tehnician principal la Electroaparataj Bucureşti, apoi la MICM şi MICMUE până în 1990 când se pensionează.

In anul 1968 a fost concentrat la Batalionul 178 Chitila, comandant era colonelul Mărculescu Gheorghe, când, la încheierea concentrării, a fost avansat maior.

Starea civilă: este căsătorit, are 1 copil şi 3 nepoţi.

Domiciliul: Bucureşti, Sectorul 2, str. Matei Voevod nr. 103-113, bl O3, sc.A et.8, ap.35. Telefon: 0216423236

 

Colonel (r) COMOROVSCHI IOSIF MIHAI

 

Născut: la 27 iunie 1926, în municipiul Galaţi, judeţul Covurlui;

Părinţii: Iosif-revizor cale CFR şi Matrona; au avut 3 copii;

Studii: după clasele generale (1933-1940) în Bărăganu - Brăila, urmează Şcoala de şefi echipă L de la Grupul şcolar CFR Braşov (1947) şi îşi completează treptat studiile militare şi civile prin cursuri cu sau fără frecvenţă şi examene susţinute la Bacău şi Ploieşti, cu bacalaureatul în anul 1965;

1940-1948: angajat la Districtul L 7 Bărăganul - jud. Brăila, în 1946 devine şef de echipă L, funcţie pe care o exercită la Ţăndărei – judeţul Ialomiţa până în 1948;.

oct. 1948-1951: este încorporat la Regimentul 2 Căi Ferate Chitila iar în august 1950 este selecţionat şi urmează Şcoala de Ofiţeri Infanterie din garnizoana Breaza, în 1951;

Repere importante din activitate:

1951-1956: este repartizat la Batalionul 488/171 Căi Ferate din Braşov (iniţial în barăci, apoi în cazarma nouă de la Bartolomeu). Unitatea a contribuit cu personal la exploatarea secţiilor c.f. şi construirea unor importante obiective şi refacţii sau reparaţii linii; în 1956 urmează cursurile de perfecţionare a pregătirii la Chitila şi este confirmat în arma căi ferate;

1956-1958:este mutat la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz, unitate pe care o înfiinţează, în funcţia de locţiitor al comandantului. În această perioadă unitatea a executat reparaţii radicale şi refacţii pe Regionala CFR Timişoara şi a completat cu meseriaşi (o companie) C.S. Reşiţa;

1958-1968: este locţiitor al comandantului Batalionului 137 Poduri Căi Ferate Focşani. Subunităţile batalionului au asigurat cu personal exploatarea reţelei feroviare de pe Regionalele CFR Iaşi şi Galaţi, lucrări de refacţii, reparaţii radicale, construcţii noi şi paza lucrărilor de artă de la Larion; unitatea a participat cu rezultate bune la aplicaţiile de poduri de la Arap - Brăila, pe un braţ al Dunării şi de la Aiud, pe râul Mureş;

1969-1981: este mutat la Batalionul 332 Construcţii Căi Ferate Galaţi, unitate nou înfiinţată pentru a construi Combinatul Siderurgic de la Galaţi şi reţeaua feroviară ce îl deserveşte. A îndeplinit următoarele funcţii: inspector protecţia muncii (1969-1971); şef de stat major al unităţii (1971-1977), transformată în detaşamentul nr.6 construcţii intrată în subordinea Direcţiei Lucrări în Economia Naţională; comandantul acestei unităţi (1977-1981)

În 1981, la cerere, este pensionat pentru limită de vârstă, la 55 de ani.

Starea civilă: este căsătorit, are 3 copii.

Domiciliu: Galaţi, str. Roşiori, nr.35, bl.D2, sc.4, et.3, ap.73, cartier Mazepa I.;

Telefon: 0236416620

 

Colonel (r) CONSTANTINESCU IOAN VASILE

 

Născut: la 30 decembrie 1934, în oraşul Ploieşti;

Părinţii: Ioan şi Cornelia, tata funcţionar, mama casnică, 1 copil;

Studii: Liceul "I.L. Caragiale" din Ploieşti, cu bacalaureat în 1959;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate, absolvită cu calificativul foarte bine, a primit gradul de locotenent, promoţia 23 august 1955.

Repere importante din activitate:

1955-1956: este repartizat la Batalionul 306/165 Căi Ferate Chitila comandat de col. Silvăşanu Alexandru în funcţia de comandant pluton. La prezentarea în noua unitate în septembrie 1955, a găsit compania la care era repartizat (comandată de lt.maj. Groza Gh.) plecată în misiune la Mănăstirea Turnu (jud. Vâlcea) pentru deblocarea liniei c:f: Rm. Vâlcea - Sibiu, unde căzuseră stânci pe calea ferată. Acolo timp de două luni s-a lucrat în regim de lucru prelungit, zi şi noapte. Cazarea şi hrănirea s-a efectuat în condiţii de campanie. Această activitate a fost un preludiu al activităţilor următoare. După instruirea recruţilor la sediul batalionului în lunile noiembrie 1955 - ianuarie 1956, batalionul a fost mutat la Craiova (ulterior Cernele, Piteşti), ca urmare a detaşării Brigăzii de Căi Ferate la M.T.Tc. în ianuarie 1956;

ianuarie 1956-martie 1962: a îndeplinit funcţia de comandant pluton, la compania a 2-a c.f. comandată de lt.maj. Voicu Stănică, acţionând cu plutonul comandat pe şantierele feroviare de pe Regionalele C.F. Craiova şi Timişoara - cu dislocarea Tg. Jiu (1956), Caransebeş şi Timişoara (1957), Iablaniţa (1958), Constanţa (1959), Strehaia (1960 - 1962);

1962-1964: prin desfiinţarea Batalionului 165 Căi Ferate Piteşti, a fost mutat la Batalionul 186 Construcţii Căi Ferate Timişoara (din anul 1964 la Săcălaz). A comandat compania a 3-a la Petroşani, formată din plutoane de construcţii c.f. şi un pluton de exploatare c.f. format din militari în termen pregătiţi şi încadraţi în funcţia de impiegaţi de mişcare, mecanici şi fochişti de locomotive cu aburi, lăcătuşi de întreţinere şi depou, acari, frânari;

1964-1979: este promovat în statul major în funcţia de locţiitor şef stat major pentru pregătirea de luptă, ulterior şi ofiţer cu mobilizarea;

1979-1983: a îndeplinit funcţia de locţiitor comandant batalion pe anexa D. În ambele funcţii a desfăşurat activităţi de organizare şi conducere a subunităţilor de instrucţie de la sediul batalionului, a subunităţilor de militari cu termen redus. De subliniat faptul că în toată activitatea de ofiţer anual a condus şi comandat subunităţi la trageri de instrucţie, la şedinţe de aruncare a grenadelor de mână de război sau şedinţe de distrugere cu exploziv real. Totodată a întocmit documente de stat major şi mobilizare. A participat la aplicaţii tehnico-tactice cu trupe, conduse de eşaloanele superioare din care se remarcă aplicaţia de poduri c.f. desfăşurată pe râul Mureş în localitatea Lipova (jud. Arad) din 1969 şi aplicaţia de construcţii linii c.f. din 1981 - unde s-a lucrat în condiţii de campanie - la construcţia triajului c.f. Ronaţ Timişoara;

1983-1990: în ianuarie 1983 Batalionul 186 Căi Ferate se desfiinţează şi este numit şef stat major la Batalionul de Construcţii Energetice comandat de col. Balaci Nae, cu sediul în Săcălaz (ulterior Caransebeş). Unitatea de Construcţii Energetice a fost angajată pentru lucrări în cadrul Complexelor hidroenergetice Bistra - Poiana Mărului, Râul Mare-Retezat, Mehadia şi a termocentralei Anina. Efectivele de militari foarte numeroase, lucrările în condiţii grele (tunele, lucrări la înălţime) au pus în faţa cadrelor militare probleme deosebite. Totodată de mai multe ori pe an s-au executat instruiri de tineri recruţi pentru propria unitate cât şi pentru alte unităţi din cadrul Direcţiei Lucrări în Economia Naţională;

1990-1993: a îndeplinit funcţia de şef stat major la Batalionul 125 Căi Ferate, reînfiinţat cu sediul în comuna Săcălaz, comandat de col. Balaci Nae. În noua funcţie s-a acţionat pentru primirea efectivelor, înfiinţarea subunităţilor, dotarea materială uz şi stoc, întocmirea documentelor de stat major. A organizat şi condus pregătirea militară a cadrelor şi militarilor în termen din batalion.

La 30 ianuarie 1993 a fost pensionat pentru limită de vârstă, după 40 de ani sub arme.

Starea civilă: este căsătorit, are un fiu, inginer mecanic.

A fost decorat cu 8 ordine (Meritul Militar clasele a III-a, a II-a şi I) şi medalii.

Domiciliu Timişoara, str. Paciurea nr.6, sc. A, ap.13. Telefon: 0256436667 şi 0723674896.

 

Maior CORBEANU NECULAI IOAN

 

Născut: la 24.01.1956, în oraşul Paşcani, judeţul Iaşi;

Părinţii: Neculai pensionar C.F.R şi Lucia casnică, au 2 copii;

Studii: Şcoala generală nr.3, Paşcani;

Liceul industrial C.F.R Paşcani - 5 ani cu bacalaureat în anul 1977;

Şcoala Militară de Ofiţeri activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate Rm. Vâlcea: 1977 - 1980 - arma căi ferate;

Repere importante din activitate:

1980-1982. repartizat la Batalionul 137 Poduri Căi Ferate. Focşani; în lunile septembrie - octombrie - comandant de pluton - tabăra de instrucţie Mărăşeşti. În luna noiembrie 1980, a fost repartizat cu plutonul instruit la compania 1 Adjud - punct de lucru Paşcani. Lucrări executate: laminatoarele din triajul Paşcani; grupa tehnică din gara Paşcani; refacţii linia c.f. Hălăuceşti-Muncel; pasajul subteran din gara Roman; linii uzinale (fabrica de zahăr Roman; Termo-Tub-Roman; Fabrica de prefabricate Roman). În luna februarie 1982, se desfiinţează punctul de lucru Paşcani şi este mutat la compania Adjud, unde a participat împreună cu cpt. Gheoca Adrian, la dublarea liniei Adjud - Oneşti. În luna aprilie 1982, este mutat la compania Medgidia - comandant companie maior Bărăgan Constantin. Construcţii linii noi Valea Nucilor - Mircea Vodă şi lucrări la canalul Dunăre - Marea Neagră;

30.08.1982-07.06.1984: este mutat şef de comenduire transporturi militare Adjud;

07.06.1984-19.12.1995: ofiţer 4 cu transporturile militare, în cadrul C.T.M.R.C. Galaţi;

Începând cu 19.12.1995, ofiţer 3 la compartimentul transporturi militare din cadrul S.Tp.M. nr.17 Galaţi. Organizează, planifică, asigură şi urmăreşte transporturile în interes militar.

Starea civilă: este căsătorit, are un copil: (Raluca – Maria)..

Domiciliu: Galaţi, str. Domnească, nr. 71, bl. B, sc.3, ap.45. Telefon: 0236418904.

 

Colonel (r) COSTACHE GHEORGHE RADU

 

Născut: la 20.08.1951, în comuna Stăncuţa, judeţul Brăila;

Părinţii: Gheorghe şi Maria, agricultori, 5 ha., au 3 copii;

Studii: Liceul nr.2 Galaţi, Secţia Reală, 1966 - 1971;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi "Nicolae Bălcescu" Sibiu, arma căi ferate, 1971 - 1974;

Curs de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii căi ferate, 1979 - 1980;

Academia de Înalte Studii Militare - facultatea de arme întrunite, tancuri şi auto, 1983 - 1985, licenţiat în arma transporturi, specialitatea transporturi rutiere şi pe căi ferate (atestate de Ministerul Învăţământului);

Colegiul de comanda şi Stat Major, Cursul postacademic transporturi, 1994 - 1995.

Repere importante din activitate:

1974 -1979: comandant pluton paza lucrări de artă de la Cernavodă şi Borcea; cu cei 60 de militari din subordine asigură paza şi securitatea acestora;

1979-1982: comandant Companie Paza Lucrări de Artă Cernavodă şi Borcea; are în subordine 100 - 120 militari, organizează şi asigură paza şi apărarea podurilor de cale ferată peste fluviul Dunărea şi braţul Borcea;

1982-1983: ofiţer 3 la Secţia 16 Transporturi Militare Bucureşti; răspunde de organizarea şi monitorizarea transporturilor militare interne şi internaţionale pe C.F.R.;

1985-1989: ofiţer 2 cu transporturile operative şi de mobilizare în Direcţia Transporturi Militare şi Căi de Comunicaţie; are ca atribuţii: întocmirea planului de transport pe calea ferată, organizarea pe eşaloane militare de transport a unităţilor şi marilor unităţi care se deplasau la trageri, aplicaţii, tabere etc.; întocmirea planului de transport pe calea ferata a tehnicii de lupta, materialelor şi trupelor participante la Tratatul de la Varşovia;

În 1989 a fost detaşat în economie, la Ministerul Transporturilor în cadrul grupei de coordonare a canalului Dunăre - Bucureşti; urmăreşte asigurarea cu materiale de construcţie a canalului: piatră spartă, fascine, ciment, motorină etc.

1990-2001: îndeplineşte funcţii de conducere în organul central de transporturi militare al Statului Major General, ultima funcţie şef Birou Transporturi Militare răspunzând de: planificarea şi monitorizarea transporturilor militare interne şi internaţionale pe căile de comunicaţie feroviare şi rutiere; coordonarea activităţii de programare şi organizare a transporturilor de eşaloane şi materiale aparţinând armatelor altor state care tranzitează teritoriul României pe căile de comunicaţie;

În iulie 2001 este trecut în rezervă, la cerere, cu drept de pensie militară.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 6, str. Valea lui Mihai nr.11, bl.D1, sc.1, et.1, ap.4;

Telefon: 0217788958

 

Colonel (r) COZMA NECOLAE NECOLAE

 

Născut: la 13.07.1948, în comuna Gârleni, judeţul. Bacău;

Studii: şcoala generală absolvită în comuna natală;

Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc absolvit în anul 1966;

Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri Activi "Nicolae Bălcescu" 1969, arma căi ferate;

Curs U.T.C., 1976;

Academia Militară, secţia transporturi militare, 1981;

Curs pe linie de Organizare Mobilizare, 1982;

Curs postacademic de Transporturi Militare, 1985;

Curs NATO de stat major, 1997;

Curs postuniversitar de conducere strategică, 1998;.

Repere importante din activitate:

1969 – 1972: comandant pluton la Batalionul 137 Poduri Căi Ferate Focşani. În această perioadă a participat la instruirea centralizată a efectivelor necesare batalionului, instrucţia de specialitate a unui pluton de căi ferate pe sectorul c.f. Galaţi - Făurei şi complexul C.F. Galaţi. Botezul participării la o aplicaţie de construcţii poduri provizorii de cale ferată l-a avut în octombrie 1970, la Aiud, pe râul Mureş, în cadrul unei aplicaţii complexe, cu participarea unor subunităţi din cele două batalioane de poduri căi ferate existente;

1972 – 1979: instructor U.T.C. la Batalionul 137 Poduri Căi Ferate Focşani; Deşi, acum blamată, la acel moment, activitatea era considerată ca importantă şi imposibil de refuzat, dacă doreai să activezi ca ofiţer. Totuşi, în această perioadă, ofiţerul s-a bucurat de satisfacţii numeroase, alături de cadrele şi ostaşii batalionului, în cadrul activităţilor de ocupare aşa zisului timp liber;

1979 – 1981: ofiţer elev la Academia Militară; În urma unor intense activităţi de pregătire şi a unor deosebite emoţii, a participat la examenul de admitere în Academia de Înalte Studii Militare, fiind declarat reuşit şi pe care a absolvit-o în anul 1981, după multe satisfacţii;

1981 – 1982: după absolvirea Academiei de Înalte Studii Militare, a fost repartizat lector şef la catedra de Căi Ferate din cadrul Şcolii Militare de Ofiţeri de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, unde, pentru o scurtă perioadă de timp, a participat la formarea viitoarelor cadre de căi ferate;

1982 – 1986: şef de stat major la Batalionul 137 Poduri Căi Ferate Focşani şi Batalionul 171 Căi Ferate Braşov; O perioadă bogată în evenimente, realizări, dar şi multe necazuri, ca şef de stat major de batalion de căi ferate (Focşani şi Braşov). Batalioanele respective şi-au desfăşurat instrucţia de specialitate pe regionalele C.F. Braşov, Cluj, Craiova, Bucureşti, Iaşi, Galaţi şi Constanţa, participând la realizarea de construcţii, dublări, refaceri căi ferate, modernizarea liniilor c.f. din cadrul complexelor c.f. sistematizarea unor staţii c.f., construcţii tunele, poduri, clădiri, Metroul Bucureşti, întreţinere, reparaţii şi exploatarea linii c.f;

1986 – 1988: şef al operaţiilor la Brigada 38 Căi Ferate; şi-a adus contribuţia la pregătirea unităţilor şi subunităţilor de căi ferate pentru a fi în măsură să îndeplinească misiunile de menţinere a viabilităţii căilor ferate în situaţii de criză, dezastre naturale şi război, în scopul menţinerii stabilităţii şi continuităţii transporturilor de trupe, tehnică şi materiale;

1988 – 1992: comandant al Batalionului 433 Poduri Căi Ferate Focşani şi Batalionului 178 Căi Ferate Chitila; În aceste funcţii, a acordat toată atenţia ridicării nivelului de instruire a acestor unităţi şi participării lor la instrucţia de specialitate pe raza Regionalelor C.F. Iaşi, Galaţi, Bucureşti, Constanţa şi Craiova;

1992 – 1997: şef de stat major şi locţiitor al şefului Direcţiei Transporturi şi Comunicaţii Militare din Statul Major General; În calitate de şef de stat major, apoi locţiitor al şefului Direcţiei Transporturi şi Comunicaţii Militare din cadrul Statului Major General, având în vedere că nici o acţiune militară, indiferent de nivelul la care are loc - tactic, operativ sau strategic - nu poate fi concepută fără transportul trupelor, tehnicii şi materialelor, ofiţerul s-a perfecţionat şi a lucrat în scopul dezvoltării structurilor de transporturi militare, precum şi a rolului acestora în cadrul armatei;

1997 – 1999: şef de Secţie Transporturi Militare la Direcţia Logistică din Statul Major General. Ca urmare a desfiinţării Direcţiei Transporturi şi Comunicaţii Militare, la 01.05.1997, din cadrul acestei direcţii, a rămas o Secţie de Transporturi Militare, ca parte componentă a Direcţiei Logistice din Statul Major, pe care a condus-o până la 31.01.1999 şi care a continuat să exercite, într-o nouă structură, o parte din atribuţiile fostei direcţii;

1999 – 2001: comandantul Brigăzii 93 Căi Ferate şi Drumuri "Ing. Anghel Saligny".

31 mai 2001 trecut în rezervă, la cerere, cu drept de pensie militară.

Starea civilă: este căsătorit, are o fiică licenţiată;

Telefon: 0745113059

 

Maior CRĂCIUN GHEORGHE CRISTINEL

 

Născut: la 27.08.1967, în Târgu Jiu, judeţul Gorj;

Părinţii: Gheorghe şi Elvira, ambii pensionari, au 2 copii;

Studii: Şcoala Generală nr. 5 Târgu Jiu, 1974 - 1982;

Liceul militar" Mihai Viteazul" Alba Iulia 1982 - 1986;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate "Panait Donici", promoţia 1989;

Repere importante din activitate:

1989 – 1990: comandant pluton construcţii c.f. la Batalionul 171 Căi Ferate Braşov;

1990 – 1997: ofiţer 4 cu transporturile militare la Serviciul Regional Transporturi Militare nr.21 Cluj-Napoca (Secţia Transporturi Militare nr.14) din D.Tp.C.M.;

1997 – 2000: ofiţer 3 cu pregătirea pentru luptă la Secţia Transporturi Militare nr.14 Cluj;

2000 – 2002: ofiţer 3 în compartimentul transporturi din Biroul Transporturi Militare Teritoriale nr.14 Cluj;

Din 2002 este ofiţer 3 cu controlul mişcării în Biroul Transporturi Militare nr.14 Cluj.

Starea civilă: este căsătorit, are 1 fiu şi o fiică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Colonel (r) CRĂCIUN ILIE DUMITRU

 

Născut: la 01.03.1936, în comuna George Enescu, judeţul Botoşani;

Părinţii: tatăl Ilie, mama Maria;

Studii: Şcoala generală în localitatea natală;

Liceul în oraşul Dorohoi, absolvit cu examen de bacalaureat în 1955

Şcoala militară de Căi Ferate şi Topografie de la Chitila în perioada 1955-1958, promoţia 2 octombrie 1958;

Academia Militară, Facultatea de Servicii, secţia transporturi militare, condusă de col. Străchinaru Theodor, promoţia 1972;

Academia de Studii Social Politice, facultatea de Ştiinţe Politico - Economice în perioada 1978 – 1983; licenţiat în ştiinţe economice;

Repere importante din activitate:

1958 – 1962: repartizat în Batalionul 306/165 Căi Ferate Craiova, comandant col. Silvăşanu, şef de stat major mr. Nicolae, comandant de pluton în compania 1 c.f. Petroşani, comandată de cpt. Holeleu Alex., participă la sistematizarea complexului c.f. Petroşani, refacerea c.f. Petroşani - Subcetate şi Petroşani - Lupeni, la asigurarea întreţinerii c.f. în complexul feroviar şi exploatării cu subunitatea de militari M.T.V. In 1961 este numit comandantul subunităţii de pază a lucrărilor de arta (tuneluri, poduri), pe secţia c.f. Bumbeşti – Livezeni;.

1962 – 1970: prin reorganizarea Brigăzii 38 Căi Ferate este mutat la cerere în Batalionul 137 Căi Ferate Focşani, comandat de mr. Lăpădătescu Constantin şi şef de stat major mr. Arhandopol Constantin, repartizat în compania 3 comandată de cpt. Began Anton, punctul de lucru Cernica, unde execută refacţie c.f. pe linia de centură a Bucureştiului, de la staţia c.f. Pantilimon la staţia c.f. Jilava. În perioada 1963-1965 execută lucrări de sistematizare a staţiei c.f. Feteşti, de construcţie a liniei duble c.f. Feteşti - Borcea, de sistematizare a staţiei c.f. Tumu Măgurele şi a liniei c.f. Tumu Magurele - Combinatul chimic Port, de sistematizarea staţiei c.f. Brăila şi a lucrărilor de c.f. în combinatul siderurgic Galaţi, precum şi a altor lucrări în acest obiectiv ca: laminorul de tablă groasă, depozitul intermediar, oţelăria, etc. În 1965 este promovat locţiitor comandant companie la compania 1 c.f., cu punctul de comandă la staţia Galbeni, unde comandant era mr. Ciutea Mihai, executând refacţie pe sectorul c.f. Bacău - Roman, Câmpulung Moldovenesc - Vatra Domei, Grădiniţa Ilva Mica. În 1968, este numit la comanda companiei mr. Gemănaru Niculae şi se execută refacţia c.f. Suceava - Lucăceşti - Păltinoasa şi Suceava - Vicşani. În 1970 se execută sistematizarea complexului c.f. Iaşi. Între 1959 - 1969 participă, în calitate de comandant de pluton şi locţiitor comandant companie, la instruirea militarilor în companiile de instrucţie, comandate de cpt. Dascălu Constantin, cpt. Holeleu Alexandru, cpt. Măciucă Ion, cpt. Burlacu Ene, mr. Ciutea Mihai;

1972-1983: după absolvirea Academiei Militare, este repartizat la Centrul de Instricţie al Comandamentului Trupelor de Geniu Cernica, în calitate de cadru didactic. În perioada 1978-1983 urmează cursurile Academiei de Studii Social - Politice, Ştefan Gheorghiu, facultatea de Ştiinţe Politico – Economice;.

1983 – 1986: locţiitor al comandantului Centrului de Instrucţie al Geniului, comandat de generalul de brigadă Suvejanu Nicolae;

1986-1989: mutat în funcţia de locţiitor al Comandantului Comandamentul Naţional al Grănicerilor, comandat de gl. mr. Teacă Petre;

1990-1994: îndeplineşte diferite funcţii în Secţia Pregătire de Luptă a Comandamentului Naţional al Grănicerilor, în biroul de învăţământ.

În 1994, la cerere, după 39 de ani de serviciu, este trecut în rezervă cu drept de pensie militară.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii: fata, ingineră şi băiatul, medic.

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 6, str. Timişoara nr.31, bl.OD7, sc.3, ap.84;

Telefon: ,0217453375 şi 0720040011

 

 

 

Colonel CRĂCIUNESCU TUDORICĂ TEODOR - CONSTANTIN

 

Născut: la 19.05.1958, în comuna Dofteana, judeţul Bacău;

Părinţii: Tudorică-şef gară şi Gherghina, asistentă medicală, 4 copii.

Studii: Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, 3 ani, promoţia 1980;

Curs de pregătirea comandanţilor de companie căi ferate, 1987;

Academia de Înalte Studii Militare, promoţia 1990;.

Repere importante din activitate:

1980-1981: comandant de pluton în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate din garnizoana Focşani;

1981-1986:dispecer la Serviciul Regional de Transporturi Militare de pe lângă Regionala CFR Craiova;

1986-1988: ofiţer 3 cu transporturile militare în aceeaşi unitate;

1988-1990: ofiţer elev la Academia de Înalte Studii Militare;

1990-1991: ofiţer 2 cu pregătirea comunicaţiilor pentru apărare la Serviciul Regional de Transporturi Militare din Regionala CFR Bucureşti;

1991-1992: ofiţer 2 cu pregătirea comunicaţiilor pentru apărare la Serviciul Regional de Transporturi Militare de la Craiova;

1992-1994: ofiţer 2 în Secţia Operaţii a Comandamentului Armatei 3;

1994-1995: ofiţer 2 în biroul operaţii al Secţiei Operaţii din Corpul 3 Armată;

1995-1999: ofiţer 2 cu planificarea logistică în Secţia Logistică din Corpul 3 Armată;

1999-2001: ofiţer 2 în compartimentul transporturi din Secţia Transporturi Militare (ulterior Birou Transporturi Militare) din Craiova;

În 2001 a fost împuternicit şi ulterior numit şeful Biroului Transporturi Militare Bucureşti.

Începând cu 01.03. 2007 este şeful Secţiei Capabilităţi de Mişcare şi Transport la Centrul de Coordonarea Mişcării din Comandamentul Logistic Întrunit

Decoraţii: ordinele "Meritul Militar" cls. III-a şi II-a, Semnul onorific în serviciul armatei pentru 15 ani şi cel pentru 20 ani.

Starea civilă: este căsătorit, are un copil.

Domiciliu: Craiova, cartier Rovine, bl. D26a, sc.1, et.3, ap.15.

 

Plutonier major (r) CREŢU IVAN DARIE

 

Născut: la 18.04.1954, în comuna Oroftiana, judeţul Botoşani;.

Părinţii: Ivan şi Ortansa, agricultori, au 8 copii;

Liceul Economic Timişoara;

Şcoala Militară Subofiţeri de Intendenţă;

Repere importante din activitate:

De la absolvirea şcolii militare a fost repartizat în Batalionul 186 Construcţii Căi Ferate Săcălaz, unde a activat până în anul 1982. S-a transferat la Batalionul Construcţii Hidroenergetice în perioada 1983 - 1989. În perioada 1990 - 1993 a făcut parte din Batalionul 125 Construcţii Căi Ferate Săcălaz, iar după desfiinţarea acestuia, din U.M.01296 Săcălaz. În cadrul unităţilor de căi ferate a îndeplinit funcţia de şef Birou Documente Secrete şi şef Depozit Materiale Intendenţă uz şi stoc.

Data ieşirii din armată: 15.09.1998, prin pensionare;

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii.

Domiciliu: Timişoara, str. Cheia, nr.3, bl.25, sc.B, ap.10. Telefon 367051

 

 

 

 

 

 

 

Colonel (r) CRETU IOAN VALERIU

 

Născut: la 17.09.1933, în Negreşti, judeţul Neamţ.;

Părinţii: Ioan-subofiţer de căi ferate, mama-casnică;au avut 2 copii;

Studii: Şcoala Medie Tehnică Hidroenergetică, tehnician în 1952;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate de la Chitila, în 1955;

Şcoala de picheri pentru districtele "L" (întreţineri linii c.f.);

Academia Militară Generală, secţia transporturi militare, 1972;

Academia de Studii Economice, facultatea de management industrie, construcţii şi transporturi, absolvita în 1979;

Cursuri postuniversitare de comerţ exterior şi relaţii internaţionale în 1986, management în 1990, control financiar, contabili autorizaţi şi experţi contabili în 1993;.

Repere importante din activitate:

1955-1962: locotenent, numit comandant de pluton la Batalionul 553 Construcţii Căi Ferate din Aiud, în compania a 2-a comandată de cpt. Lungu Ioan. A executat reparaţii radicale a liniilor c.f. din Combinatul de produse sodice Ocna Mureş; participă la instruirea recruţilor, peste 400, în cazarma de la Ştei Bihor, în continuare construieşte liniile c.f. necesare exploatării zăcămintelor de uraniu din zonă; alte lucrări: refacţie cu şină tip 49 pe sectorul c.f. Arad-Oradea (PC la Tamaşda) şi comandă compania a 3-a care execută reparaţia şi întreţinerea liniilor c.f. din CS Hunedoara, inclusiv, asigurarea cu personal de exploatare şi de depou; construcţii noi pe linia Mintia - Brad (lt. Pâsu Trandafir), tunelele de la Boju şi Tunel (lt.maj. Borontea P. şi lt. Măgureanu V.), dezvoltarea staţiei c.f. Cluj (cpt. Georgescu Andrei şi lt. Gavriş Anatolie);

1962-1970: este mutat la Batalionul 171 Căi Ferate din Braşov şi numit locţiitorul comandantului companiei a 4-a Predeal (comandant lt.maj. Oane Gheorghe); în continuare participă la construirea noului complex CFR Braşov inclusiv triajul şi lucrări conexe; refacţii pe Braşov - Ciceu - Deda, diferite lucrări la Râşnov, Apoldu de Sus (terasamente), clădirile staţiilor c.f. Mediaş şi Câmpulung; a predat cursuri la şcoala de ofiţeri de rezervă şi la cursul de comandanţi de plutoane militari în termen;

1972-1974: după absolvirea Academiei Militare este numit şeful biroului pregătire de luptă (şi cenzor militar) în statul major al Batalionului 123 Poduri Căi Ferate Aiud; a asigurat un program riguros de pregătire a cadrelor, teme noi de doctrină şi politică militară contemporană, aplicaţii tactice, lucrări personale susţinute în faţa cadrelor unităţii;

1974-1979: este numit ofiţer 2 la Biroul Operaţii şi Pregătire de luptă al Brigăzii 38 Căi Ferate; se ocupă de pregătirea rezerviştilor, cursurile de gradaţi şi comandanţi de plutoane militari în termen, şcolile de specialişti, sarcini la mobilizare, controale de îndrumare la unităţile subordonate brigăzii;

1979-1984: este promovat la C.T.Ge, în funcţia de ofiţer cu problemele de învăţământ pentru cadrele din arma căi ferate şi perfecţionarea pregătirii acestora; conduce examene de grad, controale şi inspecţii; funcţia desfiinţându-se, revine pentru scurt timp în comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate;

1984-1991: este detaşat la Comitetul de Stat al Planificării, numit în funcţii specifice legate de mobilizarea economiei şi în special la Ministerul Industriei Uşoare; a îndeplinit şi funcţia de şef de stat major al protecţiei civile la M.I.U;

1991-1992: este numit în secţia cercetare, operaţii şi pregătire de luptă din D.Tp.C.M;

În august 1992 este pensionat la vârsta de 58 de ani şi peste 40 de ani de activitate militară.

Starea civilă: este căsătorit, are 3 copii.

Domiciliu: Bucureşti, sector 6, Str. Drumul Taberei nr.105, bl.A9, sc. B, ap.24;

Telefon: 0217453772 şi 0722252519

 

 

 

 

 

 

Colonel (r) CRETU VASILE VASILE

 

Născut: la 30.06.1930, în Dealul Frumos, judeţul Sibiu;

Părinţii: Vasile, poliţist şi Anica, casnică, au avut 4 copii;

Studii: Şcoala profesională mecanică, 4 ani, Braşov în 1950; (a lucrat 6 luni în producţie.);

Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate, 1950 – 1952;

Cursul de perfecţionare a pregătirii comandanţi batalioane în 1976;

Repere importante din activitate:

1952-1956: după avansarea la gradul de locotenent, a fost timp de 6 luni şef serviciu materiale la Batalionul 306/165 Căi Ferate Chitila (comandant - lt.col. Chivu Ioan). A executat ridicarea topografică a liniei de garaj a depozitului de la Codru (Constanţa); apoi îndeplineşte funcţia de ajutor şef de secţie transporturi militare la SRTM Iaşi, în subordinea Regiunii I Militare (generalul Simionov, urmat de Haupt Mircea), şefi SRTM au fost: lt.col. Ignat Petru şi Hăisan Ion;

1956-1968: este ajutor şef comenduire transporturi militare Iaşi, pe raza de competenţă: Mărăşeşti, Ghimeş, Bacău, Paşcani. şefi SRTM, după Hăisan I., au fost: lt.col. Hrabco Şt., mr. Stăvăruş Dumitru şi Gafiţa Gheorghe;

1968-1988: şef birou transporturi în SRTM Iaşi. În acest interval a fost timp de un an şeful comenduirei transporturi militare Iaşi şi timp de 2 ani şeful biroului financiar. A răspuns de mişcările foarte dese de trupe şi materiale militare specifice la graniţa cu URSS şi apartenenţa la Tratatul de la Varşovia. Relaţii directe cu organele de transporturi militare sovietice l-a obligat să înveţe limba rusă; a făcut şi diferite detaşări la unităţile de instrucţie (recruţi, studenţi) şi în diferite comisii de control. Şefi SRTM: lt.col. Scarlat Vasile, Vlad Anatolie şi mr. Priceputu Neagu;

În 1988 - se pensionează, după 38 de ani în slujba armei căi ferate.

Decorat cu ordinele "Meritul Militar" cls. I- III şi medaliile "Meritul Militar" cls. I- II;

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii şi 3 nepoţi.

Domiciliu: Iaşi, str. Aleea Rozelor nr.16, bl.A7, sc.B, et.1, ap.4. Telefon: 130681

 

Căpitan (r) CREŢU ALEXANDRU VIRGIL

 

Născut: la 22.01.1934 la Trebujeni, Republica Moldova;.

Părinţii: Alexandru şi Nina, profesori, au avut 3 copii.

Studii: Liceul Pedagogic Sibiu, absolvit în 1952;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Artilerie, promoţia 1956

Repere importante din activitate:

1956 - 1960 în comandamentul Brigăzii 65/38 Căi Ferate;

1960 - 1980 în Batalionul 186 Construcţii Exploatare Căi Ferate Săcălaz, ofiţer cu înzestrarea artileristică;

Decorat cu Ordinul "Meritul Militar" cl. a II-a.

Starea civilă: este căsătorit, are un copil.

Domiciliu: Timişoara, str. Vasile Lucaciu, nr.13, bl.7, sc.A, ap.3. Telefon: 0256430532.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Locotenent colonel (r) CRISTEA DĂNILĂ DUMITRU

 

Născut: la 21.07.1931, în comuna Făgăraşul Nou, judeţul Tulcea;

Părinţii: Danilă şi Ana, mecanic şi casnică;

Studii: Şcoala generală în comuna natală;

Şcoala Industrială de Arte şi Meserii, în urma căreia a fost calificat în meseria de electrician constructor instalaţii şi maşini electrice, în cadrul Uzinelor Electrice Constanţa unde a fost angajat şi a îndeplinit funcţia arătată mai sus până în luna aprilie 1951;

din 1951 a fost selecţionat de către Centrul Militar Constanţa şi trimis la Şcoala Militară Ofiţeri Căi Ferate din Chitila;

este absolvent al Şcolii Medii (10 clase), cu diplomă de maturitate şi a cursurilor de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii şi a comandanţilor de batalioane;

Repere importante din activitate:

În anul 1953 în luna martie a absolvit Şcoala Militară Ofiţeri Căi Ferate în specialitatea poduri c.f. obţinând gradul de locotenent; şi repartizat în funcţia de comandant de pluton poduri şi construcţii c.f. în Batalionul de Poduri Căi Ferate din Oradea;

În cadrul Brigăzii 65/38 Căi Ferate şi a unităţilor subordonate în care a fost încadrat în cadrul instrucţiei de specialitate a comandat subunităţi de poduri şi construcţii c.f. pluton 3 ani şi comandant companie până în anul 1967, când a fost încadrat în Batalionului 178 Construcţii şi Exploatare Căi Ferate. Chitila pe funcţia de locţiitor şef de stat major pentru pregătirea de luptă, ţinând locul şefului de stat major, care a fost bolnav timp de 1 an; în cadrul instrucţiei de specialitate a executat cu subunităţile ce le-a comandat următoarele lucrări mai importante; repararea şi consolidarea podului de cale ferată peste râul Crişul Repede de pe sectorul c.f. Oradea - Arad, precum şi lucrări de refacţii căi ferate pe acest sector; lucrări de podeţe şi refacţii c.f. pe secţia Apoldul - Sebeş - Alba - Vinţul de Jos cu P.C. în oraşul Sebeş - Alba; lucrări de reparaţii la podul c.f. de pe secţia Braşov - Tohan - Zărneşti, refacţii linii c.f. pe acest sector şi a căii ferate uzinale (Uzina Tohan); refacţii linii c.f. pe sectorul Mărăşeşti - Cosmeşti - Tecuci, lucrări la podul de la Cosmeşti de peste râul Siret; lucrări de reparaţii podeţe c.f. pe sectorul Alba – Iulia - Vinţul de Jos - Aurel Vlaicu - Orăştie -Simeria Veche; a executat cu unele plutoane subordonate în cadrul companiei lucrări la calea ferată nouă, Deva - Brad, precum şi lucrări de întreţinere şi refacţii c.f. în cadrul complexului minier Gura-Barza; lucrări de întreţinere şi refacţii c.f. pe sectorul Branisca - Craiova - Strehaia - Jirov - Motru (linii c.f. noi în cadrul complexului minier); lucrări de întreţinere şi refacţii c.f. pe sectorul Filiaşi - Tg. Cărbuneşti; lucrări de întreţinere şi refacţii c.f. pe sectorul Bucureşti - Triaj - Chitila - Ploieşti şi dezvoltarea triajelor Bucureşti - Chitila; lucrări de întreţinere şi refacţii c.f.. pe sectorul Jegălia-- Cernavodă -Palas - Constanţa. Tot pe acest sector s-a participat cu un pluton în cadrul companiei Paza şi Apărarea Podurilor Dunărene;

În cadrul Batalionului 178 Căi Ferate. Chitila a îndeplinit funcţia de comandant pluton şcoală de gradaţi precum şi comandantul companiei Centrului de instruire a ofiţerilor de rezervă c.f. (ingineri absolvenţi ai Institutului Politehnic);

În timpul executării funcţiei de locţiitor şef stat major pentru pregătirea de luptă, în anul 1972, fost clasat medical ca inapt pentru serviciul militar şi trecut la pensie militară pe motiv de boală cu diagnosticul de cardiopatie ischemică dureroasă cu angină pectorala de efort;

Având peste 27 de ani de serviciu a fost trecut la pensia militară, începând cu luna iunie 1973;

În anul 1974 la solicitarea Centrului Militar sector 6 a fost încadrat pe funcţia de şef de stat major pentru apărarea civilă (ALA) în cadrul Ministerului Construcţiilor de Maşini - Centrala Industrială de Echipament Special care executa produse pentru înzestrarea armatei funcţie în care a lucrat timp de peste 16 ani;

În luna iunie 1990 a fost trecut definitiv la pensie cu recalcularea pensiei pentru cei 16 ani de serviciu executaţi în plus, adăugându-se la cei 27 de ani, deci peste 42 ani de serviciu.

 

Locotenent colonel ing. CRISTEA MARIN MARIAN

 

Născut la 20.07.1962. în Costeşti-Vale, jud. Dâmboviţa;

Părinţii: Marin- şef tură revizie vagoane şi Frosa, au 3 copii;

Studii: Liceul Militar "Tudor Vladimirescu" Craiova - 1981;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, Rm. Vâlcea, arma căi ferate - 1984;

cursul de scafandri autonomi, Constanţa - 1985;

cursul de comandanţi de companie c.f. Bucureşti -1991;

cursul de poduri c.f. Aiud - 1992;

cursul de instructori cu pregătirea fizică, Bucureşti - 1995;

cursul de comandanţi de batalioane c.f. Bucureşti - 1996;

facultatea Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice din Universitatea Politehnică Bucureşti - 2000; inginer;

curs postuniversitar de conducere Universitatea Naţională de Apărare "Carol I" – 2007.

Repere importante din activitate:

1984-1985: Batalionul 178 Căi Ferate, Chitila ( comandant pluton în cadrul companiei exploatare c.f., comandant de pluton în cadrul companiei instrucţie, comandant pluton pază,); comandanţi de companie - lt.maj. Radu Avram, cpt. Marinescu Dan; colegi: lt.maj. Mureşan Ioan, lt. Dobreanu Cristinel, plt.maj. Tudor Ion;

1985-1986: detaşat la comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate; participă, cu lotul brigăzii şi lotul Comandamentul Trupelor de Geniu, la Spartachiada de vară desfăşurată la Tg.Jiu;

1986-1987: compania 3 c.f. Grozăveşti din Batalionul 178 Căi Ferate (secretar B.O.B. partid); colegi: lt.maj. Mureşan Ioan, lt.maj. Năstase Stan, mr. Manea Constantin, lt. Pavăl Iulian, lt. Cârţu Mihai, lt. Ivan Gabriel, lt. Georgescu Mihai, lt. Rezac Eugen, lt. Rotar Eugen, lt. Grigorie Cătătlin, lt. Busuioc Ioniţă, plt.adj. Mândru Aurel, sg.maj. Gavrilescu Viorel, sg.maj. Epure Marian; participă la aplicaţia cu trupe desfăşurată la Glina, la aplicaţia batalionului desfăşurată la Săbăreni; compania desfăşura instrucţia de specialitate în Bucureşti, la construcţia metroului (tronsonul Gara de Nord-Industriilor, tronsonul Piaţa Victoriei-Pipera, tronsonul Piaţa Victoriei-Unirii), la menţinerea viabilităţii căii ferate de centură, la construcţia şi modernizarea drumurilor din incinta aeroportului internaţional Otopeni, la construcţia Palatului Parlamentului);

1987-1994: ăn comandamentul Brigăzii 38 Căi Ferate (instructor în consiliul politic, ofiţer 3 stat major, comandant companie); participă la aplicaţiile brigăzii: 1988 Târgovişte, 1989 Focşani, 1991 Focşani, 1992 Săcălaz, 1993 Aiud, 1994 Braşov; a asigurat comanda companiei 3 c.f.. Grozăveşti, în anul 1990, când a fost împreună cu lt. Neacşu Constantin, plt.maj. Cristea Ioan, plt. Bratosin Constantin; organizarea şi asigurarea pazei sediului Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor începând cu luna decembrie 1989, împreună cu lt.maj. Teaşe Valentin, lt.maj. Gubavu Gheorghe, lt.maj. Tăbăcaru Nicu, lt. Stănescu Valentin, lt. Măcianca Florin, lt. Strava Gigi, lt. Gîju Dan, lt. Iosub Marin;

1994-1998: în comandamentul Brigăzii 93 Căi Ferate şi Drumuri "Ing. Anghel Saligny", Bucureşti (ofiţer 3 şi ofiţer 2 stat major); redactarea revistei omagiale In memoriam - 115 ani de la înfiinţarea armei căi ferate, 1995, împreună cu lt.col. Stoica Ion, col. Laza Miron, col. Ardereanu Ion, lt.col. Tutilă Mircea; redactarea biografiei gl. bg. Panaitescu Nicolae-Traian O viaţă închinată armei, însemnări de război 1944-1945, împreună cu lt.col. Stoica Ion, lt.col. Tutilă Mircea;

1998-2000: în Comandamentul Logistic, Bucureşti (ofiţer 2 transporturi militare, ofiţer 1 stat major); a contribuit la redactarea Regulamentului marilor unităţi şi unităţilor de căi ferate (drumuri şi poduri) L-16, ediţia 1999;

2000-2001:la Departamentul Înzestrare şi Servicii, Bucureşti (ofiţer specialist stat major);

din 2001 Departamentul pentru Armamente, Bucureşti (ofiţer 1 stat major);

Starea civilă: este căsătorit; are un copil, Daniel, n.1994;

Domiciliu: Bucureşti, sectorul 6, str. Valea Argeşului nr.2, bl.522, sc.1, et.4, ap.16;

Telefon: 0217784152, 0314157514 şi 0721234197.

 

 

Locotenent colonel ing. CROITORU ANGELA DANIEL

 

Născut: la 16.04.1962. în comuna Maglavit, judeţul. Dolj;

Părinţii: Mama Angela, are 4 copii;

Studii: Şcoala generală în satul Hunia, com. Maglavit, 1976;

Liceul Militar "Dimitrie Cantemir" Breaza, 1976 - 1978 şi "Tudor Vladimirescu" Craiova, 1978 - 1980;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate "Panait Donici" Rm. Vâlcea, arma căi ferate, promoţie 1983;

Cursul de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companie căi ferate, 6 luni, în Bucureşti, 1990;

Curs de perfecţionarea pregătirii ofiţerilor din statele majore tip batalion căi ferate, Bucureşti, 1996;

Facultatea Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice din Universitatea Politehnică Bucureşti 1996 – 2001; inginer;

Repere importante din activitate:

1983-1986: comandant pluton c.f. la Batalionul 171 Căi Ferate Braşov; puncte de lucru: Ciceu, refacţie linie ferată, Sinaia construcţii drumuri şi poduri şi RL Braşov, refacţie linie ferată;

1986-1989: dispecer S.R.Tp.M. nr.18 Craiova;

1989-1994: ofiţer 3 cu transporturile militare în aceeaşi unitate;

1994-1997: ofiţer 3 la compartimentul transporturi militare din Secţia Transporturi Militare nr. 12 Craiova;

1997-2002: ofiţer 2 cu asigurarea economico-financiară a transporturilor la B.Tp.M. Teritorial. nr. 12 Craiova;

Din 2002 este ofiţer 2 cu operaţiuni de transport în acelaşi BTp.M.

Starea civilă: este căsătorit, are 2 copii.

 

Colonel (r) ing. CUCOREANU VALENTINA IOAN

 

Născut: la 24.06.1948, în comuna Pungeşti, judeţul Vaslui;

Părinţi: mama, Valentina, casnică, a avut şi a crescut 5 copii;

Studii: Şcoala generală, 7clase, în comuna natală în anul 1962;

Liceul Militar "Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc, în anul 1966;

Şcoala Militară Superioară de Ofiţeri "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, arma căi Ferate, 1970;

Academia de Înalte Studii Militare, Bucureşti, în anul 1977;

Curs postacademic de transporturi militare, în anul 1991;

Curs de limbi străine, limba engleză, în anul 1993;

Facultatea de Tehnologii Neconvenţionale din cadrul Universităţii "Transilvania", Braşov, absolvită în anul 1998. A obţinut titlul de inginer;

Repere importante din activitate:

1970-1973: locotenent, comandant pluton tehnic în Batalionul 137 Poduri Căi Ferate din Focşani, comandat de colonelul Lăpădătescu Constantin. A fost repartizat în compania a doua, comandată de maiorul Cocârlea Nicolae şi a participat la instrucţia de specialitate, astfel: 1971 la Lacul Sărat, construirea staţiei c.f. Brăila, 1972 la Racova, judeţul Neamţ, refacţie pe linia c.f. Buhuşi-Piatra Neamţ; 1973 la Mărăşeşti, judeţul Vrancea, instruire în compania de instrucţie;

1973-1975: a fost numit ofiţer 5 în statul major al batalionului, avându-l şef pe maiorul Aneste Ionel, iar şef de stat major era maiorul Prodan Ioan;

1977-1981: după absolvirea Academiei Militare, este numit ofiţer 3 în statul major al Batalionului 137 Poduri Căi Ferate şi participă la instruiri, exerciţii, aplicaţii, etc.;

1981-1982: şeful de stat major şi prim locţiitor al comandantului Batalionului 137 Poduri Căi Ferate, apoi este numit comandantul acestei unităţi;

1982-1983: este comandantul Batalionului 171 Căi Ferate din Braşov;

1983-1986: şef de stat major al Detaşamentului de Construcţii nr. 9 din Braşov, comandant fiind colonelul Ciulei Ion;

1986-1993: ofiţer 2 cu transporturile la Serviciul Regional de Transporturi Militare nr. 22, din Braşov, şef fiind colonelul Păşescu Gheorghe;

1993-2001: şeful SRTM nr.22, din 1995, şi prin transformare, şeful Secţiei Transporturi Militare nr.15, din garnizoana Braşov.

În anul 2001, la cerere, este trecut în rezervă, cu drept de pensie militară, după 35 ani de serviciu în armata română.

Starea civilă: este căsătorit, are 1 copil;

Domiciliul: Braşov, str. Matei Basarab, nr. 39, ap.5. Telefon: 0268473951şi 0788180432

 

Locotenent colonel (r) DALEA TRANDAFIR TRANDAFIR

 

Născut: la 28.09.1954, localitatea. Ferendia, judeţul. Timiş;

Părinţii: Trandafir, oficiant sanitar şi Maria, au 2 copii;

Studii: Şcoala generală în com. Ferendia, jud. Timiş;

Liceul teoretic, Şcoala postliceală E.L.F.-I.F.T.E.(C.F.R.);

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, Rm. Vâlcea, arma căi ferate, promoţia 1979.;

Facultatea de Sociologie, din Timişoara.

Repere importante din activitate:

1979-1981: comandant de pluton şcoala de gradaţi şi, prin cumul, comandant Companie Instrucţie la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz, până în septembrie 1980 când este numit comandant pluton (şi punct de lucru) la Jebel; din octombrie 1980 devine comandantul punctului de lucru Păuliş, aparţinând de compania 1-a (comandată de mr. Iova Gheorghe., secretar BOB partid cpt. Vintilă Lucian.);

1981-1982: ofiţer cu evidenţa efective la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz;

1983-1986: ofiţer cu activitatea de cadre şi cercetarea penală la aceeaşi unitate (Săcălaz);

1986-1988:ofiţer cu pregătirea pentru luptă la U.M. 01758 Timişoara; ( SRTpM);

1988-1993:ofiţer cu transporturile militare la C.Tp.M.R.C. Timişoara;

1994-2002:ofiţer 3 la compartimentul pregătire pentru luptă din SRTp.M Timişoara;

01.11.2002-2005:este şeful Biroului Transporturi Militare nr. 17 Galaţi;

Decorat cu ordinul "Meritul Militar" cls. a II-a.

La 30.06.2005 trece în rezervă, la cerere.

Starea civilă: este căsătorit, are 3 copii;

Domiciliu Timişoara, Zona Odobescu-Porumbescu, bl.4C, et.II, ap.9.Telefon 0256197508.

 

Colonel (r) ing. DALOTĂ MIHAI VASILE

 

Născut: la 26.02.1930, în oraşul Seini, judeţul Maramureş;

Părinţii: Mihai şi Floarea, agricultori, au posedat 1 ha pământ; au avut 1 copil;

Studii: Şcoala primară a absolvit-o în Seini, liceul l-a urmat la Satu Mare şi Bucureşti, cu diplomă de bacalaureat;

Şcoala Militară de Ofiţeri de Căi Ferate, absolvită la 30 decembrie 1950;

Academia Militară de Transporturi din Leningrad, absolvită la 30 noiembrie 1956;

Repere importante din activitate:

1950-1951: după absolvirea şcolii militare, a fost repartizat la Batalionul 6 Poduri Căi Ferate, de la Oradea, în funcţia de comandant de pluton, la compania I poduri c.f., unde comandant de batalion era maiorul Dinu Gheorghe iar lt.maj. Marinescu Gheorghe era comandant de companie. În anul 1951, până în septembrie a fost trimis la curs de pregătire pentru Academia Militară;

1951-1956: a urmat cursurile Academiei de Transporturi Militare, la Leningrad, URSS;

1957-1963: a fost repartizat la Batalionul 488/171 Căi Ferate Braşov, în funcţia de inginer de batalion. Comandant de unitate era lt.col. Egri Samoilă; în această perioadă s-a lucrat cu militarii unităţii la exploatarea c.f. pe Regionala Braşov şi la reparaţii căi ferate; la sediul unităţii a realizat săli de specialitate şi poligoane de instrucţie, de asemenea şi la subunităţile dislocate pe şantiere;

1963-1970:a fost numit comandantul Batalionului 186 Căi Ferate Săcălaz. În această perioadă unitatea a avut realizări pe linie de pregătire militară, de producţie, precum şi pregătirea cazărmii la sediu şi subunităţi în vederea ocupării locului de frunte pe marea unitate, în mai multe rânduri; în această perioadă s-a refacţionat reţeaua de linii c.f. din cadrul Regionalei CFR Timişoara cu militarii unităţii în cadrul instrucţiei de specialitate, s-a realizat un poligon c.f. racordat la linia c.f. în circulaţie; s-a participat, cu militarii, la toate aplicaţiile de specialitate, organizate de Brigada 38 Căi Ferate şi la înlăturarea urmărilor inundaţiilor ce au avut loc în zonă, la salvarea bunurilor materiale şi a populaţiei afectate;

1971-1973: ofiţerul a fost mutat la Detaşamentul Construcţii Timişoara, în funcţia de şef de lot şi a participat la construcţia cazărmii de la Giroc şi refacerea depozitului de muniţii Blandiana, jud. Alba; lucrările executate în termen au fost apreciate cu calificativul f. bine;

1973-1974: a fost numit inginer şef la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate Aiud;

1974-1975: a fost numit locţiitor tehnic la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz, comandant fiind col. Bojar Ilie. În această perioadă, cu sprijinul comandantului unităţii s-a realizat parcul auto, după cerinţele regulamentare, necesar pregătirii şoferilor şi întreţinerii tehnice.

1975-1978: a fost numit comandant al Batalionului de militari cu termen redus Săcălaz. Au fost asigurate condiţiile de cazare, instruire, la nivel superior, astfel că la sfârşitul fiecărei perioade s-a obţinut titlul de frunte, fiind evidenţiat pe C.T.Ge;

1978-1982: a îndeplinit funcţia de locţiitor tehnic la Batalionul 186 Căi Ferate Săcălaz, când a participat şi la aplicaţiile unităţii cu tehnica din dotare, în zona Lipova 1969 şi Timişoara - triaj (Ronaţ) în 1981. Controalele eşaloanelor superioare au acordat pe linie tehnică şi auto calificativul general de foarte bine;

1983-1985: a fost numit inginer şef la UM 02623 Drăgăteşti - Gorj, comandant de unitate fiind col. Rusu Spiridon. În toată această perioadă, unitatea a ocupat locul I pe linie de producţie, în cadrul marii unităţi de lucrări miniere;

1986-1988: a fost numit comandantul unităţii 02623 Drăgăteşti. La inspecţia M.Ap.N. din 1986 s-a obţinut calificativul foarte bine, iar unitatea a fost evidenţiată pe Direcţia Lucrări din Economia Naţională;

În 1988 a fost trecut la pensie, pe caz de boală, dar după 40 de ani în serviciul militar.

Starea civilă: este căsătorit, are 1 copil.

Domiciliu: Timişoara, Piaţa Victoriei nr.5, sc. B, ap.24. Telefon: 191349

 

Locotenent colonel ing. DASCĂLU VASILE ADRIAN

 

Născut: la 31.12.1967, în oraşul Huşi, judeţul Vaslui.;

Părinţii: Vasile şi Elena, ambii învăţători; au 4 copii;

Studii: Liceu Militar "Ştefan cel Mare" Câmpulung Moldovenesc, 4 ani, cu bacalaureat în 1986;

Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate, arma căi ferate, din Rm. Vâlcea, 3 ani, pe care o absolvă în august 1989 cu gradul de locotenent, media 9,17;

Curs de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii căi ferate, 3 luni, 1995, media 8,93;

Curs de perfecţionare pentru ofiţeri stat major, 4 luni, 1999, media 8,97;

Universitatea Transilvania Braşov, Facultatea de Inginerie Tehnologică, profilul Inginerie Managerială şi Tehnologică, specializarea Tehnologii şi Echipamente Neconvenţionale, diplomă de licenţă, 1998, învăţământ de zi, inginer;

Repere importante din activitate:

1989-1994: după terminarea şcolii militare în 1989, a fost repartizat la Batalionul 137 Poduri Căi Ferate Focşani (comandant maior Cozma Necolae, şef de Stat Major căpitan Bărăgan Constantin), fiind încadrat comandant de pluton; în perioada septembrie 1989 - ianuarie 1994 a îndeplinit funcţia de comandant de pluton la compania a 2-a Barboşi şi compania a 3-a Galaţi. Împreună cu militarii din subordine a participat la lucrările de construcţie a canalului Siret - Bărăgan, la lucrări de electrificare a sectorului c.f. Galaţi-Tecuci, la lucrări de întreţinere a căilor ferate uzinale în Combinatul Siderurgic SIDEX Galaţi şi lucrări de refacţie a căii ferate înguste din depozitele militare. de la Hanu Conachi, Pojogeni şi Filiaşi; în perioada decembrie 1989 - februarie 1990 a fost detaşat comandant de pluton la Şcoala de specialişti poduri căi ferate, la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate Aiud; în timpul revoluţiei din decembrie 1989 a participat cu efectivele din subordine la paza obiectivelor importante din localitatea Aiud;

1994-2005: în ianuarie 1994 se mută de la Batalionul 137 Poduri Căi Ferate Focşani la Serviciul Regional Transporturi Militare Braşov, în funcţia de dispecer (şef locotenent colonel Cucoreanu Ioan). În luna ianuarie 2000 este numit ofiţer 3 cu pregătirea pentru luptă la Secţia Transporturi Militare Braşov, îndeplinind prin cumul şi funcţiile de ofiţer cu mobilizarea şi ofiţer cu evidenţa gradaţi soldaţi; în luna octombrie 2000 este numit ofiţer 3 cu transporturile la Biroul Transporturi Militare Braşov iar din 01.11.2002 este numit ofiţer 3 cu operaţiuni de transport în acelaşi birou;

Din septembrie 2005 este şeful Serviciului Probleme Speciale şi Documente Clasificate la Sucursala regională CFR Braşov;

În activitatea sa ca ofiţer a fost notat în aprecierile anuale de serviciu ca bun şi foarte bun.

Starea civilă: ofiţerul este căsătorit, are o fiică şi un fiu;

Domiciliul: municipiul Braşov, str. Ciprian Porumbescu nr. 3, bl. A 16, sc. A, ap. 10;

Telefoanele:0268313251 şi 0368448830.

 

Colonel DASCĂLU DUMITRU CONSTANTIN

 

Născut: la 27.10.1930, în comuna Oporelu, judeţul Olt;

Părinţii: Dumitru şi Ioana, agricultori au posedat 6 ha teren arabil;

Studii: a urmat 6 clase primare în satul natal, apoi 6 clase la Liceul Comercial Slatina, ultimii 2 ani ai liceului în Bucureşti (1950);

după ce un an a fost contabil la Metal - Import, este încorporat în 1951 la Şcoala Divizionară - ofiţeri de rezervă vânători de munte din Târgu Mureş;

Şcoala Militară Ofiţeri Căi Ferate (1952 - 1955);

Academia Militară, facultatea de servicii, specialitatea transporturi militare şi căi ferate (1967 - 1970);

cursul postacademic de specializare (1979).

Repere importante din activitate:

1955-1959: tânăr locotenent, este repartizat la Batalionul 306/165 Construcţii Căi Ferate de la Craiova, comandat de col. Silvaşanu Alexandru; comandant de pluton în compania de la Reşiţa, apoi la Petroşani, executând lucrări de întreţinere şi reparaţii (comandant de companie: cpt. Holeleo Aurelian). Un timp a fost detaşat la compania a 3-a construcţii, comandată de lt.maj. Moraru Constantin, cu sediul la Craiova. A participat la construirea tunelului de la Mănăstirea Turnu (590 m), pe Valea Oltului; a executat linii noi la Bărbăteni şi Uricani şi a asigurat cu personal M.T.V. exploatarea secţiei Petroşani – Simeria;

1959-1962: este numit comandant la compania a 3-a Craiova ( Batalionul 306 Căi Ferate se găsea la Piteşti). Cu un efectiv de 1300 militari, avea şantiere la Caransebeş, Slatina Timiş, Domaşnea Cerna, Craiova, Răbăneşti, executând lucrări de refacţii şi întreţineri căi ferate, podurile de la Oteteliş - Bălceşti peste râul Olteţ, Domneşti Argeş şi Corbşori peste râul Domneşti, paza şi apărarea podurilor căi ferate de la Podari, Cârcea, Stoeneşti, Roşiori de Vede, Slătioara;

1962-1966: se desfiinţează Batalionul 306/165 Căi Ferate, ofiţerul este numit comandantul companiei 4 în Batalionul 544 Căi Ferate Chitila, care va deveni Batalionul 178 Căi Ferate, comandat de col. Pericli Petrea. Subunitatea execută linii noi la Însurăţei şi Motru, linii de folos minier la Horăşti, Leorda şi Valea Cireşului refacţii pe sectoarele Craiova - Bucureşti, Piteşti - Bucureşti, staţiile din Bucureşti şi Centura capitalei; a asigurat personal de exploatare, a participat la instruirea seriilor de recruţi, la lucrări de dezăpezire, etc.

1966-1967 a fost numit locţiitor şef de stat major şi şef al biroului pregătirea de luptă în Batalionul 178 Construcţii şi Exploatarea Căi Ferate;

1970-1982: după absolvirea Academiei Militare este numit ofiţer 2 cu transporturile la Serviciul Regional de Transporturi Militare nr.16 Bucureşti, în Regionala C.F.R. Bucureşti. A asigurat organizarea şi desfăşurarea transporturilor militare, întocmirea documentelor de planificare a pregătirii de luptă, controale la comenduirile din subordine, a gărzilor militare, a unităţilor pe linia pregătirii pentru transport, etc;

1982-1990: este numit comandantul Batalionului 178 Căii Ferate; cu 7 companii, 1 poligon de specialitate şi Depozitul de materiale de poduri de la Focşani. Batalionul a participat la instrucţia de specialitate pe raza regionalelor Bucureşti, Craiova, Constanţa şi Galaţi, la executarea metroului, amenajarea râului Dâmboviţa, construirea Casei Poporului, podurilor dunărene, linii noi la Turceni - Drăgoteşti şi Cărbuneşti - Alunu, pasajului de la Chitila, autostrada Feteşti - Cernavodă, etc. Batalionul a obţinut importante depăşiri de plan, locuri fruntaşe pe Marea Unitate la gospodăria agrozootehnică, întreceri sportive, de trageri, aplicativ militare, culturale, etc.; a participat cu rezultate foarte bune la mai multe aplicaţii conduse de Brigada 38 Căi Ferate şi C.T.Ge. În decembrie 1989: au participat cu toate forţele batalionului la misiuni de pază şi apărare în comuna Chitila, depozitele M.T.Tc., Gara de Nord şi Palatul C.F.R. În revoluţie au fost răniţi lt.maj. Popa Silviu şi 2 militari în termen.

În mai 1990, după 38 de ani şi 6 luni, ca militar sub drapel, a fost pensionat.

A fost căsătorit, are urmaş un copil.

A decedat în anul 2001, la Focşani. A fost strămutat în Cimitirul Militar Ghencea.

 

Colonel DASCĂLU DUMITRU NICOLAE

 

Născut: la 12.02.1924, în comuna Deleşti, judeţul Vaslui;.

Părinţii: Dumitru şi Maria, agricultori, 6 ha de pământ, au 3 copii;

Studii: Şcoala generală, 7 clase, în comuna natală;

Şcoala medie (liceul) în Constanţa, cu examen de maturitate (bacalaureat) în 1955;

Şcoala regimentară la R 15 Inf. Bacău (1947 - 1948);

Şcoala de ofiţeri de infanterie Sibiu (1948 - 1949);

Curs de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companie de c.f., 5 luni, 1951, confirmare în arma c.f.(şef curs maior ing; Ghiuţă Gheorghe);.

Curs de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de batalioane (11 luni), 1958 - 1959 (şef curs lt.col. Lucaci Ioan);

Repere importante din activitate:

15.03-23.08.1944; a făcut pregătire premilitară şi a participat la diferite misiuni. Pe baza acestor acţiuni, i s-a recunoscut statutul de veteran de război;

1946-1949: militar în termen, elev la Şcoala Regimentară şi apoi la Şcoala Militară de Ofiţeri Infanterie Sibiu. Avansat locotenent la 30.12.1949;

1950-1951: comandant pluton PAT (puşti antitanc), apoi transformat în companie, în R. 8 Vânători de Munte;

1951-1965: ofiţerul a activat în Organele de Transporturi Militare, iniţial şeful Secţiei Mişcare Militară nr.18 Feteşti, apoi începând cu 01.11.1953, şeful Comenduirei Sectorului Exploatare Căi Ferate nr.20 Constanţa aparţinând de SRTM Bucureşti (şef mr. Dron Paul); s-a ocupat de îmbarcări şi debarcări masive de eşaloane militare, documentare asupra căilor şi mijloacelor de transport a unităţilor militare, controlarea modului de pregătire pentru transport, a folosirii documentelor militare de transport, a păstrării documentelor cu activităţile la mobilizare la staţiile c.f.;

1965-1968: este comandantul Detaşamentului Drumuri Constanţa, în subordinea B.144 Drumuri Buzău. Execută lucrări de modernizare a drumurilor naţionale în Dobrogea, mărirea capacităţii portului Constanţa, consolidarea malurilor canalului Sulina şi altele;

1968 – 1970: este pentru două luni şeful statului major, apoi comandantul B 337 Căi Ferate Mangalia, cu un efectiv mediu de 3000 oameni. A executat lucrări pentru dezvoltarea zonei turistice şi a oraşului Mangalia;

1970-1984: unitatea, sub denumirea de Detaşamentul 7 Construcţii, trece în subordinea C.T.Ge, la Secţia Lucrări condusă de lt.col.ing. Perianu C-tin şi execută lucrări pe diferite zone şi platforme industriale: Mangalia, Tulcea, Agigea, Constanţa;

La 08.11.1984, după 40 de ani de serviciu, trece direct în retragere, cu drept de pensie militară.

În prezent este veteran de război, membru al Filialei Constanţa a Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război şi membru al Comitetului Organizaţiei judeţene Constanţa a U.N.C.M.R.R.

Starea civilă: este căsătorit, are o fiică inginer electronist - căsătorită, un nepot.

Domiciliu: Constanţa, str. Ştefan cel Mare nr.44, bl.M16, sc.B, ap.65,

Telefon: 0241661308

 

Locotenent DIACONU LUCIAN ADRIAN

 

Născut: la 21.11.1972, Roşiori de Vede, judeţul Teleorman;

Părinţii: Lucian – dulgher şi Anişoara - ţesătoare, au 3 copii;

Studii: Şcoala generală nr. 4 din Roşiori de Vede - 8 clase;

Liceul Militar "Dimitrie Cantemir" din Breaza, cu diplomă de bacalaureat în anul 1991;

Institutul Militar de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate "Panait Donici" din Rm. Vâlcea, arma căi ferate (1991 - 1995);

Curs perfecţionare şi autorizare Căi Ferate - Bucureşti 1999.

Repere importante din activitate:

1995-1996: locotenent comandant pluton în Batalionul 171 Căi Ferate Braşov, comandat de colonelul Roşu Livius. A fost repartizat la compania 3 c.f. comandată de maior Pirnea Gheorghe şi a participat la instrucţia de specialitate în tabăra de instrucţie Sibiu;

1996-1997: participă la instruirea militarilor, la sediul batalionului, în garnizoana Braşov, comandant companie maior Pirnea Gheorghe;

1997: este în tabăra de la Sibiu, comandant companie căpitan Dobre Constantin;

1997: în tabăra Miercurea Ciuc, cu aceiaşi companie şi acelaşi comandant de companie;

1997-1998:revine cu subunitate în tabăra din Braşov Triaj;

1998: la sediul batalionului, comandant de companie este maiorul Ciulică Constantin;

1998: din nou la Sibiu, comandant companie maior Pirnea Gheorghe;

1998: şi iarăşi la sediul batalionului, în Braşov, comandant companie maior Pavel Ionel;

1998-1999: la tabăra de instrucţie de la Lunca cu compania 1-a c.f. – comandată de căpitanul Dobre Constantin;

1999-2000: este o vreme la sediul batalionului, în Braşov, după care se mută la o unitate militară din Rm. Vâlcea;

Starea civilă: este căsătorit;

Domiciliu: Roşiori de Vede, str. Stelian Popescu, nr.21, judeţul Teleorman;

Telefon: 0722461525.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Colonel (r ) DIMA VASILE MIHAI

 

Născut: la 02. 05. 1948, în oraşul Galaţi, judeţul Galaţi;

Părinţii: Vasile – merceolog şi Natalia; au avut doi copii;

Studii: şcoala generală, 7 clase, în oraşul Galaţi, absolvit în anul 1965;

Liceul teoretic nr. 1 "Vasile Alecsandri'', cu bacalaureatul în anul 1968;

Şcoala Superioară de Ofiţeri Activi "Nicolae Bălcescu'' din Sibiu, arma căi ferate, 1971;

Şcoala de specialişti poduri căi ferate de la Batalionul 123 Poduri Căi Ferate Aiud;

Cursurile de perfecţionarea pregătirii comandanţilor de companii (1977) şi de batalioane c.f.;

Repere importante din activitate:

1971 – 1973: la absolvirea şcolii militare, tânărul locotenent este repartizat la batalionul 137 Poduri Căi Ferate din garnizoana Focşani, numit comandant de pluton în compania comandată de maiorul Cocârlea Nicolae şi participă cu plutonul la instrucţia de specialitate executând extinderea staţiei de frontieră Galaţi "Larga'', construcţia triajelor Barboşi şi Urleasca, a staţiei c.f. Brăila, dublarea liniei Galaţi – Brăila – Făurei. A avut în subordine şi subunitatea MTV de la Barboşi; Cu compania comandată de maiorul Manase Ion şi împreună cu colegii Iancu Vasile, Paraschiv Marcel, Covaliu Teodor, Chicu Gheorghe, Neagoe Nicolae participă la construcţia triajului Adjud şi la electrificarea acestuia şi a staţiei c.f. Adjud. În continuare, vor participa la construcţia triajului Ciulniţa. Va fi prezent şi la instruirea tinerilor încorporaţi la Mangalia şi apoi la dezvoltarea staţiunilor de odihnă pe litoralul românesc;

1973 – 1977: încadrat în compania comandată de maiorul Vlăsceanu Gheorghe şi în cooperare cu ofiţerii Ţurlea Octav, Zaharia Neculai şi Mihaiu Mihai realizează detensionarea sectorului c.f. Titu – Goleşti, şi extinderea uzinei de armament de la Mija. Împreună cu alţi colegi: Toderaşcu Dumitru, Goleanu Anton, Popa Ionel, Bencea Gheorghe, Pârvu Constantin, Popa Vasile, participă la refacerea sectorului c.f. Medgidia – Negru Vodă, în continuare refacţii pe sectorul c.f. Ploieşti – Predeal, regularizarea râului Vedea (gabioane), metroul bucureştean şi dublarea liniei Tecuci – Barboşi. În anul 1975, ofiţerul a primit recompense importante pentru participarea la eliminarea efectelor inundaţiilor pe sectorul c.f. Comarnic – Valea Largă.

1977 – 1978: este mutat la Batalionul 178 Căi Ferate din Chitila, în compania comandată de căpitanul Manea Constantin şi participă la dezvoltarea triajului Ciulniţa, apoi la construirea pasajului Grand, ca şi la demolarea celui vechi.

1978 – 1987: ofiţerul este promovat la Direcţia Transporturi şi Comunicaţii Militare din Bucureşti, pe funcţia de dispecer şi apoi dispecer şef, având în răspundere monitorizarea tuturor transporturilor militare interne şi internaţionale care intrau sau ieşeau din România;

1987 – 1993: a fost mutat la Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului, pe funcţia de ofiţer 2 cu transporturile militare şi împreună cu colegul său Popa Vasile, planifică, organizează şi conduce transporturile interne şi internaţionale ale comandamentului, inclusiv participarea la tragerile cu rachete în poligoanele din fosta URSS;

1993 – 2000: în urma unificării CAAT-ului cu Comandamentul Aviaţiei Militare, este numit şeful biroului transporturi militare, lucrând cu lt. col Enache Valeriu, apoi cu lt. col. Roşioară Cantemir până luna mai 2000, când, la cerere, conform Ordonanţei nr. 7 din 1998, trece în rezervă cu drept de pensie militară de serviciu integrală.

După pensionare, ofiţerul s-a angajat pe diferite funcţii de conducere la o societate comercială de pază din Bucureşti.

Starea civilă: ofiţerul este căsătorit, are o fiică şi o nepoată;

Domiciliul: Bucureşti, sectorul 6, str. Valea Călugărească nr. 4, bl.5, sc. D, ap. 56;

Telefon: 0217251875 şi 0722287814.

 

 

Colonel (r) DINU IRIMIA PETRE

 

Născut: la 23.03.1931, comuna Vadu Soreşti, judeţul Buzău;

Părinţii: Irimia-mecanic- auto şi Elena; 5 ha, au avut 6 copii;

Studii: Şcoala generală în comuna natală (1942);

Liceul Militar "Ştefan cel Mare", Cernăuţi - 6 clase, 1942 - 1947, refugiat la Timişoara din cauza războiului, apoi mutat la Câmpulung (Argeş) şi la Iaşi unde a fost desfiinţat; a continuat liceul, la fără frecvenţă în Bucureşti, la Şcoala Medie "Ilie Pintilie", cu examen de maturitate în anul 1960;

Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate (1952 - 1955);

Mai multe cursuri de perfecţionarea pregătirii pe linie de specialitate, tactică – operativă, psiho - pedagogică şi docimologie;

Repere importante din activitate:

1955-1956: locotenent, este numit comandant de pluton în Batalionul 6 Poduri Căi Ferate cu sediul la Buzău, comandat de col. Cristescu Laurenţiu (va fi mutat la Bârlad, apoi în 1958 - la Focşani). A fost comandant de pluton la şcoala de gradaţi, apoi a participat la consolidarea malurilor râului Siret în zona Răcăciuni - Faraoani, deoarece periclita siguranţa circulaţiei feroviare, precum şi la refacerea căii ferate Eforie Nord - Techirghiol (4 km);.

1956-1962: comandant de pluton la Şcoala Militară de Ofiţeri Căi Ferate, din 1958 la Şcoala de Radiolocaţie, din 1960 la Rm. Vâlcea şi un an la Sibiu (prin desfiinţarea şcolii de la Chitila). Şi-a adus contribuţia la pregătirea a patru promoţii de ofiţeri căi ferate – 64 de absolvenţi în această perioadă;

1962-1980: comandantul companiei a 3-a căi ferate din Batalionul 186 Construcţii şi Exploatare Căi Ferate Săcălaz - Timiş (col. Dolotă V. şi col. Bojar Ilie). A executat lucrări de căi ferate pe raza Regionalei C.F.R Timişoara: refacţii pe Simeria - Arad, Timişoara - Oradea şi Lugoj - Ilia şi exploatarea carierei de piatră de la Vârfurile; infrastructura podului c.f. peste râul Mureş de la Radna; compania a lucrat pe sectorul Gura Văii - Orşova şi a fost nucleul Batalionului de la Orşova (pentru Porţile de Fier I);

1980-1982: ofiţer 3 în statul major al Batalionului 186 Căi Ferate Săcălaz. S-a ocupat în principal de instruirea gradaţilor şi a recruţilor, pregătirea şi desfăşurarea aplicaţiilor cu companiile, îndrumarea pregătirii de luptă a subunităţilor batalionului;

1982-1986: lector şi lector şef în Şcoala Militară de Geniu, Construcţii şi Căi Ferate din Rm. Vâlcea. a predat elevilor: construcţii căi ferate, lucrări de artă, organizarea muncii, desenul tehnic, maşini şi utilaje de căi ferate, protecţia muncii; în această perioadă, lt. Cişmigiu Cristian în 1984, şi lt. Maxa Ovidiu în 1986, au fost şefi de promoţie pe şcoală;

1986-1990: ofiţer 2 cu pregătirea comunicaţiilor în cadrul S.R.T.M. Galaţi. (şef: col. Neacşu Gheorghe). A executat activităţi pentru actualizarea documentării de specialitate, recunoaşterea comunicaţiilor de pe regională, îndrumarea comenduirilor şi participarea la acţiuni de îmbarcare – debarcare;

În ianuarie 1990, la cerere, după 38 de ani de serviciu, trece în rezervă, cu drept de pensie militară integrală.

Starea civilă: este căsătorit, (a doua oară), are un copil din prima căsătorie şi o nepoţică.

Domiciliu: Rm. Vâlcea, Calea lui Traian, nr.183, bl.15, sc.1, ap.26.

Telefon: 0250749243 şi 0723213780.